Cand era Mazi jurnalista azi, avea de prestat despre ceva top cu cele mai sexy cantece. Operatiune care m-a trezit de tot din amorteala acestei zile de vineri care nu trecea destul de repede si m-a ambitionat sa scot de la naftalina my own favorite sexiest songs of all time. So please endulge me, e totally off topic, stiu, e totally leapsa - material and it goes something like this, in no particular order:

Bryan Ferry - Slave To Love

Peter Gabriel - Come Talk To Me

Paula Cole - I Don't Wanna Wait

Sting - When We Dance

Kim Wilde - Love Is Holy

Sade - By Your Side

Stevie Nicks - Rooms On Fire

Depeche Mode - In Your Room

The Killers - When You Were Young

Leonard Cohen - Waiting For The Miracle

Annie Lennox - Little Bird

Cindy Lauper - I Drove All Night

Dido - Here With Me

REM - Nightswimming

U2 - Stay

Lily Allen - Chinese

Bob Marley - Turn Your Lights Down Low

The Cure - Close To Me

Keane - Bedshaped

E foarte tarziu si sunt stuck la birou. Creierul meu este iesit din work mode de vreo juma de ora si il astept pe Pufix sa ma recupereze si sa ma aduca acasa, unde sunt pisici si apa calda si un culcus moale si DVD-urile mele cu Gilmore Girls (my second life). Ei, si stand eu asa si zgaindu-ma in monitor, admir cu umilinta uneia care, vorba lui Florin, cumpara hamburgeri semipreparati, cele mai frumoase bomboane pe care le-am vazut vreodata: ale Danei2dor, aici.

Aseara am fost la Casa Latina pentru our monthly treat by Adi Hadean. Am mancat bun si ne-am simtit grozav, nu ne-am mai fi dat dusi, if only we didn’t have some crash-Bursucu-on his birthday to do, ceea ce voi detalia intr-un alt post. Anyways, mancare buna, cu carne, atmosfera de nota zece (parca a fost si mai multa lume ca data trecuta), ne pregatim deja pentru next time, abia astept sa vad care va fi tema lunii februarie. Eu mi-as dori (daca cineva citeste;) ceva de inspiratie asiatica. Desi absolut intotdeauna as prefera ceva romanesc traditional, din Ardeal:D Oh well, ce-o fi, bun sa fie. Kudos Adi si Casa Latina, you did it again:)

Dragii mei,

Trebuie neaparat sa fac doua anunturi:

1. Zazuza, pe care o stiti poate de aici, e de anul asta Zazuza Za Cook, dap, a curpins-o microbul gatitului si se alatura blogosferei delicioase cu un nou-nout proiect personal al carui nume nu pot sa-l pronunt, anume http://gulaschsuppe.wordpress.com/. Gasiti aici o sumedenie de retete gustoase, multe with a German twist:) Lovely lovely, abia astept sa incerc cate ceva, chiar ma gandeam ca ar fi frumos sa organizam o leapsa pe gatite intre food bloggeri! Ce ziceti, se baga cineva?

2.  Din seria “Adi Hadean se intoarce”, avem pe 28 si 29 ianuarie doua meniuri rasfatate puse la cale de maestru la Casa Latina din Bucuresti (actually, la Casele Latine de pe Panduri si Traian). Me & Boo vom fi acolo sa incercam meniul andaluz pe 28 seara, o nebunie! Ne-am facut din timp rezervare, nu ca data trecuta cand era sa ramanem pe dinafara. Va recomand cu incredere sa faceti acelasi lucru, detalii la Adi pe blog, you will not be sorry my friends:) Si poate cu ocazia asta ne si cunoastem, eu voi avea o garoafa rosie la butoniera… not:))

Atat am avut de zis, for now:)

In 2009 aveam atata bucurie si zel organizatoric, ceva de speriat. Avea sa fie anul nuntii noastre, un an senin, in care eu aveam sa ma spal mai des pe cap si in care avea sa fie conceputa fetita noastra Lorelai Victoria, in care tata avea sa se recupereze dupa accidentul suferit la picior si aveam sa traim fericiti si sanatosi, cum altfel? Intr-un astfel de moment a aparut in viata mea (a noastra) easy peasy, micul meu proiect personal-gastronomic, ce se vroia a se napusti cu avant in contra ideii ca nu le poti face pe toate: gospodareala, cariera, dragoste, deci housekeeping, deci copii… easy peasy avea sa le vina de hac! Somewhere along the line insa, something went completely rotten si am sfarsit prin a avea cel mai traumatizant an din toata viata mea cea de 30 de ani incoace.  

In 2010 (twenty-ten, cute:) no more plans! Nu stiu si nici nu vreau sa anticipez nimic, imi doresc sa fie the year of recovery, anul in care incep, fara a avea pretentia ca voi si termina, sa ma extrag din marea nebuloasa a lui 2009. Sa ma scutur de praf si sa merg inainte, momentan fara o bucurie deosebita, ci mai degraba, ca la AA meetings, cu constiinta faptului ca every day counts.

Acestea fiind zise, si pentru ca I’m so much better in the kitchen decat la vorbit pe langa subiect, va doresc tuturor un 20-10 cu liniste in suflet si revin in curand cu ce m-a consacrat: o lacomie deosebita de mancare si o foame de viata:) Cheers!

PS: To my good friends care va stiti, 2009 a fost just a little bit better because of you, va multumesc ca imi sunteti mereu alaturi, hugs!  To husband and kitteh: you iz life!

xoxo

Fara a avea cel mai cumsecade Craciun ever, ba din contra, unul hain si cam trist, il sarbatoresc anul asta de patru ori,  in speranta ca n-are sa mi se mai para neaparat asa, ci ca am sa-l accept ca pe ceea ce va fi de-acum si toata viata mea Craciunul fara tata.

So, moving on: la Mazi pe 22, in familie pe 25, party with friends pe 26, iar pe 27, party @prettyBoo (pe care o rog frumos pe aceasta cale sa nu mai plece niciodata in America, I feel seriously deprived of my bff cu care n-am mai vorbit deloc de cand a aterizat la NY).

22 a fost ieri si o sa sar peste partea in care we acted so dorky de nu ne venea sa credem, peste decibelii cu care tipa Mimo si peste cand Bursucu le trosneste fetelor spatele (don’t ask), peste partea cand Ceausescu stie ce e aia amniocenteza si peste aia cand ne indopam fetele cu branza, fructe, covrigei si vin fiert, peste cand rascoleam cadourile primite de la Mazette si ne minunam sonor de fiecare dragalasenie frumos impachetata si in fine, peste partea cand Pufix tot astepta puiul cu rozmarin din imaginatia lui…

… siiiii am sa va povestesc doar ce smart adopted child avem si cum a primit ea mititica cate-o carte de la fiecare Mos Craciun. Pentru ca, nu-i asa, Craciunul unuia, cosmarul altuia, daca le-as fi primit eu as fi plans, m-as fi considerat pedepsita:)) Dar Mazeh seems to like to read, sau ma rog, asa stiam noi, hence the pile of books. Si nu, nu ne-am vorbit:))

So thanks for the lovely party Mazi, you had the first Christmas<3! Craciun fericit si belshugarilor, ma bucur ca v-am intalnit! Craciun fericit, Mimo! Craciun fericit Bursucului, pe care il vom regasi in cel putin trei din cele patru petreceri si cu drag spun asta:)

Merry Xmas, strike 1!

“Excelent” este distinctia cea mai inalta pe care o acord eu mancarii si o fac asa, in chip automat, fara sa ma gandesc la ce spun. It just comes out like that, dupa multe, dar multe uh, ah, OMG, foarte bun, genial…  excelent! Well, pot sa va zic ca in seara asta am zis de mai multe ori “excelent”, pentru ca am avut desteptaciunea sa nu ratam cina pusa la cale de Adi Hadean la Casa Latina de pe Soseaua Panduri.

Pe Adi l-am descoperit cand cu festivalul blogurilor gustoase, cand m-am hotarat eu absolut premonit ca s-au furat alegerile, si am dat mixere virtuale Philips la cine mi-a placut. Macar atata lucru bun a iesit din asta, ca am ramas fan si urmaresc cu placere Retete fara secrete, eu nefiind de regula cititoare de alte cooking bloguri decat al Mazettei. Care de fapt este un muffin-heaven-chocolate-hell-love-hate-fatso-skinny blog adorabil, cu pantofi porno si mustati sarmante, deci nu se pune. So da, cum citeam eu blogul lui Adi, pam pam zice ca vine la Bucuresti. Si eu zic: da faci cotlet cu gutui? Si uite ca my wish comes true si este si cotlet, dar abia maine cand eu am party de Craciun la firma si nu ma pot duce:p. Nu ma plang, nu ma intelegeti gresit, caci in meniul de azi a fost pita cu unsoare si boia, salata de ceapa rosie, slaninuta, gulyas de-acela bun cu de toate si desert-prajitura cu malai.

So, da fratilor, excelent! Atata am avut de zis! Ma bucur pentru succesul lui Adi si al celor de la Casa Latina, era full in seara asta la ei pentru ca cineva a fost smart enough si openminded enough sa realizeze ce grozava oportunitate i se prezentase in chip de bucatar talentat, charming si cumsecade de la Cluj. Vrem Adi in fiecare luna, am zis, m-am abonat si v-am pupat!

Aseara am fost la o petrecere gypsy (la multi ani Nicole:D). Pufix si-a sacrificat barba, Luf si-a calcat pe mandrie si a purtat helanca, bluza de trening si lanturi (desi, I have to say, el e mult prea elegant pentru asta, arata mai degraba ca un mafiot sicilian decat ca un gypsy autentic), iar noi, gagicile  (adica Boo, Eli & me) ne-am gatit cu cercei, salba si naframa. Ce-a iesit? Vedeti si singuri mai jos! Needless to say ca am iesit din bloc pe furis, la ceas de noapte, cu planul facut ca daca ne intalnim cu vreun vecin sa ne rasucim pe calcaie si sa fugim. Gen: noi nu locuim aici, nu nu, si nici nu aratam asa de obicei, hai taves bahtalo!

there are more shoes in the hallway

there’s drinking

there’s food

you get to wear an outfit…

… and be queen for a day

you get lots of presents

and your morning after looks something like this:

Cautam o zi care sa aiba o semnificatie speciala. Si asa era bad enough ca era frig, si tata isi rupsese piciorul pe la inceputul lunii, si alte si alte dandanale… Vroiam o zi a noastra, memorabila in itself. Si am zis: 29 noiembrie. Eu aveam 29 de ani, parintii lui Pufix se casatorisera tot pe 29, asa ca it was good enough for us. Ne-am dus la casa de casatorii a sectorului 1 (pentru ca la 6 nu erau trepte, si doamne iarta-ma, ce casa de casatorii e aia fara trepte) si ne-am programat frumos pentru 29, care era o sambata. Cu cateva zile inainte ne-au sunat. Nu se mai putea pe 29, ca erau alegeri. Asa ca am sfarsit prin a spune “da” in fata ofiterului starii civile intr-o vineri, 28.11.2008. Si it does have a nice ring to it, nu?:)

Happy anniversary honey <3!