E foarte tarziu si sunt stuck la birou. Creierul meu este iesit din work mode de vreo juma de ora si il astept pe Pufix sa ma recupereze si sa ma aduca acasa, unde sunt pisici si apa calda si un culcus moale si DVD-urile mele cu Gilmore Girls (my second life). Ei, si stand eu asa si zgaindu-ma in monitor, admir cu umilinta uneia care, vorba lui Florin, cumpara hamburgeri semipreparati, cele mai frumoase bomboane pe care le-am vazut vreodata: ale Danei2dor, aici.

Aseara am fost la Casa Latina pentru our monthly treat by Adi Hadean. Am mancat bun si ne-am simtit grozav, nu ne-am mai fi dat dusi, if only we didn’t have some crash-Bursucu-on his birthday to do, ceea ce voi detalia intr-un alt post. Anyways, mancare buna, cu carne, atmosfera de nota zece (parca a fost si mai multa lume ca data trecuta), ne pregatim deja pentru next time, abia astept sa vad care va fi tema lunii februarie. Eu mi-as dori (daca cineva citeste;) ceva de inspiratie asiatica. Desi absolut intotdeauna as prefera ceva romanesc traditional, din Ardeal:D Oh well, ce-o fi, bun sa fie. Kudos Adi si Casa Latina, you did it again:)

“Excelent” este distinctia cea mai inalta pe care o acord eu mancarii si o fac asa, in chip automat, fara sa ma gandesc la ce spun. It just comes out like that, dupa multe, dar multe uh, ah, OMG, foarte bun, genial…  excelent! Well, pot sa va zic ca in seara asta am zis de mai multe ori “excelent”, pentru ca am avut desteptaciunea sa nu ratam cina pusa la cale de Adi Hadean la Casa Latina de pe Soseaua Panduri.

Pe Adi l-am descoperit cand cu festivalul blogurilor gustoase, cand m-am hotarat eu absolut premonit ca s-au furat alegerile, si am dat mixere virtuale Philips la cine mi-a placut. Macar atata lucru bun a iesit din asta, ca am ramas fan si urmaresc cu placere Retete fara secrete, eu nefiind de regula cititoare de alte cooking bloguri decat al Mazettei. Care de fapt este un muffin-heaven-chocolate-hell-love-hate-fatso-skinny blog adorabil, cu pantofi porno si mustati sarmante, deci nu se pune. So da, cum citeam eu blogul lui Adi, pam pam zice ca vine la Bucuresti. Si eu zic: da faci cotlet cu gutui? Si uite ca my wish comes true si este si cotlet, dar abia maine cand eu am party de Craciun la firma si nu ma pot duce:p. Nu ma plang, nu ma intelegeti gresit, caci in meniul de azi a fost pita cu unsoare si boia, salata de ceapa rosie, slaninuta, gulyas de-acela bun cu de toate si desert-prajitura cu malai.

So, da fratilor, excelent! Atata am avut de zis! Ma bucur pentru succesul lui Adi si al celor de la Casa Latina, era full in seara asta la ei pentru ca cineva a fost smart enough si openminded enough sa realizeze ce grozava oportunitate i se prezentase in chip de bucatar talentat, charming si cumsecade de la Cluj. Vrem Adi in fiecare luna, am zis, m-am abonat si v-am pupat!

cand aveti drum prin baneasa musai opriti-va si la nea sandu cocosatu pentru o portie de mititei. sunt the best in town, i promise you! iar in vreme de criza, 2.7 lei micul cu tot cu paine si mustar suna decent. restaurantul in sine nu-i deloc fancy, din contra, dar are o terasa insorita si niste chelneri de moda veche care misuna pe langa tine ca argintul viu:) vorba celor de la guerrilla: “va plac carnea?” atunci ce mai asteptati!