Am trait toata copilaria cu o aversiune maxima fata de bors. Nu sufeream ciorbele acre. In vacantele lungi petrecute la buni de la Arad, eram multumita sa scap de ele pentru ca acolo se manca doar supa buna, dulce, si daca se vroia acreala, se foloseau smantana sau zeama de varza, in niciun caz borsul. In ultimii ani am invatat sa il accept in viata mea, cu moderatie si insotit de mult, cat mai mult leustean. Eu una tot supe fac acasa, dar nu ma dau in laturi cand face mama cate-o ciorba de-aia… adevarata.

Duminica ne-am luat portia de ciorba de la mama, una simpla din zarzavauri (morcov, pastarnac, telina), cu copane de pui fierte separat, fidea, rosii, bors si verdeata. Asa, ca tips, o singura treaba: puneti fideaua chiar la sfarsit si n-o lasati sa fiarba cat ar trebui, ci mai putin, pentru ca altfel se cocoloseste si sa pilafeste in ciorba fierbinte, nemaifiind buna de nimic. Enjoy! 

Duminica, zisa si “mama’s day”, e ziua cand mancam asa, mai traditional. Si cum mai nou incercam sa shift de la carne la lipsa ei, am gatit peste. Mai precis, pastrav proaspat cumparat de Pufix de la Metro cu fabuloasa suma de 17 lei (pentru trei bucati mari). Ceea ce mi se pare foarte decent, mai ales prin comparatie cu pretul minim de 20 de lei pe care il platesti intr-un restaurant pentru un pastrav.

Revenind: pastravul l-am facut la cuptor, pus pe o tava de-aia cu gratar de la Ikea, pe folie de aluminiu si uns cu ulei ca sa nu se lipeasca. Dat cu sare si piper si-atat.

Am facut si un soi de saramura rapida, adica am tocat mult usturoi, am taiat marunt o rosie, un ardei iute si o legatura de patrunjel si le-am oparit cu apa intr-o craticioara. Zeama asta am turnat-o peste pestele copt si alaturi am trantit o mamaliga de-aia strasnica, facuta de mama. Mamaliga pe care, desigur, am testat-o intai cu niste branza, unt si smantana, sa ma asigur ca e totul in regula. Un pranz foarte bun si light si efortless, pe care il promovez chiar acum la categoria ‘favorites’. Enjoy!

Dragilor, atatea am sa va spun, si asa de putin timp, incat o sa va tarasc maratonistic printre pozele pe care am apucat sa le fac, o sa va povestesc despre bunatatile pe care nu am apucat sa le pozez si o sa ne bucuram cu totii cinci minute fix:) Despre brunch stim ca e ceva intre breakfast si lunch, si ca moment al zilei, si ca mancare pusa pe masa. Oh well, la noi a fost mai degraba mic dejun, pranz si cina, caci asa de mult am combatut la mancare, ca am si terminat-o, in ciuda faptului ca era multa, dar mai ales pentru ca era foarte buna. Si daca nu ma credeti, sa se arate mancatorii cu testimoniale, daca mai vor the awesome cheese muffins a la Pufix sau delicioasa mea salata de fructe cu zmeura (pe care n-am apucat s-o trag in poza).

Acuma, cine vrea sa se apuce de executat si gazduit un brunch de succes, sa stie ca nu-i usor si ca un brunch implica intre altele sculatul cu noaptea in cap, pentru ca nu poti sa faci cu o zi inainte chiar toate felurile de mancare. Fructele si legumele trebuie sa fie proaspete (in fact, sa terminati de pregatit salata fix cand va suna la usa primul musafir), briosele si bruschetele trebuie sa fie calde, abia scoase din cuptor. Si tot asa, lucrul dracului, I tell you:))

Ce-am facut cu doua zile inainte au fost pateul de ficat de pui, rulada de carne cu ou fiert si sunca de curcan glasata. Despre care urmeaza povestea pe repede inainte mai jos.

Pentru pate de ficat am incercat o reteta noua. De regula il fac cu ficat de pui fiert cu mirodenii, dar acum am calit ficatul in tigaie, cu ceapa verde, ciuperci, cimbru si usturoi. Cand era facut binisor pe toate partile, am pus sare si mult piper si am mutat treaba in blender, ca sa iasa o pasta foarte fina. Pe aceasta am amestecat-o cu unt topit, am pus-o in vas termorezistent de ceramica si am dat-o la cuptor vreo 20 de minute la foc potrivit. Cand s-a facut, am turnat deasupra unt moale si am lasat-o sa se raceasca in vasul in care era. Si pe urma am bagat-o la frigider, ca sa se intareasca frumos untul si sa sigileze pateul.

Pentru sunca de curcan am achizitionat un piept mare. L-am legat cu sfoara sa stea rotund si adunat si l-am fiert vreo doua ore jumate la foc mic, cu un morcov, un fir de praz, boabe de coriandru si de piper, foaie de dafin, usturoi si un bat de scortisoara (adus de Boo intr-un borcan frumos tocmai de la New York:D). Dupa ce a fiert carnea, am scos-o din zeama (pe care, by the way, o puteti pastra ca supa, mai exotica asa, din cauza de scortisoara, dar totusi, supa) si am taiat sforile. Am facut glazura cu o cana de vin rosu, o lingurita de zahar brun, o lingura de otet de mere, doua linguri de sos de soia si o lingura de miere. Toate topite pe aragaz la focul cel mai mic si turnata jumatate din treaba asta peste carnea pusa intr-o tava de dat imediat la cuptor. Cand sunca e rumena si stralucitoare, se scoate din cuptor, se toarna cealalta jumatate din lichidul glazuros si iar se da la cuptor cinci - zece minute. Foarte important este sa nu ardeti sunca, focul trebuie sa fie mic si difuz, glazura sa ramana asa, de o culoare rumena si cu o consistenta oarecum lichida, din cand in cand puteti sa mai udati carnea cu zeama care s-a scurs in tava.

Despre rulada de carne tocata cu ou fiert la mijloc - nu multe explicatii. E o banala compozitie de chiftele cu mai multe oua crude decat de obicei, ca sa se lege. Jumatate din compozitie se pune intr-o tava de chec unsa cu unt, peste ea - trei oua fierte taiate in doua, iarasi carne, dat la cuptor pana se face (pe incercate cu scobitoarea). Taiati checul de carne rece, ca sa nu se sfarame de tot.

Mai departe.

Am mai avut la brunch branza feta coapta in folie de aluminiu cu cimbru si ulei de masline, dar si delicioasele briose cu branza si busuioc facute de Pufix (reteta aici), also intr-o varianta fara lactate ca sa manance si intoleranta  noastra prietena Bibi (pentru asta am inlocuit laptele clasic cu lapte de orez si soia bio - foarte bun, o revelatie de-a dreptul).

Au mai fost pe masa, din seria nepozate sau pozate pe jumatate, icre delicioase de crap proaspat, cu ceapa verde, o salata de macrou afumat cu cartofi, maioneza, masline si castraveti murati, bruschete cu mozzarella, dar si cu rosii, drob din ficat de pui, oua multicolore, ciuperci trase la tigaie cu unt, salata verde proaspata… Sper ca n-am uitat nimic… Bon, si-apoi, ne-am apucat de dulciuri. Si neaparat vreau sa va povestesc despre caserola cu mere, stafide si French toast, asa de buna si de simpla.

Se taie vreo cinci mere potrivite in sferturi, se calesc lejer in tigaie cu zahar brun, scortisoara multa, stafide si unt (sau lapte de soia pentru cine vrea), pana isi schimba putin culoarea si consistenta. Intr-un  vas de yena se pun pe fund felii de paine taiate in jumatati (cam cat sa vina o bucata de paine la portia de placinta). Peste painea asta se toarna un amestec de oua batute cu lapte (sau lapte de soia) si zahar vanilat. Lichidul trebuie sa acopere complet painea. Se pun merele pe deasupra si se lasa la “inmuiat” macar o ora or so (ideal peste noapte in frigider). Se da caserola la cuptor la foc potrivit, cu folie de aluminiu peste, ca sa nu se arda pe deasupra. Dupa 45 de minute or so se scoate folia de aluminiu si se mai lasa vreo cinci minute la rumenit. Este fabulos de buna si ieftina, plus foarte usor de facut.

V-as arata si salata de fructe cu sos de zmeura daca nu as fi uitat sa o pozez, precum si prajitura noastra preferata cu vin si scortisoara, executata de Bibz, dar nici pe asta nu am apucat sa o trag in poze. V-as mai zice ca dupa dulce a urmat, mai pe la 5-6 seara, o mare tava cu copane de pui si cartofi cu chimen si bacon. Dar ati crede ca suntem niste monstri, asa ca mai bine nu va zic.

Anyways, cam asa am petrecut noi, sper ca si la voi a fost bine si ne vedem la dieta. Cheers! 

Ce se intampla atunci cand se intalnesc trei generatii de ardelence si un bucatar-sef? Apai iese un praznic de poveste! Vedeti mai jos cu ce ne-am indopat fetzele la pranzul care a durat de la 1 la 6:))

Ieri seara am fost la primul gratar de anul asta, o minunatie si-o porceala maxima, ce va intra in istoria gratarelor manevrate de Pufix as “the garlic & tequila barbeque”, ceea ce va dati cu totii seama ce-nseamna. Am avut carne de porc marinata, carnati, mici, ciocanele de pui si ciuperci, am pus paine si rosii pe gratar si am facut minunatul sos de usturoi cu rosii coapte si ardei iute. Am mancat noi, au mancat pisicile si cateii si tot  ne-a mai ramas. Si acum, cand ma uit la poze, asa-mi vine s-o iau de la capat! O primavara frumoasa everyone si la multe, multe gratare!:D

Duminica m-am trezit cu mare pofta de ostropel de pui si cum tot venea mama la noi la masa, am zis sa execut unul. Ostropelul se face usor, dar nu si repede. E nevoie de timp sa se fiarba carnea bine bine. Bucatile de carne se prajesc in unt, cu o lingura de faina, ceva boia dulce, sare si piper.

Cand s-au rumenit bine pe toate partile, se sting cu vin alb (exista si varianta stins cu supa si adaugat o lingura de otet la sfarsit, dar mie nu-mi place asa). Se lasa la foc mic cu o foaie de dafin si cateva crengute de cimbru, pana cand carnea se desprinde de pe os de fiarta ce e.

La coada se adauga o conserva de rosii tocate, o mana de catei de usturoi pisati, piper si sare dupa gust. Se lasa sa mai fiarba vreo cinci minute si gata. Se serveste cu piure.

O mancarica de iarna ca la mama-acasa, makes u all fuzzy and warm inside:) Nu-i chiar easy peasy de facut, vrei sa-ti iasa fina si dulce si fara cocoloase, dar stiti cum se zice, practice makes perfect. So, curaj!, zice the cowardly dog si se apuca de treaba. Fierbe carnea de pui intr-o supa concentrata, cu o ceapa taiata pe din doua, un morcov, o telina, un pastarnac, cateva boabe de piper negru… the usual way. Apoi scoate bucatile si le perpeleste in tigaie cu putin unt, sare si piper. Intr-o craticioara topeste iarasi  unt, peste care presara cateva linguri de faina, cat cuprinde, amestecand continuu. Stinge cu supa si cu telul amesteca repejor, ca sa nu se formeze cocoloase. Ciulamaua trebuie sa fie fina si semi-lichida, nici prea groasa, dar nici ca o supa. Cand e aproape gata, incorporam una-doua linguri de smantana dulce, potrivim de sare si piper si adaugam bucatile de carne. Mai dam un colcot-doua si gata. Servim cu mamaliguta aburinda si, pentru maniacii green, cu patrunjel proaspat. That’s all folks! Reteta clasica pe care mi-am luat de la mama un “excelent”, which says it all:)

*Pentru intoleranti la lactoza se poate inlocui untul cu ulei de masline si puteti sari de tot peste smantana.

Sambata am fost la Cornu, la parintii lui Pufix. Am prins o demonstratie de incalzire globala ca la balamuc, soare, maneca scurta, the works. Sar peste partea cu gratarul - vorba lui Pufix, de fiecare data cand mergem facem aceleasi poze (le gasiti pe feisbuc in case ca sunt in lista voastra), si intru direct in subiect: o reteta de familie pitch-uita de mama soacra si pusa in aplicare duminica de ascultatoarea nora, de dragul sotului pofticios si al amintirilor lui din copilarie. Which goes to show ca supa de ceapa a francezilor has nothing on us. Adica, pe principiul paine in supa, se face o zeama concentrata din rasol de vita, in care se fierb multe legume: morcovi, telina, ceapa, ardei, pastarnac, radacina de patrunjel, cartofi si fasole boabe. Se strecoara supa (carnea si legumele se pot folosi pentru altele, o sa va povestesc soon ce-am facut eu cu ele). Se taie o felie groasa de paine buna pe vatra, se prajeste, se freaca bine bine cu usturoi si se unge cu unt. Peste ea se toarna supa fierbinte si se mananca in nestire. Comfort food care sa va aduca aminte de copilarie si sa va anticipeze batranetile, cand veti manca de nevoie paine muiata:)) Sexy.

Craciunul in familie e clasic: cadourile se dau in ajun si tot in noaptea de 24 decembrie se gusta primele sarmale, carnatii si maiosul. Pe 25 la pranz e masa mare, ce se intinde pana spre seara. Se mananca in episoade, ca la nunta: aperitive, sarmale, friptura si carnati cu piure si muraturi, cozonac.

Si-apoi ne odihnim. Ca Puffeta, rapusa si ea de o conserva Gourmet-junk, ca doar odata-i Craciunul:)

Si ca sa nu ziceti ca ne pierdem vremea, hai sa va dau reteta de maios a  familiei mele. Acesta fiind un soi de lebar foarte greu de facut, foarte usor de mancat, si we do it best:)

Maios: un mat gros de caltabos, ficat de porc si slanina, condimente. Se fierbe slanina cu foi de dafin si piper pana devine translucida. Ficatul se opareste, apoi se da prin masina de tocat. La fel si slanina. Se framanta bine compozitia, cu sare, piper si boia. The tricky part este sa ai o proportie buna de ficat si slanina, altfel maiosul iese fie sfaramicios, fie prea gras. Noi zicem 3/4 ficat, 1/4 slanina, dar e drept ca potrivim si din ochi (adaugam grasime pana ni se pare ca pasta e numai buna de intins pe paine). Compozitia de maios, daca e bine facuta, e aproape imposibil de bagat in mat. Se lipeste, vine cu razbunare inapoi din tulumba, te improasca intre ochi, the works. Important e sa ai rabdare, merita! Daca ai depasit etapa asta, mai ai de trecut doar un hop, anume fiertul maiosului. In apa rece, intepat cu furculita, altfel crapa si-l cauti cu sita prin oala. Odata fiert, se clateste cu apa si se lasa pe fund de lemn la presat. Se mananca pe paine, cu mustar.

Merry Xmas strike 2!:)

Friptura perfecta este de porc si, credeti-ma,  nu este deloc greu de facut. In fact, e cam cel mai simplu lucru pe care il poti face in bucatarie si precis ma repet cand spun asta. Pentru friptura de Craciun e nevoie de o bucata intreaga de carne, bunaoara un muschi file sau un cotlet fara os. Facem asa:

Punem bucata de carne in tava (fara sa indepartam stratul subtire de grasime de deasupra) si pregatim miresmele: piper verde maruntit in mojar, paprika, usturoi, oregano si cimbru, pe care le scufundam in ulei de masline cat sa capete o consistenta pastoasa. Cu pasta asta ungem carnea. Completam zeama din tava cu vin si putina apa, apoi dam la cuptorul preincalzit la 200+ grade pret de zece minute. Pe urma dam focul mic si lasam friptura sa se rumeasca 50-80 de minute, mai stropind din cand in cand cu zeama si avand grija sa nu ni se faca scrum crusta de mirodenii.

Odata carnea gata, din zeama facem gravy de pus peste piure, iar friptura noastra absolut perfecta o mancam fie calda, cu sos, fie rece, feliata si cu mustar. Nu-i Craciun fara friptura, iar daca faceti cum v-am invatat, bine o sa va para!:) Bonus, daca faceti ca mine, mai gustati si din vin cat se rumeneste carnea. V-am pupat! Cheers:)