Mirosul de peste prajit este clar pe primul loc intr-un top neoficial al scarboseniilor. Sau ma rog, asa credeam eu, inainte sa descopar ca de fapt nu-i pestele de vina, ci combo-ul total neinspirat de peste si ulei (eventual un peste gras, cum ar fi somonul). Aseara am prajit macrou. In tigaia incinsa, cu doar un strop (I mean it, un strop) de ulei de masline si cu sare grunjoasa adusa tocmai din Paros. Well, I’ll be damned, in bucataria mea mirosea a mare si a port de mici ambarcatiuni la asfintit, a Paros, a sare incinsa de soare pe pielea mea si a briza. Nimic, dar nimic din aceasta situatie nu semana cu lesia unui fishmac, cu mireasma grea a paneurilor de peste galgaite in ulei sau a friteusei uitata in functiune. Am decis imediat ca macroul e un peste de treaba si mi-am promis sa-l folosesc mai des. Pana una alta, asta mancam azi la pranz.

In timp ce pestele meu se prajea uscat, am zis sa-i pun alaturi o mancare de rosii, pe principiul “conserva de macrou in sos tomat” (m-am gandit ca daca exista asa ceva, o fi o combinatie reusita). Si asa, dintr-una intr-alta, zic: daca supa de rosii merge cu leustean, de ce n-ar merge si mancarea… Asa ca am tocat niste leustean proaspat, cateva fruze de busuioc si o ceapa verde…

… am fiert o cana de paste mici si am amestecat totul (adica verdeturile, pastele si o conserva de rosii decojite), lasandu-le sa fiarba la foc mic impreuna cu o ceasca de suc de rosii. Nu mult, vreo 7-8 minute tops, pentru ca nu vroiam sa aiba asa gust de tocana, mai degraba de mancare fresh, care sa se poata manca si rece, cu mult piper.  

Nu am simtit nevoia de alte ierburi sau mirodenii, nici la peste, nici la side dish. Mi se pare genul de mancare cu aromele la ea, pe care doar sarea si piperul o pot face mai buna. In rest, nu-i trebuie nimic.

In fine, facand o paranteza, ma hlizeam acum cateva minute cu o colega, care-mi povestea cum au sunat-o pe ea de la banca si i-au zis: “Buna ziua doamna D.C., nu-i asa ca va doriti mai multi bani ca sa va puteti permite toate bucuriile?”. Asa zic si eu: “Buna ziua, dragilor, nu-i asa ca va doriti sa prajiti macrou?” Enjoy!:)

Din seria lucrurilor pe care le-as manca in fiecare zi si a combinatiilor pentru care nu exista nicio explicatie (si nu, I’m not pregnant:p), va dau azi icre de crap pe paine, cu ceapa verde, ou fiert si felii de ardei gras. Un combo ucigator, heavy si delicios. Care se imbogateste uneori cu ficatei de pui la tigaie. Si-mi merge la suflet precum camionul Coca Cola in tunel, cu beculete de Craciun cu tot. Enjoy!

Cred ca v-am mai povestit despre programul Healthy Monday, e o initiativa a universitatilor americane Columbia si Syracuse, ce zice cam asa: hai sa le amintim oamenilor la fiecare inceput de saptamana ca sta (si) in puterea lor sa previna o caruta de nenorociri legate de sanatate. “Commit every Monday to healthy behaviours and actions”, zic oamenii astia, si bine zic. Sigur, cu o floare nu se face primavara, degeaba mananci broccoli si te duci la sala luni, daca de marti incolo faci gaura in canapea si te imbuibi cu sorici si amandine. Insa ma gandesc ca ceva ceva trebuie sa se lipeasca de constiinta fiecaruia daca we keep at it asa. So, dragilor, lunea asta ne luam portia de legume cu o reteta banala: ficatei la tigaie, cu orez si legume la aburi. Altfel zis, ne dam sanatosi:)

Aburim pe rand legumele intr-o sita achizitionata de la Ikea (costa 15 lei si e mai comod de folosit decat aparatul electric cu acelasi scop). Facem broccoli, morcovi noi, ceapa si fasole verde.

In paralel ne organizam cu niste ficatei la tigaie, perpeliti cu vreo 5-6 catei de usturoi taiati rondele, ardei rosu, ceapa verde si cimbru. Si cu niste orez fiert asa, simplu, fara alte alea.

Peste broccoli punem oleaca de unt si piper proaspat macinat. Mancam bun si ne promitem sanatate cu portia, in fiecare luni. O saptamana usoara s-aveti!

Cand ai o saptamana haotica si un frigider plin de leftover barbeque de la Cornu, faci ce poti. In cazul de fata, niste noodles cu porc si legume. Pe scurt:

Vinete, dovlecel si ardei rosu, taiate bastonase si perpelite bine la wok. Adaugat fasole verde si mazare din congelator…

… plus o mana de seminte de floarea soarelul si dovleac. Plus doua bucati gratar de porc, taiate felii subtiri.

Si-apoi niste noodles de orez dati in clocot cu apa si sare, sos de soia si ceva condimente of your choice. Scurt si la obiect. La pachet, in cutiuta frumoasa de la Daiso. Enjoy!

Nu va plictisesc mult azi, ca din doua vorbe am terminat mancarea. Somonul e dry-fried la tigaie, sosul se face topind o lingura de unt intr-o ulcica, amestecand niste verdeturi tocate si stingand cu zeama de lamaie din belsug, apoi balacind micile si grasunele capere in toata aceasta chestie. Alaturi, niste salata verde cu lamaie. Tzac pac. Acuma, asa cum ne cunoasteti voi, credeti ca ne-am saturat cu asta?:))

Am facut duminica o supa tare buna de mazare galbena uscata, cu sunca afumata (bad bad, stiu, dar mai gresim). Ca toate boabele, si mazarea uscata trebuie lasata la inmuiat in apa rece, de preferat peste noapte, sau macar cateva ceasuri. Cand e gata de executat, ne-apucam si calim un morcov si o ceapa rosie, tocate marunt marunt. Cu putin ulei de masline si inabusind cu putina apa.

Adaugam o cana de mazare uscata si cubulete de sunca afumata, amestecam bine, acoperim cu apa si fierbem la foc mic vreme lunga, sa se inmoaie mazarea si sa-si lase sunca gustul. Cand e aproape gata, turnam suc de rosii peste (cam o ceasca, asa) si mai fierbem putin. N-am pus verdeata in supa asta, spre bucuria barbatului casei. M-am gandit ca e o mancare zdravana, de hulpavait cu paine, fara timp de prosteala. Totally not diet, dar asa de buna ca Pufix-the-man a cerut refill. Enjoy!:)

Cand e asa urat afara, de nu-ti vine sa te dai jos din pat de teama sa nu te uzi la sosete (si sa nu aud comentarii depreciative la adresa acelora dintre noi care dorm cu sosete in picioare:p), nu-i nimic care sa te umple de energie mai tare decat slave-aritul in bucatarie la niste pseudo-briose, semi-omlete. Bune si aromate cu ierburi diverse, aceste delicioase muffin frittatas va vor incalzi oasele si va vor bucura spiritul, din pacate intr-atat incat va veti dori sa va frecati pe burta si sa go back to bed mai degraba decat sa luati traficul in freza in drum spre serviciu. Dar oh well, asta-i viata, gotta have muffins I always say.

Pregatirea de santier: rosii, ceapa verde si zucchini, taiate mititel si calite in tigaie cu nitel ulei de masline, sare si piper. Cat sa fie moi, dar nu flescaite. Peste ele presaram cu generozitate verdeturi: busuioc, coriandru si menta. 

Pentru sase briose batem bine in castron 4 oua mari (5 daca-s mai micute), cu putina apa minerala ca sa iasa mai fluffy (sa zic, o lingura). Incorporam in compozitia cu pricina 1 lingura de faina de porumb din aceea rasnita fin, adaugam apoi legumele calite si radem putina branza (eu am folosit emmentaler, dar cred ca merge orice varietate de branza tare). Turnam minunatia in forma de briose, unsa bine cu ulei de masline, si dam la cuptor la foc mic, cca 5-10 minute.

Stati cu ochii pe ele, pentru ca at some point, cand vi se va parea ca lucrurile arata grozav, veti avea supriza si panica de a constata ca au plecat la plimbare, revarsandu-se peste gaurica aferenta si invadandu-se intre ele ceva de groaza. Nu va speriati, este normal si se rezolva. Le scoateti atunci din cuptor si le aduceti pe calea cea buna folosind o lingura de lemn, apoi stingeti cuptorul si le bagati la loc (e cald inca si ele se vor coagula in continuare). Se servesc calde, cu crema de branza si paine proaspata. Foarte bune, merg pe lista mea de favorites:) Enjoy!

Pe bok choy asta, zis si pak choy, varza chinezeasca sau varza de Napa, l-am cautat in disperare ceva vreme. Mai gaseam din cand in cand la Mega Image, dar o varitate cu frunze deschise la culoare, aproape albe, nu parea asa, the real deal. Ieri am gasit in sfarsit la Metro bok choy cu frunza crocanta si verde, o minunatie. Mi-am luat sa-mi ajunga si cum cumparasem si niste file de cod, mi-a venit ideea sa fac un fel de “sarmale” in foi de vitza, doar ca nu sarmale ci pachetele si nu cu carne, ci cu peste, si… Ok, I give up, chiar nu seamana deloc cu sarmalele, dar is foarte bune si se prepara intr-o clipita. Ma rog, aproape:)

Ca si in cazul foilor de vitza, frunzele de bok choy se oparesc doua minute in apa clocotita cu sare, ca sa devina usor de “impachetat”. Apoi se scurg si se racesc cateva minute. Bucatile de peste se ruleaza in foile de bok choy, potrivindu-le de sare si piper.

Se pun pachetelele astfel formate intr-un vas de yena, se stropesc cu ulei de masline, se decoreaza cu felii de lamaie si cu un amestec de morcov si ceapa rosie tocate marunt (ramase de la o supa, va povestesc maine:). Mai stoarcem niste lamaie, turnam foarte putina apa (sa zic, o jumatate de ceasca) si dam la cuptor la foc mediu.

Intre timp punem la aburi o canuta de orez integral, pe care il servim alaturi de pachetele, cu sare si-atat. Acum va-ntreb eu, does it get more diet than this?:)) Enjoy!

Acesta nu este un simplu piept de pui la gratar, e chiar puiul marinat in iaurt din meniul nostru. Fara cartofi ce-i drept, ca n-aveam timp de prostii si oricum Pufix n-are voie cartofi, asa ca i-as fi facut doar pentru mine, ceea ce la momentul respectiv nu parea deloc fun. Prin urmare…

Am amestecat trei linguri cu varf de iaurt de-ala gras care nu curge cu o lingura rasa de garam masala si atat. Intr-o punga am pus un piept de pui fara os si piele, peste care am rasturnat iaurtul condimentat. Le-am mozolit bine bine si am bagat punga la frigider o zi. Cand s-a facut numai bun de pus pe gratar, am scos pieptul de pui, l-am clatit putin sa nu fie chiar tot iaurtul pe el si l-am executat.

L-am servit cald, direct de pe gratar, pe o felie groasa de paine de casa unsa cu mustar si cu salata verde alaturi. Banal. Enjoy!

V-ati prins, a fost yet another busy busy day! De colo pana colo, scapata de la un audit, repede vizita la client, niste cafea in oras si un seminar foarte dragut la Ambasada Austriei, soldat cu gulas adevarat de tot la sfarsit, pe urma un demo la domiciliul unui bebe foarte haios… Phew! Alergatura de cea mai buna calitate. Intre si intre niciun pic de timp, asa ca ajunsa intr-un sfarsit acasa acum un ceas sau asa, ma gandesc sa va las rapid o reteta de inspiratie pentru micul dejun de maine si-apoi sa dorm niste ore, prea putine. Bun. Clatite.

Incepeti cu o cafea buna, la ibric. Eu am adusa din Grecia o cafea foarte speciala, rasnita foarte fin si deschisa la culoare, are si un gust asa, mai aparte. Pentru clatitele cu faina de porumb va trebuie, well, faina de porumb. Dar nu malai, ci chiar o faina rasnita foarte marunt, precum faina de grau. Eu am gasit cu bucurie la Real astfel de faina, si bio pe deasupra.

Acuma, is sigura ca ieseau foarte foarte bune aceste clatite facute cu compozitie clasica, dar eu am preferat varianta americana, pentru ca se fac mai repede si pot sa controlez mai bine cantitatile. Adica din 1/2 cana de faina de malai, un ou, 1/3 cana de lapte, 1 varf de cutit de praf de copt si sare am executat patru clatite turtoase, pe care le-am aranjat cu o umplutura de ciuperci maruntite bine, amestecate cu ceapa rosie si marar si calite in tigaie cu ulei de masline, sare si piper. Pe deasupra am pus un botz de iaurt grasut de la greci si iar piper, pentru ca mi se pare mie asa ca mancarurile cu ciuperci nu au niciodata prea mult piper:) Well, enjoy!