Aceasta mancare incepe banal si se termina spectaculos. Si the best part e ca nu presupune deloc efort, e de-a dreptul easy peasy. Hence, tag-ul “reteta easy peasy”, desi nu-i so much o reteta cat o combinatie plina de… imaginatie (scuzata-mi fie rima de doi lei:)).

De la inceput: principiul de baza este combinatia de gusturi foarte puternice: iute-iute, dulce-sarat si acru-acru. First comes chicken – prea putin deosebitul piept de pui, mascarit insa bine bine pe toate partile cu nomu smoky peri peri (sa nu ma intrebati de unde-am cumparat nomu, a aparut in viata mea asa cum apar toate condimentele minunate si raritatile gastronomice – in chip de cadou de la Mazi:)). In lipsa de nomu, puteti folosi chilli sau orice altceva iute. Dar iute sa fie!

Langa pui, merge o salata acra. Din salata verde, rosii, castraveti – toate taiate foarte marunt, mai degraba ca pentru salsa decat ca la salata romaneasca. Stropita cu ulei de masline si mult otet de mere. Si garnisita cu boabe de porumb. Fara sare, ca nu-i asta rolul ei. Salata trebuie sa fie foarte acra, asta-i ideea.

La coada vine la pièce de résistance: ceapa caramelizata. E nevoie de o ceapa mare, grasa. Taiata in jumatate si apoi pe lat in onion rings asa. Calita intai in tigaie cu putin ulei pana devine aurie, stinsa cu sos de soia din belsug (cat sa o acopere zdravan) si lasat sosul sa se caramelizeze (basically, dispare din tigaie). Atentie sa nu il ardeti de tot, cand a scazut mult adaugati o ceasca de apa si lasati sa fiarba inabusit pana cand lichidul dispare din nou. Apoi amestecati cu zel, cat sa se “prajeasca” uscat ceapa pe toate partile, nu foarte tare. Si gata, aveti si gustul intens dulce-sarat. Asta-i alta chestie: nu puneti sare peste ceapa asta, pentru ca are sosul de soia destula, asta daca nu cumva aveti in casa versiunea light de sos de soia.

La sfarsit, aranjati frumos pe farfurie toate “gusturile” si mancati pana nu mai stiti cum va cheama. Pe urma va caiti ca n-ati caramelizat mai multa ceapa, pentru ca nu v-ati gandit ca sotul vostru, care nu mananca ceapa nici picat cu ceara, o sa ranjeasca pofticios la farfuria voastra si o sa vrea, dupa legile omenesti si biblice, jumatate din ce aveti voi. Va intrebati daca chestia asta poate fi facuta in cantitati industriale si tinuta la borcan in frigider, dar pe urma va ziceti ca-i mai buna proaspata. Si va amintiti ca vin zile libere de Rusalii, ca probabil iesiti din Bucuresti la un gratar si ce ocazie mai buna sa mai mancati niste ceapa.

O minune culinara, va promit! Happy ceapa everybody:)

Ce face romanu’ intr-o duminica infecta si ploiasa? Pai apparently merge la Ikea daca judecam dupa numarul de masini parcate claie peste gramada in parcarea Ikea ieri pe la ora pranzului. Asa si noi. Ne-am dus dupa niste becuri si ne-am intors cu o tigaie de inox cu pereti drepti (absolut trebuincioasa, nu stiu cum am trait pana acum fara ea), cu o forma de muffins de-aia dubioasa, de scoti briose-degetar, plus hartiutele aferente imbulinate. Si ca sa ne dovedim noua insine ca nicidecum nu erau mofturi aceste accesorii de gatit, ba din contra, imperios necesare la casa omului, ne-am apucat sa prestam. Intai eu un fel de papricas de pui, apoi Pufix-the-man niste muffins de-alea sarate cu busuoic, stiti voi (btw, propun sa le zicem “puffins” – as in Pufix-meets-muffins).

Revenind la papricasul nostru de toate zilele, I bet ca nu se pune fenicul in reteta traditionala, dar eu aveam pe-acasa un bulb si-am zis ca ar merge, asa ca I give you tocana cu stil. Prepararea legumelor a luat ceva, dar eram incantata de perspectiva utilizarii in premiera a noii mele tigai de inox, asa ca timpul a trecut fara imens de multe bombaneli din partea mea. In timp ce Bursucu si Pufix rupeau mmorpg-ul lor preferat in doua, eu am tocat frumos fenicul, ceapa si usturoi verde, morcov, ardei gras, niste rosii cherry, ciuperci si cativa cartofi noi.

Apoi am purces la rumenitul in unt al unor aripioare de pui (plus cateva bucatele de piept ramase singure prin congelator). Cu sare grunjoasa, piper si cimbru proaspat. Le-am dat apoi la o parte si am facut loc in tigaie ciupercilor taiate felii subtiri.

Una peste alta, au venit si ceapa, usturoiul, feniculul, ardeiul si morcovul. Pripite bine in tigaie. Adaugat apoi cartofii, puiul, o mana de mazare, fasole verde si rosiile cherry taiate jumatati. Plus un buchet de cimbru, doua linguri de boia dulce si nitica apa sa le cuprinda.

Intre timp, din camera de joaca se auzea un murmur de placere, mirosind viitorul papricas asa de bine ca-ti lua si pofta de mancare virtuala. Ma rog, aproape.

Mancarea mea a fiert molcom, la foc foarte mic, pret de o ora jumate. Si s-a bucurat la coada de niste frunze intregi de patrunjel verde si busuioc. N-am scazut-o foarte mult si am turnat-o in castron cu polonicul, mancand cu nesat intru arderea limbii si frigarea sufletului cu anticipatia unei odioase zi de luni. O saptamana usoara s-aveti!

Acesta nu este un simplu piept de pui la gratar, e chiar puiul marinat in iaurt din meniul nostru. Fara cartofi ce-i drept, ca n-aveam timp de prostii si oricum Pufix n-are voie cartofi, asa ca i-as fi facut doar pentru mine, ceea ce la momentul respectiv nu parea deloc fun. Prin urmare…

Am amestecat trei linguri cu varf de iaurt de-ala gras care nu curge cu o lingura rasa de garam masala si atat. Intr-o punga am pus un piept de pui fara os si piele, peste care am rasturnat iaurtul condimentat. Le-am mozolit bine bine si am bagat punga la frigider o zi. Cand s-a facut numai bun de pus pe gratar, am scos pieptul de pui, l-am clatit putin sa nu fie chiar tot iaurtul pe el si l-am executat.

L-am servit cald, direct de pe gratar, pe o felie groasa de paine de casa unsa cu mustar si cu salata verde alaturi. Banal. Enjoy!

Asta-i o mancare italieneasca foarte usor de facut (ca mai toate), basically e un snitel fara ou, cu ceva topping peste. Se face din carne de pui sau de vitel, cu un sos pe baza de rosii, vin sau lamaie. In poza: scaloppini din piept de pui tarat prin faina si rumenit intr-o tigaie cu putin unt. Scos pieptul de pui si in zeama ramasa perpelit cinci sase ciuperci mari, taiate felii subtiri. Adaugat vin alb, sare si piper si lasat sa fiarba pana se duce zeama. Pus smantana dulce, capere si patrunjel verde, alaturi o mana de paste fierte si gata. Next level: o sa incerc si cu peste in loc de carne, nu vad de ce n-ar merge si sunt sigura ca ar fi foarte bun cu sos de capere si lamaie. Enjoy!

Ok people, enough veggies I say, sa mai vorbim si despre carne:D Avem azi o minunata sunca din piept de pui, 100% E-uri free si facuta chiar de mine. Din seria mezeluri de casa (gasiti si alte idei aici si aici), aceasta sunca slaba e foarte usor de preparat, insa dureaza doua zile. Day 1: marinam carnea, adica punem intr-o punga un piept de pui mare si inca o jumatate, fara os si piele. Apoi pregatim marinata intr-un castron. De data asta eu am folosit asa: usturoi, boabe de coriandru, boabe de piper verde, foi de dafin – toate astea pisate grosier asa, plus cimbru,  sos de soia si ulei de masline. Nu va zgarciti cu mirodeniile, pentru ca oricum veti “spala” carnea a doua zi. Aruncati in punga marinata si agitati bine puiul, astfel incat sa fie complet acoperit. Puneti la frigider si uitati de el pana a doua zi…

… cand il scoateti din punga, il clatiti lejer sub jet de apa rece, puneti bucata mai mica peste cea mare si rulati asa parte peste parte, sa iasa gen sul. Legati cu sfoara, presarati cu sare grunjoasa si dati la cuptor intr-o tava in care ati pus o ceasca de apa. Lasati sa se faca la foc mic, pret de o ora sau o ora jumate, depinde de cuptor, si intoarceti bucata de carne la jumatatea timpului de gatit, ca sa arate asa auriu pe ambele parti. Apa nu trebuie sa scada niciodata de tot, completati din cand in cand, dar sa nu puneti foarte multa ca nu vreti sa iasa tocana. Cand e gata, scoateti din cuptor si lasati sa se raceasca complet inainte sa taiati sfoara. Bucatiti in felii subtiri si voila, you got sunca, yey! Enjoy!

Ceva simplu simplu si pentru astazi: bucatele de pui marinate cu usturoi, chilli, ghimbir si sos de soia (much like porcul de ieri), prajite in tigaie cu doua maini de caju si ceva ulei (eu am folosit ulei pentru wok). Amestecat cu orez fiert in prealabil, patrunjel sau coriandru daca va place, o lingura de otet de orez (rice vinegar – se gaseste la rafturile de mancare asiatica prin supermarket-uri) si cateva frunze de salata. Invartit in tigaie un minut or so si mancat pe indelete, cu chopsticks daca va tine:)

Pranzul de astazi e simplu si light si gata in zece minute. Bucatelele de piept de pui se perpelesc in putin unt, cu sare, piper si mult patrunjel. Se stoarce o lamaie peste. Se fierb pastele si se adauga peste sos, impreuna cu o conserva de ciuperci of your choice. Se drege mancarea cu putina smantana dulce si, daca va place, cu parmezan ras. Enjoy!

Ok, let’s face it, sa gatesti in fiecare zi trei feluri de mancare can be such a drag, nimeni n-are timp de asa ceva. Si dupa ce am postat ieri meal plan-ul saptamanii, ma tem ca I sorta gave you the idea ca asta trebuie sa faceti. De fapt, ce vreau eu sa va arat este exact opusul, anume ca nu trebuie sa slaveresti zilnic  trei ceasuri in bucatarie ca sa ai mancare buna si frumoasa. The trick este sa-ti concepi meal plan-ul in asa fel incat sa gatesti cat mai putin.  For lack of a better word, sa creezi sinergii culinare. De exemplu, daca ati citit meniul saptamanii si nu ati vazut nicio legatura intre tocana provensala, puiul fajitas, puiul indian cu iaurt si chicken & noodle stir fry, inseamna din doua una: fie nu erati fix in capul meu cand l-am scris (this makes perfect sense), fie nu sunteti inca used to thinking EFFICIENCY in the kitchen. Stay with me, ca o sa devina imediat mai clar:)) De la capat:

Incepem cu tocana provensala. Calim in tigaie cu putin ulei de masline ardeiul rosu, vanata, dovlecelul si ceapa, toate taiate mare si aromate cu ierburi, piper proaspat macinat si paprika. Inabusim cu putina apa si lasam sa clocoteasca la foc mic pana se inmoaie legumele, dar nu atata cat sa se terciuasca. Turnam o conserva de rosii tocate peste, adaugam masline negre cu sambure si potrivim de sare si piper. Mai lasam nitel sa fiarba tocana si completam cu suc de rosii daca scade, trebuie sa iasa o mancare cu zeama.

Ca sa-i dam mai multa consistenta, bagam la cuptor niste paine frecata cu ulei de masline si “captusita” cu usturoi. Servim cu ceapa verde si busuioc proaspat pe deasupra. Pana aici suntem ok, da? Buuun. Acuma, cand mancam tocana proaspat trasa de pe foc, pescuim legumele mari si maslinele, dar lasam niste sos in tigaie. Pe care il aranjam in forma de salsa picanta pentru a doua zi amestecand in el rondele de ardei iute ca focul. Mai departe luam trei piepti de pui mari si ii tragem la tigaie easy peasy style (reteta aici). Din astia trei piepti o sa facem si fajitas de pui, si chicken & noodles stirfry joi si Indian spiced chicken cu iaurt vineri.

Pentru fajitas de pui manjim o lipie cu niste sos de rosii ramas de la tocana provensala, punem o foaie de salata si fasii de pui si gata, avem un luch bun si sanatos pentru a doua zi. Cat despre restul de pui gatit, il punem bine la pastrare in frigider si se cheama ca avem materie prima pentru inca doua mese delicioase. Toata treaba despre care v-am povestit pana acum dureaza maxim o ora, ceea ce nu e deloc rau avand in vedere ca acopera cateva zile. So you see, nu e nimic wonder-womanesc in povestea asta, just some planning si multa multa lene:) I hope this helps! Enjoy!

Yeah right, o sa ziceti, dar va jur, si sunt just as surprised as you, ceea ce se vede nu e o grozava friptura de porc la cuptor, ci un piept de pui la tigaie facut dupa o metoda pe care zic s-o brevetam aici on the spot. Se ia pieptul de pui si se condimenteaza abundent cu ce va place (eu am folosit sambar masala). Nu puneti sare, pentru ca o sa folositi sos de soia care e deja foarte sarat. Bun. Odata pieptul aromat, se pune in tigaia de teflon si se da la foc iute pana se incinge. Se stinge cu sos de soia si iarasi la foc iute pana cand sosul se caramelizeaza (eufemism pentru se arde cu bulbuci), intorcand carnea pe toate partile pana e all nice and brown. Nu lasati sa se arda sosul de tot, ca stricati mancarea. Stingeti din nou, de data asta cu o ceasca de apa, si lasati la foc mic, cu capac, intorcand pieptul din cand in cand. Stiti ca e gata cand exteriorul e un maro uniform, iar interiorul este pufos si alb. Incercati va rog, e demential, all juicy and spicy and rewarding de nici nu iti vine sa crezi ca e pui.

Zis si “masacrul Floriol”, acest episod decadent din viata noastra nu putea sa treaca neobservat sau fara urmari. Nu mai stiu a cui a fost ideea sa facem deep fried chicken sambata noaptea, dar cert e ca batuse lejer de trei dimineata si noi inca mai mancam… Puiul prajit in doi litri de ulei este bun, este foarte foarte bun, damn it! Tavalit prin mujdei si servit cu cartofi la cuptor si salsa picanta cu ardei iute si busuioc, acest devil treat iti bucura papilele in such a way ca vina de a te umfla cu mancare soioasa in mijlocul noptii se topeste in gura. Si ca si cum asta nu era destul, mai vine si Dan cu un borcan de carne sarata si afumata, tinuta in untura, care sa completeze, alaturi de castraveti si gogosari murati via mama, un razboi crancen, al nostru cu caloriile. Reprobabil episod, udat cu vin de la domnu’ tata lui Mazi si incheiat festiv cu narghilea (by the way, treaba cu “ce-ar fi daca am pune mujdei in apa de la narghilea?!” – wicked:O, gotta try that some time:)))). Kissing – off!