cum să te îngrași de sărbători, partea a 2-a
În cazul în care nu ați reușit să păstrați pe persoanele voastre extra kilele de la Crăciun (tztztz, amateurs!), tutorialul despre cum să te îngrași de sărbători se întoarce, acum și în varianta Paște 2015. Rezum pentru voi din ghidul de NUTRIȚIE IMPERATIVĂ pentru spirite dolofane și vă ofer, cu INFAILIBILITATE, o culegere de învățături neprețuite care să vă ajute să ieșiți din Paște niște oameni cu adevărat… împliniți. Iată:
# Țineți post. The longer, the better. Curățenia spirituală cu Eugenii este un factor esențial în devorarea uletrioară cu celeritate (big word alert, iar m-am iubit cu dicționarul!) a bunătăților pascale, also known as “real food”.
# În timp ce gura postește, faceți la un fel să mergeți la cumpărături ÎN FIECARE ZI. Brizați printre fructe și legume ca și când sunt moartea la kilogram și ajungeți degrabă la raionul “Animale De Ciocolată În Mărime Naturală”, subsecțiunea “Ouă Cu Surprize Mai Mari Decât Viața”. Băgați ghebos la coș tot ce încape între un salam de Sibiu cât antebrațul și două seturi de șervețelele cu model abstract, iepuri roz peste pui de găină peste natură moartă cu lalele și ierbuță.
# În joia mare, vopsiți cel puțin douăzeci (20) de ouă per capita. Ca să oușor cu spor în fața televizorului reporting live de la Patriarhie, la cumpăna dintre veganism și cealaltă treabă, what’s it called… (??)
# Refuzați coordonarea cu cel puțin trei generații de rude de sex femeiesc responsabile cu popularea colaborativă a mesei de Paște, așa încât să vă rezulte cel puțin trei soiuri de drob din ficățeii a cel puțin trei animale diferite (soacra-miel, mama-pasăre, cumătra fusion wondering dacă din ficat de cod ar merge, etc.). Și înțelegeți, vă rog, că a avea pe masă un singur soi de salată boeuf este RUȘINE. Țintiți măcar la cele două variante de bază (cu boeuf și fără boeuf), din care variante, cel puțin una să fie în formă de iepure obez picior peste picior, în ramă de salată verde.
# Serviți-vă, cum ar veni, cu puțin din toate, dar să fie mult. Ciocăniți ouă cu toți mesenii, as God intended, și simteți-vă neapărat obligați să le mâncați pe toate, măcar cu muștar, dacă nu cu maioneză de casă emulsionată strașnic cu cca 300 de mililitri de Floriol per gălbenuș de ou crud. Mâncați salată boeuf, și de-aia, și de-aia. Mâncați drob de toate soiurile. Luați cu icre și cu pâine. Luați cu musai de Sibiu, în memoria acelor vremuri când Sibiul era cel mult capitala unui salam mai prețios ca… caviarul. Mâncați ciorbă de miel, unless, ca și mine, aveți fresh în cap imaginea copilăriei – cap de miel cu ochișor, pe masa din bucătărie. Mâncați lejer, verde-stufat. Mâncați friptura tradițională a unei nații care, nu tre’ să ne pară rău, că asta e realitatea, habar nu are să gătească acest enimăl. Clătiți viguros palatul cu șpriț de la tataie și urmați această gargară cu pasca mă-sii (literally, nu la modul insultativ), cozonac cu nucă și cacao, respectiv cu rahat și stafide.
# Meditați post ospăț în celebra, deja, poziție “lotus balonat”. Încercați să vă concentrați pe respirație. Fu fu, fuuuuu, DRINK. Fu, fu, fuuuuu, DRINK. Repetir.
Și acum, sfatul sfatului: cel mai important este să credeți cu adevărat și cu ființa voastră toată că sunteți up to the challenge care este superfluu-a masă de Paște. Nu lăsați sămânță de îndoială să stea între voi și 12 feluri de mâncare supra dimensionate. Preparați-vă zilnic în oglindă cu YES WE CAN și fiți convinși că există cel puțin o pereche de pantaloni de trening lălâi care așteaptă atingerea fină a coapsei voastre.
