un fel de papricas
Ce face romanu’ intr-o duminica infecta si ploiasa? Pai apparently merge la Ikea daca judecam dupa numarul de masini parcate claie peste gramada in parcarea Ikea ieri pe la ora pranzului. Asa si noi. Ne-am dus dupa niste becuri si ne-am intors cu o tigaie de inox cu pereti drepti (absolut trebuincioasa, nu stiu cum am trait pana acum fara ea), cu o forma de muffins de-aia dubioasa, de scoti briose-degetar, plus hartiutele aferente imbulinate. Si ca sa ne dovedim noua insine ca nicidecum nu erau mofturi aceste accesorii de gatit, ba din contra, imperios necesare la casa omului, ne-am apucat sa prestam. Intai eu un fel de papricas de pui, apoi Pufix-the-man niste muffins de-alea sarate cu busuoic, stiti voi (btw, propun sa le zicem “puffins” – as in Pufix-meets-muffins).
Revenind la papricasul nostru de toate zilele, I bet ca nu se pune fenicul in reteta traditionala, dar eu aveam pe-acasa un bulb si-am zis ca ar merge, asa ca I give you tocana cu stil. Prepararea legumelor a luat ceva, dar eram incantata de perspectiva utilizarii in premiera a noii mele tigai de inox, asa ca timpul a trecut fara imens de multe bombaneli din partea mea. In timp ce Bursucu si Pufix rupeau mmorpg-ul lor preferat in doua, eu am tocat frumos fenicul, ceapa si usturoi verde, morcov, ardei gras, niste rosii cherry, ciuperci si cativa cartofi noi.
Apoi am purces la rumenitul in unt al unor aripioare de pui (plus cateva bucatele de piept ramase singure prin congelator). Cu sare grunjoasa, piper si cimbru proaspat. Le-am dat apoi la o parte si am facut loc in tigaie ciupercilor taiate felii subtiri.
Una peste alta, au venit si ceapa, usturoiul, feniculul, ardeiul si morcovul. Pripite bine in tigaie. Adaugat apoi cartofii, puiul, o mana de mazare, fasole verde si rosiile cherry taiate jumatati. Plus un buchet de cimbru, doua linguri de boia dulce si nitica apa sa le cuprinda.
Intre timp, din camera de joaca se auzea un murmur de placere, mirosind viitorul papricas asa de bine ca-ti lua si pofta de mancare virtuala. Ma rog, aproape.
Mancarea mea a fiert molcom, la foc foarte mic, pret de o ora jumate. Si s-a bucurat la coada de niste frunze intregi de patrunjel verde si busuioc. N-am scazut-o foarte mult si am turnat-o in castron cu polonicul, mancand cu nesat intru arderea limbii si frigarea sufletului cu anticipatia unei odioase zi de luni. O saptamana usoara s-aveti!
May 10th, 2010 at 10:25 am
fenicul! me loves 😡
May 10th, 2010 at 4:33 pm
Of, of, ce bine arata! O combinatie trasnet, cu fenicul. Eu i-as fi pus si un ardei iute… dar asta este doar optiunea mea. O saptamana frumoasa!
May 10th, 2010 at 4:48 pm
clar mergea si-un ardei iute, dar de data asta n-am avut. eu as pune ardei iute si-n sarlota:))
May 10th, 2010 at 6:32 pm
eeeee, io m-am amorezat de niște tigăi de felul ăsta dar mi-e că trebuie să scot autorizație de construcție pentru o poliță nouă, că nu mai am loc nici de un ibric în bucătărie:-)
May 10th, 2010 at 8:10 pm
pai de ce n-ai pus ardei iute uscat de ala de la chinezi? works for me every time (vorba ta, si-n cupcakes :))
May 10th, 2010 at 8:21 pm
@Adi: tell me about it, de cativa ani am ajuns sa fac ce facea mama si eu dezaprobam: cum ma intreaba careva ce sa-mi ia cadou, cum raspund “o oala”:))
@Mazi: hmm, judecata de pe urma nu se pune:))