Cateodata mi-e extrem de pofta de oua. Cand face mama oua umplute, sunt in stare sa rad 20 de jumatati in doua zile. Azi era o zi de-asta, asa ca, in ciuda protestelor lui Pufix ca-i dau colesterol pe paine, am facut crema de oua la micul dejun.

Adica oua fierte cu galbenus tare, robotizate cu niste unt, o lingurita de mustar, niscaiva sare si mult piper proaspat.

Pe tartine de paine neagra (au la Mega Image niste baghete absolut geniale, cu susan si seminte multe). Alaturi, o salata rapida de rosii cu busuioc de la ghiveci (tot la Mega Image - 3 lei ditai vrejul). The only downside: dupa atata crema de oua mi s-a facut pofta de somn. Bine ca-i sambata si mai e mult pana luni. Si luni e ziua mea, deci oricum nu se pune. Ah, v-am spus ca luni e ziua mea?:))

Duminica, zisa si “mama’s day”, e ziua cand mancam asa, mai traditional. Si cum mai nou incercam sa shift de la carne la lipsa ei, am gatit peste. Mai precis, pastrav proaspat cumparat de Pufix de la Metro cu fabuloasa suma de 17 lei (pentru trei bucati mari). Ceea ce mi se pare foarte decent, mai ales prin comparatie cu pretul minim de 20 de lei pe care il platesti intr-un restaurant pentru un pastrav.

Revenind: pastravul l-am facut la cuptor, pus pe o tava de-aia cu gratar de la Ikea, pe folie de aluminiu si uns cu ulei ca sa nu se lipeasca. Dat cu sare si piper si-atat.

Am facut si un soi de saramura rapida, adica am tocat mult usturoi, am taiat marunt o rosie, un ardei iute si o legatura de patrunjel si le-am oparit cu apa intr-o craticioara. Zeama asta am turnat-o peste pestele copt si alaturi am trantit o mamaliga de-aia strasnica, facuta de mama. Mamaliga pe care, desigur, am testat-o intai cu niste branza, unt si smantana, sa ma asigur ca e totul in regula. Un pranz foarte bun si light si efortless, pe care il promovez chiar acum la categoria ‘favorites’. Enjoy!

Am reusit sa ard hartia de copt, if you can believe it. Credeam ca the whole point cu hartia asta e ca rezista la temperatura cuptorului, ma rog, daca n-o fi un furnal sau ceva. Ei bine, la 220°C, hartia mea in care impachetasem zeloasa (ma rog, not so much, ca a durat doar vreo 5 secunde) doua fileuri de macrou proaspat-decongelat, felii grase de lamaie, busuioc si pink peppercorns de la Marks & Spencer Food (gotta love Boo, care mi-a adus), deci hartia de copt se copsese deja in exces. Mirosea si fumega ceva de groaza, noroc ca pestele n-a parut afectat, si mai era si gata la momentul dezastrului.

Odata salvat macroul, am pus niste orez la fiert. De ce sa-l fierbi daca tot il prajesti, one might think. Pai asa, cum altfel? Bun. Deci orezul fiert tavalit intr-o tigaie cu susan si niste ulei de susan, pana se aureste bine. Nu punem sare, ca imediat turnam sos de soia peste. Si spargem un ou in mijloc cand e gata, amestecand lejer. In farfurie, minunatia de peste, orezul prajit, castravete proaspat si o ceapa verde. Delicious dinner. For “me and you, just us too!” (excuse my SATC reference, am auzit ca filmul nu place nimanui except for me:) Enjoy!

Aceasta mancare incepe banal si se termina spectaculos. Si the best part e ca nu presupune deloc efort, e de-a dreptul easy peasy. Hence, tag-ul “reteta easy peasy”, desi nu-i so much o reteta cat o combinatie plina de… imaginatie (scuzata-mi fie rima de doi lei:)).

De la inceput: principiul de baza este combinatia de gusturi foarte puternice: iute-iute, dulce-sarat si acru-acru. First comes chicken - prea putin deosebitul piept de pui, mascarit insa bine bine pe toate partile cu nomu smoky peri peri (sa nu ma intrebati de unde-am cumparat nomu, a aparut in viata mea asa cum apar toate condimentele minunate si raritatile gastronomice - in chip de cadou de la Mazi:)). In lipsa de nomu, puteti folosi chilli sau orice altceva iute. Dar iute sa fie!

Langa pui, merge o salata acra. Din salata verde, rosii, castraveti - toate taiate foarte marunt, mai degraba ca pentru salsa decat ca la salata romaneasca. Stropita cu ulei de masline si mult otet de mere. Si garnisita cu boabe de porumb. Fara sare, ca nu-i asta rolul ei. Salata trebuie sa fie foarte acra, asta-i ideea.

La coada vine la pièce de résistance: ceapa caramelizata. E nevoie de o ceapa mare, grasa. Taiata in jumatate si apoi pe lat in onion rings asa. Calita intai in tigaie cu putin ulei pana devine aurie, stinsa cu sos de soia din belsug (cat sa o acopere zdravan) si lasat sosul sa se caramelizeze (basically, dispare din tigaie). Atentie sa nu il ardeti de tot, cand a scazut mult adaugati o ceasca de apa si lasati sa fiarba inabusit pana cand lichidul dispare din nou. Apoi amestecati cu zel, cat sa se “prajeasca” uscat ceapa pe toate partile, nu foarte tare. Si gata, aveti si gustul intens dulce-sarat. Asta-i alta chestie: nu puneti sare peste ceapa asta, pentru ca are sosul de soia destula, asta daca nu cumva aveti in casa versiunea light de sos de soia.

La sfarsit, aranjati frumos pe farfurie toate “gusturile” si mancati pana nu mai stiti cum va cheama. Pe urma va caiti ca n-ati caramelizat mai multa ceapa, pentru ca nu v-ati gandit ca sotul vostru, care nu mananca ceapa nici picat cu ceara, o sa ranjeasca pofticios la farfuria voastra si o sa vrea, dupa legile omenesti si biblice, jumatate din ce aveti voi. Va intrebati daca chestia asta poate fi facuta in cantitati industriale si tinuta la borcan in frigider, dar pe urma va ziceti ca-i mai buna proaspata. Si va amintiti ca vin zile libere de Rusalii, ca probabil iesiti din Bucuresti la un gratar si ce ocazie mai buna sa mai mancati niste ceapa.

O minune culinara, va promit! Happy ceapa everybody:)

Ce face romanu’ intr-o duminica infecta si ploiasa? Pai apparently merge la Ikea daca judecam dupa numarul de masini parcate claie peste gramada in parcarea Ikea ieri pe la ora pranzului. Asa si noi. Ne-am dus dupa niste becuri si ne-am intors cu o tigaie de inox cu pereti drepti (absolut trebuincioasa, nu stiu cum am trait pana acum fara ea), cu o forma de muffins de-aia dubioasa, de scoti briose-degetar, plus hartiutele aferente imbulinate. Si ca sa ne dovedim noua insine ca nicidecum nu erau mofturi aceste accesorii de gatit, ba din contra, imperios necesare la casa omului, ne-am apucat sa prestam. Intai eu un fel de papricas de pui, apoi Pufix-the-man niste muffins de-alea sarate cu busuoic, stiti voi (btw, propun sa le zicem “puffins” - as in Pufix-meets-muffins).

Revenind la papricasul nostru de toate zilele, I bet ca nu se pune fenicul in reteta traditionala, dar eu aveam pe-acasa un bulb si-am zis ca ar merge, asa ca I give you tocana cu stil. Prepararea legumelor a luat ceva, dar eram incantata de perspectiva utilizarii in premiera a noii mele tigai de inox, asa ca timpul a trecut fara imens de multe bombaneli din partea mea. In timp ce Bursucu si Pufix rupeau mmorpg-ul lor preferat in doua, eu am tocat frumos fenicul, ceapa si usturoi verde, morcov, ardei gras, niste rosii cherry, ciuperci si cativa cartofi noi.

Apoi am purces la rumenitul in unt al unor aripioare de pui (plus cateva bucatele de piept ramase singure prin congelator). Cu sare grunjoasa, piper si cimbru proaspat. Le-am dat apoi la o parte si am facut loc in tigaie ciupercilor taiate felii subtiri.

Una peste alta, au venit si ceapa, usturoiul, feniculul, ardeiul si morcovul. Pripite bine in tigaie. Adaugat apoi cartofii, puiul, o mana de mazare, fasole verde si rosiile cherry taiate jumatati. Plus un buchet de cimbru, doua linguri de boia dulce si nitica apa sa le cuprinda.

Intre timp, din camera de joaca se auzea un murmur de placere, mirosind viitorul papricas asa de bine ca-ti lua si pofta de mancare virtuala. Ma rog, aproape.

Mancarea mea a fiert molcom, la foc foarte mic, pret de o ora jumate. Si s-a bucurat la coada de niste frunze intregi de patrunjel verde si busuioc. N-am scazut-o foarte mult si am turnat-o in castron cu polonicul, mancand cu nesat intru arderea limbii si frigarea sufletului cu anticipatia unei odioase zi de luni. O saptamana usoara s-aveti!

Din seria lucrurilor pe care le-as manca in fiecare zi si a combinatiilor pentru care nu exista nicio explicatie (si nu, I’m not pregnant:p), va dau azi icre de crap pe paine, cu ceapa verde, ou fiert si felii de ardei gras. Un combo ucigator, heavy si delicios. Care se imbogateste uneori cu ficatei de pui la tigaie. Si-mi merge la suflet precum camionul Coca Cola in tunel, cu beculete de Craciun cu tot. Enjoy!

Cand e asa urat afara, de nu-ti vine sa te dai jos din pat de teama sa nu te uzi la sosete (si sa nu aud comentarii depreciative la adresa acelora dintre noi care dorm cu sosete in picioare:p), nu-i nimic care sa te umple de energie mai tare decat slave-aritul in bucatarie la niste pseudo-briose, semi-omlete. Bune si aromate cu ierburi diverse, aceste delicioase muffin frittatas va vor incalzi oasele si va vor bucura spiritul, din pacate intr-atat incat va veti dori sa va frecati pe burta si sa go back to bed mai degraba decat sa luati traficul in freza in drum spre serviciu. Dar oh well, asta-i viata, gotta have muffins I always say.

Pregatirea de santier: rosii, ceapa verde si zucchini, taiate mititel si calite in tigaie cu nitel ulei de masline, sare si piper. Cat sa fie moi, dar nu flescaite. Peste ele presaram cu generozitate verdeturi: busuioc, coriandru si menta. 

Pentru sase briose batem bine in castron 4 oua mari (5 daca-s mai micute), cu putina apa minerala ca sa iasa mai fluffy (sa zic, o lingura). Incorporam in compozitia cu pricina 1 lingura de faina de porumb din aceea rasnita fin, adaugam apoi legumele calite si radem putina branza (eu am folosit emmentaler, dar cred ca merge orice varietate de branza tare). Turnam minunatia in forma de briose, unsa bine cu ulei de masline, si dam la cuptor la foc mic, cca 5-10 minute.

Stati cu ochii pe ele, pentru ca at some point, cand vi se va parea ca lucrurile arata grozav, veti avea supriza si panica de a constata ca au plecat la plimbare, revarsandu-se peste gaurica aferenta si invadandu-se intre ele ceva de groaza. Nu va speriati, este normal si se rezolva. Le scoateti atunci din cuptor si le aduceti pe calea cea buna folosind o lingura de lemn, apoi stingeti cuptorul si le bagati la loc (e cald inca si ele se vor coagula in continuare). Se servesc calde, cu crema de branza si paine proaspata. Foarte bune, merg pe lista mea de favorites:) Enjoy!

Dragilor, atatea am sa va spun, si asa de putin timp, incat o sa va tarasc maratonistic printre pozele pe care am apucat sa le fac, o sa va povestesc despre bunatatile pe care nu am apucat sa le pozez si o sa ne bucuram cu totii cinci minute fix:) Despre brunch stim ca e ceva intre breakfast si lunch, si ca moment al zilei, si ca mancare pusa pe masa. Oh well, la noi a fost mai degraba mic dejun, pranz si cina, caci asa de mult am combatut la mancare, ca am si terminat-o, in ciuda faptului ca era multa, dar mai ales pentru ca era foarte buna. Si daca nu ma credeti, sa se arate mancatorii cu testimoniale, daca mai vor the awesome cheese muffins a la Pufix sau delicioasa mea salata de fructe cu zmeura (pe care n-am apucat s-o trag in poza).

Acuma, cine vrea sa se apuce de executat si gazduit un brunch de succes, sa stie ca nu-i usor si ca un brunch implica intre altele sculatul cu noaptea in cap, pentru ca nu poti sa faci cu o zi inainte chiar toate felurile de mancare. Fructele si legumele trebuie sa fie proaspete (in fact, sa terminati de pregatit salata fix cand va suna la usa primul musafir), briosele si bruschetele trebuie sa fie calde, abia scoase din cuptor. Si tot asa, lucrul dracului, I tell you:))

Ce-am facut cu doua zile inainte au fost pateul de ficat de pui, rulada de carne cu ou fiert si sunca de curcan glasata. Despre care urmeaza povestea pe repede inainte mai jos.

Pentru pate de ficat am incercat o reteta noua. De regula il fac cu ficat de pui fiert cu mirodenii, dar acum am calit ficatul in tigaie, cu ceapa verde, ciuperci, cimbru si usturoi. Cand era facut binisor pe toate partile, am pus sare si mult piper si am mutat treaba in blender, ca sa iasa o pasta foarte fina. Pe aceasta am amestecat-o cu unt topit, am pus-o in vas termorezistent de ceramica si am dat-o la cuptor vreo 20 de minute la foc potrivit. Cand s-a facut, am turnat deasupra unt moale si am lasat-o sa se raceasca in vasul in care era. Si pe urma am bagat-o la frigider, ca sa se intareasca frumos untul si sa sigileze pateul.

Pentru sunca de curcan am achizitionat un piept mare. L-am legat cu sfoara sa stea rotund si adunat si l-am fiert vreo doua ore jumate la foc mic, cu un morcov, un fir de praz, boabe de coriandru si de piper, foaie de dafin, usturoi si un bat de scortisoara (adus de Boo intr-un borcan frumos tocmai de la New York:D). Dupa ce a fiert carnea, am scos-o din zeama (pe care, by the way, o puteti pastra ca supa, mai exotica asa, din cauza de scortisoara, dar totusi, supa) si am taiat sforile. Am facut glazura cu o cana de vin rosu, o lingurita de zahar brun, o lingura de otet de mere, doua linguri de sos de soia si o lingura de miere. Toate topite pe aragaz la focul cel mai mic si turnata jumatate din treaba asta peste carnea pusa intr-o tava de dat imediat la cuptor. Cand sunca e rumena si stralucitoare, se scoate din cuptor, se toarna cealalta jumatate din lichidul glazuros si iar se da la cuptor cinci - zece minute. Foarte important este sa nu ardeti sunca, focul trebuie sa fie mic si difuz, glazura sa ramana asa, de o culoare rumena si cu o consistenta oarecum lichida, din cand in cand puteti sa mai udati carnea cu zeama care s-a scurs in tava.

Despre rulada de carne tocata cu ou fiert la mijloc - nu multe explicatii. E o banala compozitie de chiftele cu mai multe oua crude decat de obicei, ca sa se lege. Jumatate din compozitie se pune intr-o tava de chec unsa cu unt, peste ea - trei oua fierte taiate in doua, iarasi carne, dat la cuptor pana se face (pe incercate cu scobitoarea). Taiati checul de carne rece, ca sa nu se sfarame de tot.

Mai departe.

Am mai avut la brunch branza feta coapta in folie de aluminiu cu cimbru si ulei de masline, dar si delicioasele briose cu branza si busuioc facute de Pufix (reteta aici), also intr-o varianta fara lactate ca sa manance si intoleranta  noastra prietena Bibi (pentru asta am inlocuit laptele clasic cu lapte de orez si soia bio - foarte bun, o revelatie de-a dreptul).

Au mai fost pe masa, din seria nepozate sau pozate pe jumatate, icre delicioase de crap proaspat, cu ceapa verde, o salata de macrou afumat cu cartofi, maioneza, masline si castraveti murati, bruschete cu mozzarella, dar si cu rosii, drob din ficat de pui, oua multicolore, ciuperci trase la tigaie cu unt, salata verde proaspata… Sper ca n-am uitat nimic… Bon, si-apoi, ne-am apucat de dulciuri. Si neaparat vreau sa va povestesc despre caserola cu mere, stafide si French toast, asa de buna si de simpla.

Se taie vreo cinci mere potrivite in sferturi, se calesc lejer in tigaie cu zahar brun, scortisoara multa, stafide si unt (sau lapte de soia pentru cine vrea), pana isi schimba putin culoarea si consistenta. Intr-un  vas de yena se pun pe fund felii de paine taiate in jumatati (cam cat sa vina o bucata de paine la portia de placinta). Peste painea asta se toarna un amestec de oua batute cu lapte (sau lapte de soia) si zahar vanilat. Lichidul trebuie sa acopere complet painea. Se pun merele pe deasupra si se lasa la “inmuiat” macar o ora or so (ideal peste noapte in frigider). Se da caserola la cuptor la foc potrivit, cu folie de aluminiu peste, ca sa nu se arda pe deasupra. Dupa 45 de minute or so se scoate folia de aluminiu si se mai lasa vreo cinci minute la rumenit. Este fabulos de buna si ieftina, plus foarte usor de facut.

V-as arata si salata de fructe cu sos de zmeura daca nu as fi uitat sa o pozez, precum si prajitura noastra preferata cu vin si scortisoara, executata de Bibz, dar nici pe asta nu am apucat sa o trag in poze. V-as mai zice ca dupa dulce a urmat, mai pe la 5-6 seara, o mare tava cu copane de pui si cartofi cu chimen si bacon. Dar ati crede ca suntem niste monstri, asa ca mai bine nu va zic.

Anyways, cam asa am petrecut noi, sper ca si la voi a fost bine si ne vedem la dieta. Cheers! 

Stiti vorba aia cu ‘painea ingrasa si prosteste’? Well, daca asa stau lucrurile, ma tem ca e prea tarziu pentru micul nostru nucleu familial, care nu prea haleste paine cu mancare, in schimb rade doua paini calde de la Pucheni in cat ne ia sa ajungem de-acolo pana la Cornu. Si acum o paranteza geografica: daca aveti drum pe DN1 spre munte sau whatever, opriti va rog la Puchenii Mosneni, la ghereta care produce o paine pe vatra tare tare buna si pe care v-ar fi fost usor sa o identificati pana acum cateva luni dupa copertina galbena, dar acum au dat-o jos, si ce mai fraza alambicata am facut, pam pam.

So, in principiu, acolo unde vedeti o mare coada de masini oprite, se da cu paine calda. Testati cu incredere si fara sa va faceti griji pentru silueta, caci nu veti mai avea una:))

Inapoi la bruschete, da, cel mai important este sa aveti o paine de calitate. Unele restaurante de doi lei si zece bani fac bruschete cu paine de-aia toast, prajita eventual la prajitor. Rezultatul este foarte foarte trist. Painea trebuie sa fie buna, densa si cu coaja crocanta, nu cu miez de-ala afanat si sfaramicios, care se umfla in burta precum buretele. Pentru bruschetele cu rosii ne trebuie si rosii bune, dulci, de-aia nici nu prea fac bruschete cu rosii pana nu le vine vremea, decat daca mi-e foarte foarte pofta. Facem asa: ungem feliile groase de paine cu ulei de masline, le frecam cu usturoi si le dam cu sare grunjoasa. Le bagam frumos la cuptor, unde le lasam pana prind asa o culoare de paine oarecum prajita, dar nu exagerat de. Rosiile le taiem cubulete, le amestecam cu sare, piper, busuioc si usturoi daca va place. Punem cu lingura din amestecul de rosii peste feliile de paine prajita, stropim delicat cu ulei aromat si decoram cu fileuri de ansoa si masline bune. V-as zice ‘enjoy’, but I know you will:))

mancarea…

prietenii si familia…

si altfel de prieteni:)