Duminica m-am trezit cu mare pofta de ostropel de pui si cum tot venea mama la noi la masa, am zis sa execut unul. Ostropelul se face usor, dar nu si repede. E nevoie de timp sa se fiarba carnea bine bine. Bucatile de carne se prajesc in unt, cu o lingura de faina, ceva boia dulce, sare si piper.

Cand s-au rumenit bine pe toate partile, se sting cu vin alb (exista si varianta stins cu supa si adaugat o lingura de otet la sfarsit, dar mie nu-mi place asa). Se lasa la foc mic cu o foaie de dafin si cateva crengute de cimbru, pana cand carnea se desprinde de pe os de fiarta ce e.

La coada se adauga o conserva de rosii tocate, o mana de catei de usturoi pisati, piper si sare dupa gust. Se lasa sa mai fiarba vreo cinci minute si gata. Se serveste cu piure.

Duminica am avut musafiri mari si mici, doua cupluri de friends cu copii de la 5 luni pana la 2 ani plus. I don’t know anything about kids, adica mi se par un fel de omuleti mai mici asa, carora li se vorbeste adesea intr-un code language pe care eu nu-l stapanesc deloc si care functioneaza dupa un program de viata la care ravnesc cu patos (play, eat, sleep, play, eat, sleep etc.) Oh well, va dat seama ce efort deosebit a fost  pentru mine sa gatesc ceva ce sa poata manca si omuletii. Am zis asa: eu daca as fi foarte foarte mica si abia as fi descoperit solid foods, ce mi-ar placea sa mananc? Given ca, desigur, mami si tati nu m-ar lasa sa mananc nimica spicy, fat sau slightly alcoolic. Si ar vrea probabil sa mananc si legume bune si sanatoase. Cu side dish-ul a fost simplu, ca am facut, evident, un piure cremos cu lapte mult. Iar pentru main m-am hotarat intr-un final la jucy drumsticks de pui la tava, cu legume de sezon.

Acuma, de regula as fi recurs la picanterii: piper, a little bit of chilli, multe ierburi aromate… Dar pentru kiddies am lasat-o soft and sweet: copanele de pui, morcovi, ardei gras rosu, dovlecel, ceapa si praz doar de aroma (nu le-am pus pe platou la final). Toate astea brushed cu putin olive oil si sweet paprika, presarat nitel marar si cimbru pe deasupra, sare de mare si usturoi, apa in completare si voila, delicious nutritious meal that kids can eat. Ceea ce au si facut, semn ca nu am gresit major. Doar ca, oh well, am uitat un mic detaliu de cand eram de varsta lor: copiii mananca piureul cu paine:)

Adica easy peasy lemon squeezy Italian style: pui pesto cu ciuperci si mozzarella, o cina lejera, fara efort, gata intr-o clipita. Pai se ia un piept de pui, se “croieste” in el un buzunaras unde se indeasa pesto si felii grasane de mozzarella. Sare, piper si nelipsitul mix de condimente mediteraneene oregano-paprika-garlic, ulei de masline picurat peste pui, cateva ciuperci si rosii cherry aruncate in tava cu puiul buzunarit si tadaaa, cca 30 de minute la foc mic later, avem o masa grozava.

Merge bine cu salata verde cu lamaie sau cu un cartof taiat in sferturi si rumenit la cuptor cu rozmarin si usturoi. Buon appetito!

O mancarica de iarna ca la mama-acasa, makes u all fuzzy and warm inside:) Nu-i chiar easy peasy de facut, vrei sa-ti iasa fina si dulce si fara cocoloase, dar stiti cum se zice, practice makes perfect. So, curaj!, zice the cowardly dog si se apuca de treaba. Fierbe carnea de pui intr-o supa concentrata, cu o ceapa taiata pe din doua, un morcov, o telina, un pastarnac, cateva boabe de piper negru… the usual way. Apoi scoate bucatile si le perpeleste in tigaie cu putin unt, sare si piper. Intr-o craticioara topeste iarasi  unt, peste care presara cateva linguri de faina, cat cuprinde, amestecand continuu. Stinge cu supa si cu telul amesteca repejor, ca sa nu se formeze cocoloase. Ciulamaua trebuie sa fie fina si semi-lichida, nici prea groasa, dar nici ca o supa. Cand e aproape gata, incorporam una-doua linguri de smantana dulce, potrivim de sare si piper si adaugam bucatile de carne. Mai dam un colcot-doua si gata. Servim cu mamaliguta aburinda si, pentru maniacii green, cu patrunjel proaspat. That’s all folks! Reteta clasica pe care mi-am luat de la mama un “excelent”, which says it all:)

*Pentru intoleranti la lactoza se poate inlocui untul cu ulei de masline si puteti sari de tot peste smantana.

Stiu trei metode de a gati mancarea de mazare: the mama way, the lazy-ass-five-minute way si the easy peasy perfect way. Astazi, despre al treilea.

Totul incepe cu supa de pui. Din pui intreg sau piept de pui cu os, fiert cu legume intregi: morcovi, ceapa, ardei gras, pastarnac si telina. Carnea fiarta se da deoparte, impreuna cu un polonic mare de supa. Restul de zeama isi urmeaza cursul (in cazul de fata a devenit o ciorba de pui a la grecque, dar asta e alta poveste).

Mai departe…

Se topeste o lingura cu varf de unt, se adauga boia dupa gust si o ceapa mica taiata marunt. Se caleste ceapa, se adauga bucati de piept de pui si rondele de morcovi din supa. Puiul se rumeneste bine si se asezoneaza cu sare, piper cimbru si o lingura de sos de soia. Cand capata o culoare si o dulceata grozava, se rastoarna peste el mazarea extrafina, la conserva (e iarna, nu avem mazare proaspata, iar cu cea congelata nu iese asa de buna mancarea asta).

Mazarea extrafina nu necesita prea multa fierbere.  Eu o tin pe foc pana scade zeama, iar la coada adaug o legatura de marar tocat marunt si o cescuta de lapte, the final touch. Mancarica de mazare e mai dulce daca o mancam cu paine proaspata cu coaja multa. Enjoy!

Ok, recunosc, nu sunt deloc a veggie person. Pentru mine, legumele cele mai bune sunt cartoful, pastele si orezul:p De-asta ma impac asa bine cu bucataria nemteasca sau cu cea englezeasca, daca avem carne si mashed potatoes eu sunt cea mai happy. Well, auto-educatia, Boo-educatia si diverse boli ale mele sau ale celor dragi m-au ajutat sa inteleg ca there’s more to the world, dar cand vine iarna pot si eu sa ma prefac ca nu mai e sezon de cruditati si sa imi trag in cap o mancare cu carne si cartofi si muraturi on the side. The yumminess:D! Daca si pentru voi comfort food = cartofi, o sa va placa mult de tot tocana asta de iarna, cu pui si cartofi.

Incepem cu perpelitul in unt al bucatilor de pui bine uscate, sarate, piperate si date prin faina condimentata. Le dam deoparte, cat sa se fiarba la foc mic intr-o ulcica morcovii, ceapa rosie, cartofii, telina, pastarnacul si usturoiul, toate taiate grosier. Cu piper boabe, foaie de dafin si ceva verzitura (rondele de praz, patrunjel, marar, sau ce aveti prin casa si se califica).

Odata ce legumele s-au inmuiat, adaugam puiul si un buchet aromat de cimbru. Dregem de sare si piper si dam la cuptor la foc mediu, pana scade tocana de tot. Se mananca foarte bine cu muraturi si daca vreti cu adevarat porceala, cu paine de casa frecata cu usturoi, unsa cu unt si incalzita usor la cuptor.

You know me: nu prea ma sparg in instructiuni si retete, pentru ca de cele mai multe ori chiar nu e nevoie sa urmezi o reteta ca sa-ti iasa ceva grozav de bun de mancare. Ei bine, cand e vorba de paella marturisesc ca ma uit in cartea de bucate. Sunt atatea ingrediente care se gatesc pretty much separat si se amesteca la sfarsit cu toatele ca sa iasa minunatia! Si mi-e teama sa nu uit ceva, sa nu overcook ceva sau sa nu pun ceva care ar strica tot echilibrul. Asa ca va recomand si voua sa stick to the recipe si asta e varianta de paella care-mi place mie.

Aveti nevoie de piept de pui, orice cocktail de fructe de mare si peste, orez, doua rosii bine coapte, tocate marunt, mazare congelata, ardei rosu, galben si verde, morcov si ceapa, sofran, turmeric, boia dulce, usturoi, lamaie, ulei de masline, supa clara de pui sau de peste. Bun. Acuma, caliti frumos puiul in tigaie cu sare, turmeric si boia dulce, pana devine auriu pe toate partile. Dati la o parte puiul si in “zeama” ramasa caliti ceapa cu morcovul, usturoiul si ardeiul tricolor, apoi adaugati piureul de rosii. Puneti orez cam o cescuta pentru fiecare mancau. Stingeti cu supa si adaugati sofranul. Lasati sa fiarba inabusit pret de 20 de minute. La coada adaugati in aceasta ordine mazarea, bucatile de pui si, in fine, fructele de mare (care daca au fost prefierte si congelate trebuie calite usor in prealabil, dar cu grija sa nu le overcook). Potriviti cu sare si piper, stingeti focul si lasati sa-si traga ce-a mai ramas din zeama pret de vreo doua minute. Serviti cu felii de lamaie.

O paella buna nu trebuie sa arate nici ca un pilaf, nici ca un orez care se alege bob cu bob ca la salata. If anything, are o consistenta de risotto, boabele sunt separate, dar mancarea nu este uscata. Ce-ar fi facut reteta asta even better ar fi fost o bucata zdravana de carnat chorizo, mental note for next time:)

In Piata Amzei din Bucuresti e un magazin ticsit deopotriva de junk si de comori: Ki-Life. Produse bio, dar si porcarele cu parabeni, ceaiuri si medicamente diverse, carti despre bolile karmice, melci adevarati, budinci de soia. You get the picture! Ei, si mai nou au un raft maaaare si frumoooos cu Indian spices si Chinese noodles si Japanese tea… Pentru mine, stiut fiind faptul ca I don’t get around much, acest coltisor este the pinnacle of fancy shmancy ingredients. De aici mi-am luat tot ce trebuie pentru prea bunele frigarui asiatice, adica chicken satay.

Nu orice carne infipta-n bat e satay. E nevoie de mirodenii si un sos special in care se marineaza carnea, asa incat la coada nu mai seamana deloc cu ce stiati despre pui. De data asta am facut o marinata cu unt de arahide, sos de soia, suc de lamaie, curry, usturoi si sos chilli. E drept ca am lasat prea putin bucatile de pui in sos si prea mult pe gratar, dar, in my defense, mi-era pofta intai si pe urma am uitat. Si oricum au fost bune de tot:) Asa ca nevermind. Treaba interesanta e ca am mancat chicken satay cu ardei copti. Ca asa am crezut eu de cuviinta. Si-apoi, cine zice ca you can’t teach the teacher?;) Delish!

Asa cum va povesteam, nu mai vreau sa cumpar mezeluri. Slaninuta impanata cu usturoi de la sibieni e still allowed, dar atat! Am zis! Si ca sa vedeti ca nu-i vrajeala, mi-am facut in weekend mezeluri de casa, despre care am numai cuvinte de lauda. Testate pe un esantion carcotas, deci reprezentativ, mezelurilor de casa marca proprie le lipsesc aditivii, conservantii si osanza cu care se fabrica industrial astfel de preparate. Pe langa foarte gustoasa rulada de pui cu urda pe care v-am aratat-o luni, am mai prestat si pate din ficatei de pui si un fel de muschi file de purcel, varianta smoke free.

Secretul la mezelurile astea de casa este sa folositi din abundenta mirodeniile, pentru ca, nefiind grase sau afumate, riscam sa ne iasa asa, fade. Am citit ca e o idee buna sa lasi materia prima (in cazul de fata, ficateii si carnea de porc) sa se patrunda de arome in apa rece cu ierburi si condimente. Eu am folosit boabe de piper verde, foaie de dafin, paprika, oregano, fulgi de usturoi, sare de mare, piper cayenne si cimbru. Am fiert carnea la foc foarte mic, apoi am transferat-o intr-o tava cu hartie de copt si am lasat-o sa se usuce incet in cuptor. Dupa ce s-a racit putin, am taiat-o felii foarte subtiri, cu un cutit bine ascutit. Cat despre pateul de pui, am pus in minirobotul meu Braun ficateii fierti cu condimente, o mana de marar, sare (pentru ca nu-i bine sa se puna la fiert, se intareste ficatul), piperul verde boabe cu care au fiert, putina zeama si unt la temperatura camerei. Se amesteca totul pana rezulta un pate omogen si delicios:)

Mezelurile de casa nu tin foarte mult, insa nu-i o problema, pentru ca oricum se mananca imediat:p, cu urda buna, ceapa rosie si ardei gras, pe paine neagra cu seminte.

Am avut un weekend grozav de plin! Chiar citeam deunazi un articol in ziar despre cum la romani sfarsitul de saptamana e un ospat grobian cu mici si pui rotisati de la supermarket si alte lacomii, dar nu nu, weekendul meu nu a fost deloc asa. Frigiderul abunda de fineturi gastronomice, de delicioase preparate de casa cu care sper sa-l momesc pe Pufix sa schimbe tarnositele mezeluri cu nitrati de la magazin. Intre ele si o foarte simplu de facut rulada de pui, umpluta cu spanac si urda de la sibieni.

Nu dureaza mai mult de zece minute sa framantati urda cu sare si piper, sa o amestecati cu spanac, sa umpleti pieptul de pui bine batut, sarat si piperat la randul lui si sa-l acoperiti cu felii subtiri de bacon pentru un gust mai iscusit. Pentru o nepriceputa ca mine, the tricky part la reteta asta e legatul ruladei cu sfoara, ca sa nu se imprastie compozitia. Mi-a dublat practic timpul de preparare! Intr-un final, si dupa trei “Oh Pufix come help!” ramase fara raspuns, am reusit sa pozitionez monstrul pe fundul unei tigai cu hartie de copt si l-am lasat sa se perpeleasca vreo 10 minute pe fiecare parte, la foc potrivit. Rulada nu se taie cat e fierbinte, ci se musca din ea:)) Va zic, e asa usor de facut si puteti sa o umpleti cu ce va place! Si macar maine dimineata Pufix nu o sa mai manance o mezeluri buretoase si pline de ingrediente cu nume imposibil de pronuntat + slanina, ci o foarte gustoasa rulada de casa, cu urda si spanac proaspat:)