Cand ai zece oameni la masa si ai pierdut deja juma’ de zi in oras in cautarea unui aspirator cu functie “animal care”, pentru ca vanzatorii din Domo si Media Galaxy cred ca asta inseamna un aspirator care are grija de animale, cand joaca Olanda cu Spania si este important ca Iker Casillas sa stie ca esti alaturi de el, cand cea mai mare oala din dotare are doar vreo 6l, cand caracatita Paul si-o cere, in numele suratelor ei subactvatice, si, in fine, cand o parte din musafiri nu mananca fructe de mare, nu-ti raman de facut decat doua lucruri: paella si paella. Cu peste, pui si fructe de mare. Si respectiv cu pui, carnati si chorizo. Asa ca:

- “robotesti” o ceapa mare, un ardei verde si unul rosu, o legatura de patrunjel si cateva tulpini de telina; separat tai un ardei rosu in rondele si pisezi doi catei de usturoi; toate astea le pui la calit cu ulei de masline in cea mai mare oala posibila, de preferat cu pereti de teflon

- cand legumele sunt moi, versi un kilogram de orez peste ele si faci doi litri de supa vegetala din cuburi organice (no time for the real deal); pui intai un litru si-apoi adaugi din cand in cand zeama, cand scade prea tare; pui o lingura zdravana de turmeric si cateva firisoare de sofran si lasi la fiert;

- iei trei tigai si: intr-una perpelesti bucati de pui cu carnati si chorizo, in alta - somon si pui si in a treia - fructe de mare congelate, fara ulei, doar cu o lamaie stoarsa deasupra

- cand orezul e aproape gata, adaugi o conserva de rosii si mazare congelata dupa gust; mai lasi putin pe foc, cat sa se inmoaie si mazarea

- la coada, scoti jumatate din compozitia cu orez intr-un wok sau o tigaie imensa si versi peste ea tigaia cu pui, carnati si chorizo; in ce-a ramas in oala initiala torni fructele de mare, somonul si puiul; amesteci totul cu grija, decorezi cu felii de lamaie, asezonezi cu sare, piper si, daca vrei, chilli, si tadaa, ai mancare buna pentru zece flamanzi.

Si n-ai pierdut decat prima repriza, cand oricum nu s-a dat niciun gol. Si, ma rog, tu ai vrea sa se ajunga la 11m ca sa ai prim plan pe poarta Spaniei cat mai des, dar caracatita Paul si asistenta ei, Emilia, zic otherwise. Asa ca la sfarsit, cand e 1-0, te bucuri ca ai mancat paella si iti mai dau si doua lacrimi in coltul ochiului de bucuria capitanului Spaniei:p Oricum, se cheama ca mission accomplished. Burtile sunt pline, inimile ar salta de bucurie daca n-ar fi primit putin mai devreme o injectie cu colesterol si cu totii suntem pregatiti pentru ziua de luni, fara caractita Paul, fara fotbal, dar cu aceeasi dedicatie pentru mancare buna si toate celelalte lucruri minunate pe care ni le ofera viata. O saptamana grozava tuturor!

Bucatarul lenes gets invited to a barbeque party sambata. Bucatarul lenes considera ca getting his/her lazy ass out and about e enuf contribution la treaba asta, asa ca:

- soseste cu 3 ore mai tarziu de ora anuntata, in speranta ca gratarul va fi fost deja facut

- aduce prajituri de la cofetarie, gotta love that about him/her

- capitalizeaza pe latura sensibila, pozand flori in gradina; fripturile mai pot astepta

- ofera incurajari fara numar barbatilor care par sa se gospodareasca excelent si singuri

- se ofera imediat sa dea o fuga pana la Metro in decapotabila de vis a unui amic cand observa ca s-a terminat gheata; dang, si taman atunci i se ceruse ajutorul in bucatarie, o well, cineva trebuie sa se sacrifice!

- nicidecum nu-i incurca pe cei care fac gratarul, best to stay away I always say!

Bucatarul lenes e un musafir deplorabil, intotdeauna iertat pentru ca, pe de alta parte, e si foarte simpatic. Si-apoi, a facut si el la viata lui multa friptura, stiti cum se zice, what goes around, comes around. De data asta, in chip de frigaruie delicioasa cu ananas si purcel. De la Mogosoaia, with love, a transmis pentru voi cineva care s-a tampit de caldura. Happy next week everybody:)

Dragilor, atatea am sa va spun, si asa de putin timp, incat o sa va tarasc maratonistic printre pozele pe care am apucat sa le fac, o sa va povestesc despre bunatatile pe care nu am apucat sa le pozez si o sa ne bucuram cu totii cinci minute fix:) Despre brunch stim ca e ceva intre breakfast si lunch, si ca moment al zilei, si ca mancare pusa pe masa. Oh well, la noi a fost mai degraba mic dejun, pranz si cina, caci asa de mult am combatut la mancare, ca am si terminat-o, in ciuda faptului ca era multa, dar mai ales pentru ca era foarte buna. Si daca nu ma credeti, sa se arate mancatorii cu testimoniale, daca mai vor the awesome cheese muffins a la Pufix sau delicioasa mea salata de fructe cu zmeura (pe care n-am apucat s-o trag in poza).

Acuma, cine vrea sa se apuce de executat si gazduit un brunch de succes, sa stie ca nu-i usor si ca un brunch implica intre altele sculatul cu noaptea in cap, pentru ca nu poti sa faci cu o zi inainte chiar toate felurile de mancare. Fructele si legumele trebuie sa fie proaspete (in fact, sa terminati de pregatit salata fix cand va suna la usa primul musafir), briosele si bruschetele trebuie sa fie calde, abia scoase din cuptor. Si tot asa, lucrul dracului, I tell you:))

Ce-am facut cu doua zile inainte au fost pateul de ficat de pui, rulada de carne cu ou fiert si sunca de curcan glasata. Despre care urmeaza povestea pe repede inainte mai jos.

Pentru pate de ficat am incercat o reteta noua. De regula il fac cu ficat de pui fiert cu mirodenii, dar acum am calit ficatul in tigaie, cu ceapa verde, ciuperci, cimbru si usturoi. Cand era facut binisor pe toate partile, am pus sare si mult piper si am mutat treaba in blender, ca sa iasa o pasta foarte fina. Pe aceasta am amestecat-o cu unt topit, am pus-o in vas termorezistent de ceramica si am dat-o la cuptor vreo 20 de minute la foc potrivit. Cand s-a facut, am turnat deasupra unt moale si am lasat-o sa se raceasca in vasul in care era. Si pe urma am bagat-o la frigider, ca sa se intareasca frumos untul si sa sigileze pateul.

Pentru sunca de curcan am achizitionat un piept mare. L-am legat cu sfoara sa stea rotund si adunat si l-am fiert vreo doua ore jumate la foc mic, cu un morcov, un fir de praz, boabe de coriandru si de piper, foaie de dafin, usturoi si un bat de scortisoara (adus de Boo intr-un borcan frumos tocmai de la New York:D). Dupa ce a fiert carnea, am scos-o din zeama (pe care, by the way, o puteti pastra ca supa, mai exotica asa, din cauza de scortisoara, dar totusi, supa) si am taiat sforile. Am facut glazura cu o cana de vin rosu, o lingurita de zahar brun, o lingura de otet de mere, doua linguri de sos de soia si o lingura de miere. Toate topite pe aragaz la focul cel mai mic si turnata jumatate din treaba asta peste carnea pusa intr-o tava de dat imediat la cuptor. Cand sunca e rumena si stralucitoare, se scoate din cuptor, se toarna cealalta jumatate din lichidul glazuros si iar se da la cuptor cinci - zece minute. Foarte important este sa nu ardeti sunca, focul trebuie sa fie mic si difuz, glazura sa ramana asa, de o culoare rumena si cu o consistenta oarecum lichida, din cand in cand puteti sa mai udati carnea cu zeama care s-a scurs in tava.

Despre rulada de carne tocata cu ou fiert la mijloc - nu multe explicatii. E o banala compozitie de chiftele cu mai multe oua crude decat de obicei, ca sa se lege. Jumatate din compozitie se pune intr-o tava de chec unsa cu unt, peste ea - trei oua fierte taiate in doua, iarasi carne, dat la cuptor pana se face (pe incercate cu scobitoarea). Taiati checul de carne rece, ca sa nu se sfarame de tot.

Mai departe.

Am mai avut la brunch branza feta coapta in folie de aluminiu cu cimbru si ulei de masline, dar si delicioasele briose cu branza si busuioc facute de Pufix (reteta aici), also intr-o varianta fara lactate ca sa manance si intoleranta  noastra prietena Bibi (pentru asta am inlocuit laptele clasic cu lapte de orez si soia bio - foarte bun, o revelatie de-a dreptul).

Au mai fost pe masa, din seria nepozate sau pozate pe jumatate, icre delicioase de crap proaspat, cu ceapa verde, o salata de macrou afumat cu cartofi, maioneza, masline si castraveti murati, bruschete cu mozzarella, dar si cu rosii, drob din ficat de pui, oua multicolore, ciuperci trase la tigaie cu unt, salata verde proaspata… Sper ca n-am uitat nimic… Bon, si-apoi, ne-am apucat de dulciuri. Si neaparat vreau sa va povestesc despre caserola cu mere, stafide si French toast, asa de buna si de simpla.

Se taie vreo cinci mere potrivite in sferturi, se calesc lejer in tigaie cu zahar brun, scortisoara multa, stafide si unt (sau lapte de soia pentru cine vrea), pana isi schimba putin culoarea si consistenta. Intr-un  vas de yena se pun pe fund felii de paine taiate in jumatati (cam cat sa vina o bucata de paine la portia de placinta). Peste painea asta se toarna un amestec de oua batute cu lapte (sau lapte de soia) si zahar vanilat. Lichidul trebuie sa acopere complet painea. Se pun merele pe deasupra si se lasa la “inmuiat” macar o ora or so (ideal peste noapte in frigider). Se da caserola la cuptor la foc potrivit, cu folie de aluminiu peste, ca sa nu se arda pe deasupra. Dupa 45 de minute or so se scoate folia de aluminiu si se mai lasa vreo cinci minute la rumenit. Este fabulos de buna si ieftina, plus foarte usor de facut.

V-as arata si salata de fructe cu sos de zmeura daca nu as fi uitat sa o pozez, precum si prajitura noastra preferata cu vin si scortisoara, executata de Bibz, dar nici pe asta nu am apucat sa o trag in poze. V-as mai zice ca dupa dulce a urmat, mai pe la 5-6 seara, o mare tava cu copane de pui si cartofi cu chimen si bacon. Dar ati crede ca suntem niste monstri, asa ca mai bine nu va zic.

Anyways, cam asa am petrecut noi, sper ca si la voi a fost bine si ne vedem la dieta. Cheers! 

mancarea…

prietenii si familia…

si altfel de prieteni:)

Ieri seara am fost la primul gratar de anul asta, o minunatie si-o porceala maxima, ce va intra in istoria gratarelor manevrate de Pufix as “the garlic & tequila barbeque”, ceea ce va dati cu totii seama ce-nseamna. Am avut carne de porc marinata, carnati, mici, ciocanele de pui si ciuperci, am pus paine si rosii pe gratar si am facut minunatul sos de usturoi cu rosii coapte si ardei iute. Am mancat noi, au mancat pisicile si cateii si tot  ne-a mai ramas. Si acum, cand ma uit la poze, asa-mi vine s-o iau de la capat! O primavara frumoasa everyone si la multe, multe gratare!:D

Acum ceva vreme am facut un sos grozav de bun pentru un peste alb si l-am pus imediat pe lista de must do it again. Si cum incepusem aseara sa fac un wok intreg de spaghete aglio olio (my absolute favorite pasta ever), zic: ia sa fac si niste sos on the side, ca mai aveam niste leftover chorizo prin frigider.

Am taiat salamul in bucati maricele, la fel si ardeiul gras rosu si o ceapa potrivita, tot rosie. Intai am calit ardeiul si ceapa intr-o craticioara, cu putin ulei de masline, sare, piper si doua linguri de oregano uscat. Am adaugat bucatile de chorizo si le-am ametit in cratita cu legumele, pret de vreo doua minute. Apoi am turnat peste ele o ceasca de apa si am lasat asa sa fiarba inabusit pe foc mic inca vreo 7-8 minute. Pe urma am pus niste sos de rosii si niste busuioc si am mai fiert nitel. Ardeiul trebuie sa ramana cruncy, nu-l fierbeti pana se inmoaie de tot.

Well, odata sosul gata, am facut spaghete aglio olio the usual way, cu catei de usturoi taiati felii subtiri si caliti in tigaie cu ulei de masline, chilli si patrunjel. Scurs pastele fierte, pus peste usturoi, amestecat bine, aromatizat cu ierburi of your choice (sau nu). Si gata. O idee buna zic eu sa mai spice up the old aglio olio, pentru cei care se plictisesc de paste goale (umm, not me:)

In asteptarea unei saptamani ce se anunta pe fuga, cu pranz in stil occidental (sandvis sau salata) si cina de inspiratie asiatica, preparata pe loc in fiecare seara, sa ne bucuram zic de aceasta tava cu cartofi si weisswurst, al carei singur secret este calitul unei cepe mari taiata marunt  impreuna cu trei-patru legaturi de marar proaspat si doua linguri de paprika. Amestecul asta se pune in tava peste cartofi si weisswurst (pe care noi ii cumparam de la Angst btw), se adauga ciupercute intregi, se completeaza cu nitica apa si se da tava la cuptor la foc potrivit pentru o ora or so, intorcand din cand in cand cartofii. Se mananca bine cu muraturi. Enjoy!

Aseara am petrecut isteric pana pe la 3 cu Eurovisionul, doamne, ce mizerie… I guess ca sunt inca deformata profesional de m-am silit sa ma uit din nou la toata nenorocirea, desi e chiar primul an cand n-as mai fi avut de ce, eu nemailucrand in domeniu de la sfrsitul lui 2009. Anyways, m-am trezit cu mare greutate si panica pe la 9 jumate, la zece si ceva veneau my mama and Boo’s mama for la ladies’ brunch, iar eu nu aveam nimic pregatit si idei deosebit de vagi despre lucruri care se fac intr-o ora or less si qualify as brunch food. Cand am intrebat-o pe Boo the day before ce sa gatesc, mi-a zis sa fac salata. Pff, yeah right, noroc ca postul meu cu clatite de ieri knocked some sense into her si am primit dezlegare la actual food. The best I could do au fost niste ananas si un mare pomelo, curatate dilligently de Pufix-the-best-husband-there-is. In rest, nimic sanatos, I swear:)) Am avut asa: paine de casa calda, via Boo’s mom, croissante cu unt, clatite pufoase cu gem si nutela si miere cu nuci, fructe si legume de tot soiul, mozzarella cu rosii, busuioc si masline cu cimbru, carnati trasi la tigaie si o budinca grozava de oua cu ciuperci, cascaval, ceapa verde, mazare, fasole verde si ardei gras.

Despre budinca v-am mai scris, acum am facut doar o variatie. Am prajit ciupercile taiate in jumatate cu o lingura de unt, sare si piper. Am calit separat cu putin ulei de masline niste ardei gras, mazare si fasole verde din congelator. Apoi am amestecat intr-un vas termorezistent toate legumele cu  cascavalul ras si cu vreo 8 oua batute cu putin lapte ca sa iasa bundinca mai pufoasa. Am dat la cuptor cca 10 minute la foc mic si gata.

Cel mai gratifying e cand mama iti spune la sfarsitul mesei “Trebuie sa incerc si eu chestia asta”. It means you did good:)

Zis si “masacrul Floriol”, acest episod decadent din viata noastra nu putea sa treaca neobservat sau fara urmari. Nu mai stiu a cui a fost ideea sa facem deep fried chicken sambata noaptea, dar cert e ca batuse lejer de trei dimineata si noi inca mai mancam… Puiul prajit in doi litri de ulei este bun, este foarte foarte bun, damn it! Tavalit prin mujdei si servit cu cartofi la cuptor si salsa picanta cu ardei iute si busuioc, acest devil treat iti bucura papilele in such a way ca vina de a te umfla cu mancare soioasa in mijlocul noptii se topeste in gura. Si ca si cum asta nu era destul, mai vine si Dan cu un borcan de carne sarata si afumata, tinuta in untura, care sa completeze, alaturi de castraveti si gogosari murati via mama, un razboi crancen, al nostru cu caloriile. Reprobabil episod, udat cu vin de la domnu’ tata lui Mazi si incheiat festiv cu narghilea (by the way, treaba cu “ce-ar fi daca am pune mujdei in apa de la narghilea?!” - wicked:O, gotta try that some time:)))). Kissing - off!

Back by popular demand si din pacate pictureless (long story, new laptop:p), prajitura Emiliei se intoarce! Pentru ca e indeed una din cele mai gustoase prajituri de casa si pentru ca multi dintre voi vor sa stie cum se face, am rugat-o pe Emili sa ne mai dea odata reteta. Si iata:

• 300g zahar
• 300g faina
• 200g margarina
• 2 ciocolate cu lapte rase
• 4 oua
• cacao si scortisoara dupa gust
• 1 cana de vin rosu

Pe principiul, foarte sanatos dealtfel, ”mix everything together”, aceasta delicioasa prajitura porneste cu ouale batute separat (intai albusul cu zaharul) si se termina cu vinul si scortisoara, care se adauga exact inainte sa dam prajitura la cuptor pentru a nu se risipi aromele.  Nu va speriati daca nu creste, din cauza, sau mai bine zis, datorita ciocolatei si vinului, aceasta brownie are o consistenta moale si umeda mai degraba decat una inecacioasa ca de pandispan. Sounds easy enough! Enjoy!