a treia intalnire a clubului de carte: scrisoare catre anna gavalda
Draga Anna G.,
Regret sa te informez ca in urma cenaclului cu numarul trei, clubul de carte easy peasy considera cu majoritate zdrobitoare ca Darul unei zile se incadreaza in specia literara a tepelor. Stii feelingul ala pe care il ai cand te duci la un film infernal de prost, de-ti vine, vorba intelepciunii populare, sa plangi dupa banii dati? Asa si cu cartea ta, mai Anna mai, o gasim complet nesatisfacatoare. Subti rau, si la propriu, si la figurat. Si nici prezentarea grafica nu ajuta, dar asta nu-i vina ta. Cineva ar trebui sa le zica oamenilor draguti de la Polirom ca e absolut nenatural sa publici carti care par tiparite prinr-o lupa cu zoom x 10, sunt zece randuri de text labartat pe o pagina, ffs. Urat, neingrijit. Plus ca nu-mi place deloc deloc hartia aia alba si subtire pe care o folosesc. Paginile unei carti frumoase trebuie sa fie ivorii si poroase, scrisul sa fie cu font mic, dar fasnet si adunat, iar cartea sa miroasa frumos a tipar proaspat. Got it?
Dar back to you, Anna G. Mazi zice ca tu scrii frumos de obicei, asa ca zau, nu stiu prin ce nefericit concurs de imprejurari ai produs aceasta naratiune lipsita de farmec. Nu-i grav ca e o carte simpluta si despre nimic, dar e grav ca e prost scrisa, fara autenticitate in simtire si totalmente incapabila sa ne transpuna pe noi, cititorii, in lumea copilariei celor patru personaje.
Desi are doar cateva pagini scrise mare de tot, cartea ta se citeste greu, e like watching paint dry. La naiba, Anna G., simt ca imi datorezi 2h din viata mea. In care puteam face ceva mult mai interesant, cum ar fi sa numar in gand 7200 de oi.
Au revoir… not.
12 comments » | filled under: club