Jambalaya e o mancare traditionala din Louisiana, cu diverse feluri de carne, fructe de mare si orez. Seamana cu paella, doar ca e mult mai buna! Se face usor, dar dureaza ceva. Merita din plin! Asteptarea e asa de placuta si mirosul mancarii e asa o bucurie pentru simturi, incat mi se pare ca experienta gatitului in sine e destula recompensa, ce sa mai vorbim despre mancatul de dupa:) Dar sa n-o mai lungim, sa va zic de ce aveti nevoie: o ceapa mare, 2 tulpini de telina, un ardei gras verde, 3-4 catei de usturoi, o conserva de rosii plus niste suc de rosii la indemana pentru cand scade mancarea, doua cesti de orez, un piept de pui, cativa carnati afumati, creveti, patrunjel, ceapa verde, oregano, paprika, doua foi de dafin, sare, piper si ceva ulei vegetal.

Incepem cu calitul legumelor in tigaie (ceapa, telina si usturoiul tocate marunt, ardeiul mai mare, sa mai intelegem ceva de el), in doua linguri de ulei de floarea soarelui. Amestecam intr-una, sa nu se lipeasca. Cand s-au inmuiat cat de cat ceapa si telina, presaram pe deasupra doua linguri de boia dulce si iar amestecam. Adaugam bucatelele de pui si carnatii si le zapacim in tigaie vreo trei - patru minute, cat sa se aureasca pe toate partile. Apoi turnam peste conserva de rosii (vara merge desigur facut cu rosii proaspete, dar eu decat sa pun de-astea de sera fara gust, am preferat de-alea la conserva) si lasam sa fiarba iarasi cateva minute pe foc foarte mic, amestecand continuu. Punem si orezul si mutam intr-o cratita mai mare, ca sa aiba loc sa “creasca”. Completam cu apa sau supa (cca 750 ml), punem oregano dupa gust, foi de dafin, sare si piper, si lasam iarasi pe foc mult si bine, avand grija sa nu se lipeasca.

Cand orezul s-a umflat si e bine fiert, adaugam creveti si patrunjel verde. Amestecam cu grija, mai turnam niste suc de rosii si lasam pe foc mic de tot inca vreo 8-10 minute.

Eu n-am rezistat si am tocat si un ardei iute in mancare, desi nu zicea la reteta ca ar trebui. Si nici ca se mananca fierbinte cat sa te arzi zdravan la limba nu scria, but I still did that:p

Ramasesem datoare cu micul dejun de azi, soon to be ieri, so there you go: un ou ochi intr-o casuta perfecta de paine.

Se scobeste o felie groasa de paine taraneasca, se unge cu ulei de masline pe ambele parti si se prajeste in tigaie, intorcand-o cel putin o data. Cand e golden brown, spargem un ou in cuibul pe care i l-am facut si lasam sa sfaraie cu capac pana ajunge la consistenta dorita. Mancam cu rosii si busuioc proaspat.

Din categoria yumminess in less than 1h, cu decojit cartofi cu tot, avem in seara asta ceva ce sub nicio forma n-ar trebui mancat seara, dar, oh well, suntem slabi. Adica, ma rog, suntem grasi. Balba aside, avem asa:

Intr-un castron suficient de adanc cat sa lase loc de manevre amestecam urda cu putina smantana si o lingura de unt moale, sare, piper negru si cayenne, masline verzi fara samburi si marar tocat. Cred ca merge si putina ceapa, dar cum Pufix nu o sufera, am sarit-o de data asta. Cartofii se coc intregi la cuptor, apoi se decojesc, se taie rondele si se pun in tava unsa cu putin ulei de masline, ca sa se mai rumeneasca putin. Cand sunt gata, se rastoarna compozitia cu urda peste ei si se da iar tava la cuptor pentru 5 spre 10 minute.

La final se sparg patru oua in tava cu cartofi, asa, ca pentru ochiuri, si se lasa la cuptor pana se incheaga. Se mananca de urgenta fierbinti, cu smantana proaspata on the side sau cu castraveti murati. Foarte tare frate!

Yeah right, o sa ziceti, dar va jur, si sunt just as surprised as you, ceea ce se vede nu e o grozava friptura de porc la cuptor, ci un piept de pui la tigaie facut dupa o metoda pe care zic s-o brevetam aici on the spot. Se ia pipetul de pui si se condimenteaza abundent cu ce va place (eu am folosit sambar masala). Nu puneti sare, pentru ca o sa folositi sos de soia care e deja foarte sarat. Bun. Odata pieptul aromat, se pune in tigaia de teflon si se da la foc iute pana se incinge. Se stinge cu sos de soia si iarasi la foc iute pana cand sosul se caramelizeaza (eufemism pentru se arde cu bulbuci), intorcand carnea pe toate partile pana e all nice and brown. Nu lasati sa se arda sosul de tot, ca stricati mancarea. Stingeti din nou, de data asta cu o ceasca de apa, si lasati la foc mic, cu capac, intorcand pieptul din cand in cand. Stiti ca e gata cand exteriorul e un maro uniform, iar interiorul este pufos si alb. Incercati va rog, e demential, all juicy and spicy and rewarding de nici nu iti vine sa crezi ca e pui.

Being a little short of time, the title says it all:) Intr-o tava imensa si pe cat posibil nonsticky, se ordoneaza frumos costitele afumate, cartofii, morcovii, ceapa sau prazul, cateva aripioare de pui si whatever else you’re craving. Se condimenteaza, se unge cu ulei, se picura cu apa si se da la cuptor. Intr-un castronas turnam iaurt peste rondele de castravete, presaram marar proaspat tocat si servim cu mancarea aburinda abia scoasa din cuptor.  Sorry people, rough week, not much time for talking, dar sunt sigura ca va descurcati! Enjoy:D

Duminica m-am trezit cu o pofta groaznica de snitele si chiftele si costite la cuptor. Acuma, asa cum ma stiti voi pe mine, guess how I spent my Sunday;) Anyways, o sa va povestesc in doua vorbe nu atat despre snitelul de curcan (foarte foarte bun, e #2 pentru mine dupa cel de vitel si putin inaintea celui de porc, dar cu siguranta la mare distanta de cel de pui, care e de groaza), deci ziceam, nu atat despre snitel, cat despre salata de cartofi cu tot felul, din care am mancat intai la colega mea Cristina si la care am ramas cu gandul pana m-am invrednicit sa fac si eu.  Bun: cartofi fierti in coaja, curatati si taiati cuburi. Porumb, ciuperci la conserva, masline, castraveti murati, ceapa verde, patrunjel, sare, piper, maioneza si mustar dupa gust. E foarte foarte buna, credeti-ma, si daca n-as fi facut snitele on the side, as fi pus si putina sunca peste cartofi si toate cele. Si uite-asa, cand aproape ca am terminat de postat, imi dau seama ca austriecii mancau snitel cu Kartoffelsalat inainte sa ma nasc eu si Zazuza blogaia despre ele about two weeks ago, aici. Well, killer combo, satios si porcesc, ma rog, curcanesc. Pofta mare! Sau cum zice un nene la noi la birou: mancare la pofta!

Later edit: am uitat sa spun despre salata ca se mananca rece, langa snitelul cald abia scos din tigaie:D

O mancarica de iarna ca la mama-acasa, makes u all fuzzy and warm inside:) Nu-i chiar easy peasy de facut, vrei sa-ti iasa fina si dulce si fara cocoloase, dar stiti cum se zice, practice makes perfect. So, curaj!, zice the cowardly dog si se apuca de treaba. Fierbe carnea de pui intr-o supa concentrata, cu o ceapa taiata pe din doua, un morcov, o telina, un pastarnac, cateva boabe de piper negru… the usual way. Apoi scoate bucatile si le perpeleste in tigaie cu putin unt, sare si piper. Intr-o craticioara topeste iarasi  unt, peste care presara cateva linguri de faina, cat cuprinde, amestecand continuu. Stinge cu supa si cu telul amesteca repejor, ca sa nu se formeze cocoloase. Ciulamaua trebuie sa fie fina si semi-lichida, nici prea groasa, dar nici ca o supa. Cand e aproape gata, incorporam una-doua linguri de smantana dulce, potrivim de sare si piper si adaugam bucatile de carne. Mai dam un colcot-doua si gata. Servim cu mamaliguta aburinda si, pentru maniacii green, cu patrunjel proaspat. That’s all folks! Reteta clasica pe care mi-am luat de la mama un “excelent”, which says it all:)

*Pentru intoleranti la lactoza se poate inlocui untul cu ulei de masline si puteti sari de tot peste smantana.

Stiu trei metode de a gati mancarea de mazare: the mama way, the lazy-ass-five-minute way si the easy peasy perfect way. Astazi, despre al treilea.

Totul incepe cu supa de pui. Din pui intreg sau piept de pui cu os, fiert cu legume intregi: morcovi, ceapa, ardei gras, pastarnac si telina. Carnea fiarta se da deoparte, impreuna cu un polonic mare de supa. Restul de zeama isi urmeaza cursul (in cazul de fata a devenit o ciorba de pui a la grecque, dar asta e alta poveste).

Mai departe…

Se topeste o lingura cu varf de unt, se adauga boia dupa gust si o ceapa mica taiata marunt. Se caleste ceapa, se adauga bucati de piept de pui si rondele de morcovi din supa. Puiul se rumeneste bine si se asezoneaza cu sare, piper cimbru si o lingura de sos de soia. Cand capata o culoare si o dulceata grozava, se rastoarna peste el mazarea extrafina, la conserva (e iarna, nu avem mazare proaspata, iar cu cea congelata nu iese asa de buna mancarea asta).

Mazarea extrafina nu necesita prea multa fierbere.  Eu o tin pe foc pana scade zeama, iar la coada adaug o legatura de marar tocat marunt si o cescuta de lapte, the final touch. Mancarica de mazare e mai dulce daca o mancam cu paine proaspata cu coaja multa. Enjoy!

Stiu ca you’re dying to know ce s-a ales de carnea din care am facut supa de vita cu paine prajita. Si pentru ca nu vreau sa prelungesc suspansul, am sa va spun. So, am scos din supa legumele fierte si de carnea care se facuse praf fiind uitata de Pufix la oala sub presiune timp de 40 de minute (cum el insusi a recunoscut). Intr-o tava de inox am asezat frumusel rasolul, cartofii si morcovii taiati grosier, am picurat nitel ulei de masline si am dat-o la cuptor cat sa capete mancarea o rumeneala apetisanta. Am topit 1/4 pachet de unt intr-o craticioara, cu boabe de piper verde lejer pisate, o cescuta de sos de soia si ceva coniac. Plus nelipsita smantana dulce si o lingura rasa de faina pentru mai multa consistenta. Sosul astfel obtinut l-am turnat in tava, peste carnea aburinda. Teh yum!