Cel mai mult a durat taiatul legumelor bastonase, luckily, eram foarte involved cu un episod de Friends si a mers lejer. Initial trebuiau sa fie doar morcovii, dar pe urma Rachel si Ross s-au imbatat crita in Vegas si one thing led to another, s-au casatorit si eu am bastonat 2 cartofi, un morcov mare, un ardei rosu, o jumatate de telina,  niste ghimbir, un ardei iute si cativa catei de usturoi. Pe urma am pus pauza si am dat fuga in bucatarie, unde am stired si am fried legumele la wok, cu ulei de masline si sos de soia.

Cu somonul a fost mai simplu, ca doar l-am pus in tigaia incinsa, am turnat sos teriyaki peste el si cand s-a caramelizat asa nicely pe toate partile, am stins cu zeama de la o jumatate de lamaie.

Una peste alta, cand am terminat eu, s-a cam terminat si episodul cu pricina, Chandler si Monica nu s-au mai casatorit desi Monica rolluise un hard eight la cazino, ceea ce desigur insemna ca they were meant to be together. I wonder what happens next, o sa ramana Ross si Rach casatoriti? Si mai ales, o sa ne treaca vreodata pofta de home made greasy Chinese? Only time will tell:p

A fost mai usor decat credeam. In primul rand, it turns out ca tonul congelat de la Mega Image nu e nici rau, nici infernal de scump, asa cum ar fi crezut cineva care a cumparat pana acum doar conserve de ton. Apoi, dureaza foarte putin sa dry fry fripturile de ton pe gratar (all in all, cam 2-3 minute pe fiecare parte). Cand sunt gata, arata aproape ca un cotlet de porc. Almost, but not quite:)

Pentru wasabi butter ne organizam dupa cum urmeaza: Intr-o craticioara prajim o lingura cu varf de seminte de susan, in putin ulei, si asta tot de susan. Cand semintele s-au aurit, stoarcem peste ele o jumatate de lamaie mare, completam cu sos de soia (1-2 linguri) si o lingurita de sos Tabasco. Incorporam o jumatate de pachet de unt in cele de mai sus si amestecam totul pe foc foarte mic pana se omogenizeaza. Nu trebuie sa overboil untul, e posbil sa se taie. La sfarsit se pune in sos wasabi dupa gust si se da la congelator intr-un castronas pana se intareste. Se serveste peste peste, cu lamaie, rosii si mult patrunjel. Plus ceva paine prajita, totusi peste gol, OMG, bleah. Adica, well, enjoy!:) 

LATER EDIT: A mai vazut cineva ca the tuna steak e heart-shaped?:D Just darling!

Luni, 8 martie

Breakfast: Salata de citrice, leftover frittata cu legume

Lunch: Sandvis cu somon fume si salata

Dinner: Ton la gratar cu wasabi butter

Snacks: Placinta cu mere

Marti, 9 martie

Breakfast: Iaurt cu muesli si banana

Lunch: Somon teryaki cu morcovi picanti si salata de frunze

Dinner: Supa de vita cu taitei

Snacks: 2-3 fursecuri, o banana

Miercuri, 10 martie

Breakfast: Chifla calda cu mozzarella si legume

Lunch: Paste cu minichiftelute de peste si sos alb

Dinner: Chicken casserole cu salata de sfecla

Snacks: Iaurt, banana, placinta cu mere

Joi, 11 martie

Breakfast: Cereale cu lapte si fructe

Lunch: Jambalaya

Dinner: Ficatei cu ghiveci de ardei si ceapa

Snacks: Morcovi

Vineri, 12 martie

Breakfast: Oua benedict cu somon fume, chives si sos Hollandaise

Lunch: Minisandvisuri cu toast si diverse umpluturi

Dinner: Rulouri de piept de pui in bacon cu sos de mustar si salata

Snacks: Banana, iaurt, ciocolata neagra

Nu mancam destul peste, I know that for a fact. De aceea, ma gandesc deja la meniul de saptamana viitoare, care cred ca se va numi The Fishville Menu (din aceeasi serie, stay tuned for The Farmville Menu, The YoVille Menu si The Mafia Wars menu:)). 

Pestele e bun. Putine calorii si grasimi saturate, mult  Omega 3, vitamine si proteine de calitate… What’s not to like? Poate doar gustul, doh, dar lucrez constant la asta, caut retete si experimentez combinatii, pentru ca, v-am mai spus, nu sunt un iubitor de peste by default si de la porc la peste e cale lunga, bumpy si nu lipsita de peripetii si esecuri. Nu-mi place pestele fiert de nicio culoare, il suport greu pe cel preparat la aburi si doar daca vine cu ceva cu gust puternic langa (cum a fost de exemplu sosul cu chorizo), in schimb imi plac retetele de tocanita iute cu peste si cele cu peste copt sau prajit cu diverse nebunii pe langa. Nu-mi place pestele cu oase, poate sa fie el cel mai dulce si mai proaspat pastrav de munte sau cea mai sarata si crocanta scrumbie pe gratar de carbuni, pana il curat de oase imi piere cheful. Asa ca deocamdata  raman amatoriceste la nivelul file congelat de la Metro.

Luni am avut la masa o bucata sanatoasa (haha, the irony:)) de somon, pe care l-am perpelit lejer intr-o lingura de unt, cu sare si piper si zeama de lamaie. Am tras langa el un orez fiert la aburi si prajit in tigaie cu putin ulei de masline si mult curry. Am mancat cu salata verde si lamaie, fara alte diversiuni.

Incepusem sa scriu altceva si pe urma, cum sar eu de la una la alta, am vazut pe feisbuc, via Adi Hadean, o trimitere la un articol din Jurnalul National. Se cheama Obscenitatea culinara. Si I suppose ca o sa faca ceva trafic pe site-ul Jurnalului, pentru ca e de-o idiotenie absolut virala.  N-am sa vorbesc foarte mult despre asta, dar am sa ma bucur imediat de acest reminder (ipocrit si jenant in micimea si lipsa lui de integritate jurnalistica) ca viata mea este just a little bit happier pentru simplul fapt ca I love food. Da, I LOVE LOVE LOVE food si am numai respect fata de toti oamenii care inteleg si dau mai departe fericirea gastronomica, din farfurie in farfurie, cu drag. Cu drag pentru voi astazi: peste alb cu sos de rosii si chorizo. Sfideaza iarna si pe Luiza Moldovan, semnatara articolului din Jurnalul.

Baza e simpla: file de peste alb (salau, cod sau whatever else you like), facut la aburi impreuna cu ceva fasole verde congelata. The fun part este sosul, care da un gust grozav acestui otherwise dull fel de mancare. Pentru el aveti nevoie de chorizo, usturoi, ardei iute, ardei gras in trei culori si suc de rosii bun si dulce. Ingredientele pentru sos (mai putin sucul de rosii), se calesc in putin ulei de masline si se sting cu apa. Se lasa la foc mic cca 10 minute, pana cand ardeiul este moale, dar nu flescait. Se adauga sucul de rosii, piper si sare dupa gust. Se mai fierbe nitel si apoi se toarna fierbinte peste peste si fasole. Este delicios, va zic, abia astept sa-l incerc si pe paste. Enjoy!

Nu stiu daca exista echivalent romanesc pentru ‘aftertaste’ (in ultima vreme, ca sa nu zic lately, caut mai des echivalentul romanesc al cuvintelor care-mi vin spontan pe buze intr-o alta limba, doar asa, ca exercitiu, pentru ca sunt complet ruginita, adica, ma rog, rusty). Ei bine, acest aftertaste mi se pare foarte foarte important la o mancare si nu e neaparat acelasi cu gustul mancarii in sine. Este mai degraba o aroma foarte puternica, de bine (stiti, yummy), sau de rau (adica, yukky). Dintre cele bune, preferatul meu este curry. Carnea si pestele si orezul, pudrate cu curry, invita la ”inghite mai repede, ca nu mai am rabdare”. Ce urmeaza este si mai grozav decat promisiunea initiala, e o senzatie gadilacioasa aromata, ca un Chanel pentru limba.

Tot acest preludiu e pentru ca am mancat in seara asta un file de cod asa de bine si de potrivit condimentat, ca-mi lasa gura apa si acum, cand scriu. Pai am facut asa: am uns fileurile de cod cu ulei de masline amestecat cu piper, oregano, paprika si curry. Si le-am impachetat in hartie de copt, impreuna cu doua feliute de lamaie, ceapa verde si doua rondele de ardei rosu iute ca focul, tocat foarte marunt.

S-au copt in tava, la foc iute, cam 15-20 de minute. Si s-au patruns bine bine de toate aromele, fara sa se usuce. Cand am desfacut pachetelele a iesit un abur parfumat si asa de fin, de parca nici nu vorbim despre peste:)

Ca garnitura am incropit in cateva minute un orez integral fiert (smecheria, adica the trick, este sa puneti putin ulei de masline sau o lingurita de unt in orezul fiert, am uitat de ce, dar e mai bine asa. Si am mai facut o salsa simpla cu rosii tocate, castraveti, ardei iute, busuioc si zeama de lamaie. Sunt inca sub vraja acestui fel de mancare, altfel spus, sub vraja gustului de dupa, a aftertaste-ului:)

Ceva banal, plictisitor si infailibil avem astazi: salata de linte cu peste. Se fierbe lintea (care nu are nevoie sa stea la inmuiat precum fasolea sau nautul). Cand e aproape gata, se adauga fasole verde din conserva sau congelata, una doua rosii taiate cubulete, patrunjel, sare si piper. Somonul se prepara repejor la tigaie, cu nitel piper si busuioc. Atat.

Cel mai apreciat lucru la dinner party-ul dat de Boo saptamana trecuta (in afara de masa foarte frumos aranjata si de the lovely company), a fost crema de branza cu somon. Si pentru ca I just could’t get enough, in ciuda faptului ca am cerut si supliment, i-am si dat replica distinsei noastre gazde. Cum Pufix, Pufix si Pufetta nu-s deloc pretentiosi, prezentarea lasa mult de dorit, ca asa de pofta mi-era incat am ras tot, direct pe paine de Covasna cu cartofi, cumparata din Piata Obor. Reteta e usoara si (probabil) incompleta, o sa ne zica Boo cand se intoarce de la Paris cum se face exact. Eu am folosit crema mea de branza preferata de la Mega Image 365, somon afumat, capere si putina ceapa verde.

Aseara aveam in plan o foarte sanatoasa salata cu somon. Pentru ca salata mea verde, proaspata, de la piata, era din cale-afara de amara, am schimbat imediat planul si din vorba-n vorba si din castron in oala, am pus la fiert niste spaghete, am sotat repejor un dovlecel si niste baby spinach si am pregatit un sos cu unt, crema de iaurt si turmeric.

Despre turmeric nu stiam mai nimic pana acum cateva zile, cand m-am apucat eu sa studiez proprietatile medicinale ale condimentelor si mai ales ce face bine si ce face rau la stomac. Oh well, se pare ca chilli-ul este foarte iritant, in vreme ce piperul cayenne si turmericul sunt grozave, antiinflamatoare, nurofen natural, ce mai! Turmericul este galbenul din curry, sofranul saracului, foarte folosit in bucataria asiatica. To be honest, mi se pare mai mult colorat decat gustos, so much so ca arata bucataria mea ca o floarea soarelui dupa ce am terminat cu el. Oricum, pentru o mancare care n-a durat nici 15 minute (somonul era deja facut de vreo doua zile, tavalit in seminte si copt pe hartie, in tava), a fost prea buna, “geniala” ca sa-l citez pe Pufix:D

Si uite-asa incheiem saptamana “pestele e viata mea” cu un fel de mancare pe cat de fitos, pe atat de usor de facut. Fileul de salau (sau ce peste alb si mai tasteless asa preferati, daca se poate proaspat, nu congelat), se unge cu ulei de masline, se sareaza cu sare grunjoasa si se pipereaza. Cate zece minute la cuptor pe fiecare parte si e gata!  

Sosul de coacaze este ideal sa-l preparati din fructe proaspete sau congelate, nu din borcan, potrivit de dulce cu zahar brun. Sparanghelul merge si din borcan, e mai sigur asa, mai ales daca nu aveti prea multa experienta in a-l gati (e foarte usor sa il undercook sau overcook:p) In rest, ce sa va zic, nu va creati false asteptari de la felul asta de mancare, e ca la concertul Madonnei – nu canta, face show. Asa si cu pestele nostru: nu o sa va saturati din asta, chill:))