vacanta noastra romaneasca (2)
Ieri v-am facut capu-n colturi cu hotelul visurilor mele romanesti. Azi, despre mancare sa vorbim! Mancarea ce-am mancat in vacanta noastra romaneasca.
Pai. Am plecat duminica pe la 11 dimineata, cu destinatia Sinaia. Nici nu iesiseram bine in DN1, ca m-a razbit foamea. Nu avea nimic de-a face cu faptul ca imi place de nu mai pot sa ma opresc la McDrive in Otopeni de cate ori am ocazia, nu nu, nu despre asta era vorba. Ei, am mancat un McToast, am baut un espresso pe care mi l-au servit sub amenintarea ca daca nu este extrem de tare, eu ma supar pe ei, si-am plecat mai departe. Am ajuns la babacii lui Mishu, in localitatea prahoveana cu oua, conveniently pe la ora pranzului. Am mancat carnat prajit cu cartofi prajiti. In ulei. In ceaun. De ce este important acest lucru? Veti afla, keep reading.
La Sinaia am ajuns pe la trei si ceva. Ne propuseseram deja ca in seara aia sa mancam la Tirol, iar pana la ora cinei, am studiat metodic pe net tot ce inseamna review de restaurant din Sinaia si-am facut si planul pe urmatoarele zile. Despre Tirol acum.
Tirol
Deci la Tirol nu te duci daca esti vegan, vegetarian sau scarnav. Din octombrie incolo, nu te duci nici daca ti-e milutza de animalele padurii. Te duci daca esti hulpav, lacom mai, carnivor, ciolanovor, mancator de grasime pe paine. Au oamenii astia niste portii… cat China. Noroc ca poti sa comanzi doar jumate, cel putin la unele feluri.
Prima noastra cina la Tirol s-a soldat cu snitel elventian (adica snitel de curcan cu emmentaler si brie) de parte lui Mishu, si-o usurica tigaie tiroleza de partea mea. Care nu continea decat ciolan afumat, carnati, cartofi, dovlecel, ou si branza, grase grasoase in tigaita de fonta “arsa”. Ca sa ne fie usor sa ingurgitam, am ras intai un cos de chifle calde cu unt. Fereasca sfantu’ sa fi trecut direct la main. Ah, si-o ciorbica, era sa si uit. In conditiile vitrege ale mic-dejunului junk si pranzului uleios din ziua aia, lesne de inteles de ce mi s-a facut oleaca de cam scarba. Noroc ca mi-a trecut. Chiar si asa, afectata de propria-mi lacomie supra ficat marit ce-oi avea si eu, pot zice ca tigaia tiroleza e ceva deosebit. Cred ca iarna, mai ales, iti merge la suflet. Mananci una si hibernezi pana infloreste ciresul. Foarte bun. 109 lei a facut nota asta cu ce v-am zis plus niste apa, bere si cafea. Ceea ce mie mi s-a parut mult, nestiind eu ce urma sa aflu in urmatoarele zile, si anume ca e al dracului de greu sa faci in Sinaia o nota de sub 100 de lei la mancare.
A doua oara cand am mancat la Tirol, peste cateva zile, ne invataseram lectia. Am comandat eu juma de portie de snitel vienez (servit cu salata bavareza de cartofi si dulceata de afine), iar Mishu – niste pastrav in malai cu legume trase la tigaie. Excelent. Am baut siropuri de zmeura si de brad, ba chiar si o afinata din partea casei.
Ce mi-a placut aici a fost treaba cu formularul de feedback, pe care l-am completat responsabil, ca eu asa fac. Ce nu mi-a placut este ca, desi am scris pe formular ca m-au asasinat guristii cu programul lor artistic (mostenire din vremuri stravechi, I bet, si complet nepotrivit cu locul – adica – hu da fac iz elis), am avut parte de acelasi program si a doua oara cand am mancat la Tirol. Oh well:)
Mentionez ca serviciul a fost dincolo de repros, ne-am simtit tare bagati in seama, scrumierele se schimba inainte sa apuci sa vezi un chistoc in ele, chelnerul e dezghetat, zambitor si eager to please, iti dau doggy bag branduit si, una peste alta, atmosfera este foarte placuta atunci cand muzicantii sunt ocupati sa bage la ghiozdan.
Alex
Intr-o zi, la pranz, ne-am aventurat pe jos la Alex, singurul restaurant unguresc din zona. Am luat-o frumos tipa tipa pe Kogalniceanu in sus (strada “urcata” fix in vecinatatea Hotelului International), si-am ajuns in juma de ora cam cu limba de un cot la o casa de-asta veche boiereasca, cu terasa mare, interior cam cantinos, dar mancare buna. Am comandat supa de usturoi in paine, ceva supa de pui cu taitei nushdecare – insert Hungarian jibberish aici, papricas de pui cu galuste x2, gumboti cu prune, vin si palinca. Aici ar fi existat o sansa sa facem nota sub milion, daca nu am fi baut alcool. Care decat… ne era frig.
Supa cu taitei a fost cam teapa turistica, recunosc. Aveau taiteii aia un iz de punguta de la supermarket – ceva de groaza. Nici supa de usturoi nu m-a dat pe spate. In schimb, papricasul de pui cu galuste… fericirea are chipul lui. Usor picant si din cale-afara de gustos… 15 lei.
Gumbotii nu mi-au placut. Mi-a placut, insa, ca ne-au intampinat cu pita cu unsoare si ceapa, on the house. Nice touch, ne-am gandit noi.
Snow
Intr-o alta zi, am mancat de pranz la piciorul telecabinei, la Snow. O casa de lemn, mobilata asa, German style, unde preturile-s mari de tot ca peste tot, iar serviciul – cam lent. Am asteptat dupa mancarea aia ceva vreme. Iar la masa de langa era un cuplu care ameninta cu “scapat trenu’, frateee” daca nu primesc de-ale gurii mai repede. Mancarea a fost insa foarte foarte buna. Ciolan afumat cu orez, coaste de porc afumate cu piure si salata de varza, doua beri si o apa – 106, parca. Un fel de mancare era in medie in jur de 40 de lei. iar terasa era la fel de urata ca la Pui de Urs. Gizas!
Forest
Aici am ajuns intr-o alta zi, dupa-amiaza. Sa tot fi fost ziua in care la pranz am mancat la Snow. Motivati de soioshenia acestei mese, am zis unul la altul ca ne-ar prinde grozav de bine o plimbare digestiva. Ce pacat ca am gresit drumul si era sa ne lasam oasele de corporatisti sedentari prin niste boscheti spre cota. Am mers de ne-a luat Gaia si intr-un final am mers no more. Am ajuns la boutique hotel Ioana, despre care citiseram pe net c-ar fi schema, si unde ne trimiteau si niste foodie friends cu caldura.
Ei, intai va zic despre restaurant, si-apoi despre cum arata hotelul. Forest e, cum bine ii zice numele, in padure. Foarte ciudat amplasat, restaurantul e inconveniently acoperit de o prelata, nu vezi mai nimic stanga – dreapta, decat daca operezi o gaura cu cutitul de friptura. Singurele mese afara sunt la coada amplasamentului stil vagon. Noi acolo am stat si ne-a placut tare, chiar daca aveam ace de brad in farfurie. E ca o barca restaurantul asta, una lunga, cu scari in urcus si coboras si deck de lemn. Interesant.
Meniul contine si preparate vanatoresti, dar si chesti mai fensi shmensi pe care nu le gasesti chiar peste tot in Sinaia. Contine si Haagen Dazs, ceea ce e fitza bai nene, asa, in creierii muntilor. Din nefericire, nici excursia cu iz de sport extrem (nu am mers NUMAI pe troutuar, da?) facuta de cei doi turisti grasi nu ne-a ajutat sa ne simtim mai putin aglomerati de porcul mancat la pranz, asa ca la Forest n-am luat decat dulce si cafea. Eu cheesecake, el tiramisu. Nu m-au epuizat de placere, tre’ sa recunosc. As zice ca au fost just ok.
Am facut si turul boutique hotelului, for future reference. N-am vazut camera romantica, aia cu urs rastignit pe jos, shemineu si cada de-aia intrusa in dormitor, dar am vizitat apartamentul cel mai cel – Salt Lake, care se insira frumusel pe trei etaje: unul e living, al doilea e dormitor, al treilea, behold!, private spa cu jacuzzi, sauna si terasica.
Ne-a placut la Ioana, dar nu as da Internationalul pe acest hotel nitel cam crowded si cam in-faunat cu sort-of-pitzies de Bucuresti. Mi se pare ca, desi e tare cu gust aranjat, hotelul nu-ti ofera niciun pic de anonimitate si privacy, eu mult mai tare ma bucur sa fiu unul din cei 1000 de oaspeti ai unui grandios hotel plushat. But that’s just me!
Cucina Sofia
Asta e restaurantul numarul doi de la Hotel International. Am mancat aici de doua ori. Poate ca cele mai faine bruschete cu rosii ever (din cauza de paine foarte buna si ratie corecta de toate cele). O pizza cu peste surprinzator de buna pentru un restaurant de hotel. Un muschi de vitel pe pat de spanac sotat – bun. Si doua feluri de paste gatite bine si corect. Atmosfera faina, fara guristi, fara program artistic. Intr-un decor lejer, in care toate detaliile erau la locul lor. Pentru ca nu exista foarte multe locuri in Sinaia unde sa mananci mai light, recomand Cucina Sofia pentru cand porcul se dovedeste a fi too much. Ceea ce, credeti-ma, se va intampla dupa un sejur de mai mult de doua zile in frumoasa statiune.
Brasov
nu probably, ci most definitely the best city in Romania
Am lasat la coada cea mai faina experienta culinara din vacanta noastra romaneasca. Pai. Intr-o zi a plouat. Piscina era inchisa pentru curatenie. What to do, what to do, ne-am dus la Brasov. Asa de tare imi place orasul asta, ca m-as muta fara sa clipesc acolo daca as avea de job.
Am mancat la Casa Hirscher, unde nu mai fuseseram, dar despre care ne-au zis prietenii ca-i awesome. M-a cam spart! In primul rand terasa de sticla (se vede in poza de intro a postului), cu kale si anturium, cu mobilierul ei retro si uleiul ei aromat. Si-apoi mancarea. Dupa ce mancaseram in Sinaia la mese soioase cu circa 40 de lei portia, nu ni s-a parut scump la Hirscher. Nici ieftin, ce-i drept. Am mancat paste – eu – dello Chef, Mishu – penne Hirscher. Ale lui au fost mai bune, dar ambele au fost like… cele mai bune. Vreo 38 de lei parca o portie, si-ti venea sa-ti mai comanzi una. Ce nu prea mi-a placut? Pai un serviciu cam romanesc asa. Niste ospatari cam mizantropi. Dar am trecut cu vederea, ca zau, merita.
Desertul l-am halit la cofetaria Vatra Ardealului, in centru. Unde mergem de fiecare data cand suntem on Brasov. Dar am auzit c-ar merita si cofetaria Deliciile Kronstadt, unde n-am ajuns. N-am ajuns nici la Prato, dar musai data viitoare.
In fine
Singurul loc unde nu mi-a placut si unde am facut si cea mai mare nota de plata a fost za good old Taverna Sarbului, unde au dat aia in noi cu portiile lor oversized, overpriced si cu aceeasi specie de ospatar scarbit de care va ziceam mai sus.
In Sinaia se mananca bine peste tot, zau. Nu e usor daca nu-ti place carne, dar altfel, bun dom’le. Este scump, asta v-am zis. Cand ne-am intors in Bucuresti, am oprit la Tratoria noastra preferata si-am facut parastasul vacantei cu o portie de paste care au costat 20 de lei si o nota totala de 50. Aaaa… wow!
Topul restaurantelor din Sinaia si imprejurimi, dupa papilele lui Cookie si Mishu, arata asa: 1. Casa Hirscher; 2. Kuib – pentru friptura de vita pe roca vulcanica (am povestit in repetate randuri despre el), si nu numai; 2. Tirol – la egalitate cu Kuib; 2 si jumatate – Cucina Sofia; 3. Snow; 4. Alex; 5. Taverna Sarbului. Pe Forest nu l-am bagat in top, ca n-am mancat decat desert. Data viitoare.
Aici – topul lui Trip Advisor: http://www.tripadvisor.com/Restaurants-g315907-Sinaia_Prahova_County_Southern_Romania.html
Cele bune si spor:)
tags: casa hirscher brasov, cucina sofia, hotel international, kuib, restaurant snow sinaia, restaurant tirol sinaia, restaurant unguresc alex, restaurante sinaia, review, sinaia, taverna sarbului sinaia, vacante, vatra ardealului 14 comments »
September 7th, 2012 at 3:00 pm
Si, out of curiosity, care e trattoria ta preferata?
September 7th, 2012 at 3:03 pm
ei, batrana Il Calcio de la Drumul Taberei 34:)
September 7th, 2012 at 3:28 pm
La casa Hirscher este cel putin genial. Atunci cand veti mai ajunge acolo, va recomand cu caldura muschiul de vita. Este singurul loc din RO unde mananc muschi de vita….parca se topeste in gura.
Ah, mi-ai adus aminte si nu o sa mai am liniste toata noaptea…. 😀
September 7th, 2012 at 3:40 pm
Noted 🙂 Desi cred ca difera si in cadrul lantului…
September 7th, 2012 at 3:44 pm
difera clar, e singura care chiar mi se pare ok in every way
September 7th, 2012 at 3:48 pm
Awww damn….speram ca nu ziceai asta…e unul la ateneu (prin definitie aproape) and you spoiled my dreams…
September 7th, 2012 at 3:50 pm
nu e rau, dar e mai scump, serviciul mai prost si nici pastele nu-s ca in drumul taberei;)
September 7th, 2012 at 3:57 pm
Ok deci asta chiar nu inteleg: de ce difera preturile in cadrul aceluiasi restaurant? That’s just mean…
September 8th, 2012 at 4:50 pm
Sunt de acord ca Brasovul este the best city in Romania! And, boy, I am lucky to live in it!? 😀
Iti recomand cu cea mai mare caldura restaurantul Prato pentru data viitoare (este preferatul meu), cel mai mult imi plac ravioletti con gamberi impreuna cu focacia cu parmenzan, iar apoi un millefeuille cu zmeura, este masa perfecta pentru mine!
La Casa Hirscher obisnuiam si noi sa mergem intr-o perioada mai mereu, pana cand ne-am dat seama ca portiile erau din ce in ce mai mici, servirea din ce in ce mai proasta si preturile din ce in ce mai mari, so, ne-am gandit noi asa…de ce sa ne chinuim si sa ii chinuim?! 😛 Prin urmare, am cam intrerupt relatiile, desi sunt de acord ca sala aia de nefumatori e tare imbietoare!
Vatra Ardealului intr-adevar are dulciurele bune, dar este over over priced! Iar Deliciile Kronstadt din punctul meu de vedere, nu merita!
Imi mai place mancarea de la restaurant Paradis, pe colt cu Apollonia Hirscher, putin mai sus de Casa Hirscher, dupa ce traversezi, trebuie mentionat ca au cei mai buni papanasi, parerea mea! Atmosfera nu e cine stie ce, dar papanasii aia merita toti banii!
P.S.: Mi-ai cam facut pofta sa merg la Sinaia, n-am mai fost de mult! 😛
September 8th, 2012 at 4:52 pm
obs. : ma referam la sala de fumatori de la Hirscher ca este imbietoare, am gresit, adica cea in care ati fost si voi, cu multe plante si acoperita cu sticla 😉
September 9th, 2012 at 7:44 am
Te urmaresc de vreo doi ani si de fiecare data ma impresionezi: esti tonica, haioasa, reusesti sa ma convingi sa ma reintorc sa vad ce ai mai facut. Esti super!
September 9th, 2012 at 2:21 pm
Nu inteleg de ce mai apare pe lista Vatra Ardealului. Stiu cofetaria asta…de…nici nu imi mai amintesc cand . Si ceea ce am gasit in ultimul timp, ma face sa nu mai revin. Am trimis si cativa “cunoscatori” in ale dulciurilor si au venit dezamagiti.Cred ca ar trebui sa fie taxata pentru preturile mari, schimbarera retetelor si lipsa de constanta in ceea ce fac.
September 10th, 2012 at 1:59 pm
Eu as marca inghetata semi-naturala de la Aria, o cofetarie din Sf Gheorghe . Cand locuiam in bv mergeam lunar acolo!
Cat despre cofetarii pentru mine savarinele si profiterolul de la Dolly ( all creamy no icecream )vor ramane mereu gustul copilariei ( si tortul lor diplomat cu frisca adevarata)
In rest, la Bv mie imi place la piata. Mai ales la Dacia ( si la Star merge). Fata de pietele din Bucuresti sunt incredibil de curate civilizate si mereu gasesc rosii bune 🙂 Si mere bune. 😀
July 8th, 2013 at 3:04 pm
O, dar cate locuri noi am descoperit citind acest post! Merrrrci! Trebuie sa le notez.
Si mie imi place Brasovul, asa de mult incat ne-am luat o casuta acolo sa avem unde trage in weekenduri. Si, in zilele cu cozi kilometrice pe dn1, am tot incercat variante de mancatorii prin Sinaia dar nu am gasit nimic unde sa ne simtim bine. In Brasov e simplu, Casa Hirscher si Prato pentru chestii mai sofisticate si Crama Cerbul Carpatin din Piata Sfatului pentru mancare romaneasca & ungureasca. A, si tot aici venim pentru un souffle de clatite delicios. Asta cand nu mancam desertul trio la Hirscher sau cand ne propunem sa nu intram in Deliciile Krondstat – ca de aici plecam intotdeauna cu o plasa plina spre casa… Sunt geniale dulciurile lor, pe bune. Daca as fi Vatra Ardealului, m-as ascunde un pic (de rusine)