purcifer, prea-mult-pestele si dupa-amiaza de cosmar
Totul a inceput luni, cand Lorelai Victoria Iepu’ Purcifer s-a dat de trei ori peste cap si s-a facut din cale-afara de bazdacoasa. Ca prea fusese cuminte, spre necazul mamelor cu copii colicosi din lumea intreaga, cu tot cu descantecele lor anti-chill. Prea mult se jucase Iepu’ cu manutele, prea multa liniste, prea mult ii placuse sa se dea in leaganele care ne ocupa abuziv sufrageria. “No more, ma’ friends!”, a zis Iepu’, si unde mi ti i-a luat pe parintii ei de-o aripa, si i-a invartit in aer, si i-a izbit de-un perete, si-a ras fara dinti la ei – “Fraierilor!”. Si-a rasu-plansu de numa, pana la asfintit.
Marti – aceeasi poveste. “Decat” o mama mai sleita, cu creierul terci si pungi la ochi. Care printre pizduielile lui Iepu’ cel plictisit (care suna cam ca “hai ma mami, chiar nu inteleg de ce nu poti sa ma tii in brate nonstop, ce este acela wc” – asta ca sa recunoasteti problema cand veti avea de dealuit cu ea), si-a imaginat ca ar trebui sa si gateasca ceva. Asa ca a pus mana pe prima punga care se itea din congelator, si-a dezghetat-o pi tata. Un kilogram de cod – net!
Suficient de zis ca pe la ora pranzului, in bucatarie mirosea ca la raionul de peste viu-mort de la Metro, ceva… deosebit. Nu se mai putea amana gateala nicio secunda. Mila cerului a facut ca Iepu’ sa adoarma intr-un final vreo 2h, drept care urmatoarele lucruri s-au intamplat.
Am bagat la cuptor mai bine de jumatate din fileurile de cod. La vas de yena, cu sos din zeama de lamaie, ulei de masline, sare, piper si amestec de ierburi provensale de la Nomu.
Pe urma m-am apucat de mancarea numarul doi – o tocana de peste, care a inceput clasic si a sfarsit exotic.
Am taiat grosier o ceapa mare, pe care am pus-o la calit cu ulei de masline si cimbru. Urmatoarele doua poze sunt doar pentru ca-mi plac, nu ca va tre’ sa vedeti neaparat cum arata ceapa calita…
Dap, v-ati prins, este acolo si niste sos de soia, turnat peste ceapa calita, cat sa sfaraie bine!
Next, se taie fileurile ramase in bucati zdravene si se pun peste ceapa.
As fi putut sa ma opresc aici, dar borcanul cu sos sweet&sour cu extra bucati de ananas (pe care ma hotarasem for some reason sa-l cumpar weekendul trecut, desi nu mai mancasem asa ceva din liceu), m-a impiedicat sa fac asta. Destul ca aveam ceva light & healthy la cuptor, destul am zis! Si-am turnat borcanul de junk peste tocana.
Ma rog, la sfarsitul celor 2h, lungile, cum imi place mie sa le alint, aveam asa: o tocanita de peste cu sos dulce acrisor si ananas, plus niste orez basmati simplu…
… si fileuri de cod la cuptor, in sos de lamaie, cu cartofi fierti cu unt si zucchini pe post de garnitura.
Not too shabby pentru o zi asa grea cum fu aia de ieri. E drept ca am si adormit lemne pe la 8, cand a venit Mishu acasa, si nici ca m-am mai trezit pana azi dimineata la 9, in ciuda zbieretelor, a luminilor aprinse si a insistentelor lui Iepu’. Am cazut, fratilor, la datorie. Eram ca-n coma – auzeam tot, dar sub nicio forma nu ma puteam scula. Azi e alta zi, poate mai buna, macar c-am dormit. Hasta la vista, baby!
tags: cod, fish, orez basmati, peste, peste la cuptor, tocana, tocanita 12 comments »
July 27th, 2011 at 10:45 am
hai ca l-ai biruit! in cam acelasi stil in care te-a biruit Iepu pe tine. am de facut insa o corectura mica: se zice “peasduit”, remember :)))?!
July 27th, 2011 at 10:46 am
rofl, ca bine zici:)))
July 27th, 2011 at 12:33 pm
Eu vad doua variante: ori Iepu’ va deveni chef de chef, un Gordon Ramsey feminin (asa, nabadaioasa) ori va uri sa gateasca pana si o amarata de omleta .. cale de mijloc nu exista 😛
Pai cu cine intra ea cel mai des in competitie? 🙂
July 27th, 2011 at 1:08 pm
wow ,dar ce poze frumoase si ce idei super ai avut in asa situatii de stres!o pup pe iepu si o rog sa nu mai faca asa prea curind:) …desi tare mi-au placut cele descrise mai sus!:)
July 27th, 2011 at 1:41 pm
scrii atat de plastic de frumos ca am impresia ca o si cunosc pe Iepu'(ras, ma gandesc 🙂 si te si vad pe tine leganand-o prin cas’.
nici cu mine nu mi-e rusine, detinatoare fiind de puica mica de 1an si 4luni, Diana duduruza numa buna de rontait de manutze si funduletz.
July 27th, 2011 at 2:08 pm
Observ ca sunt multe “dones embarassades” (si eu printre ele…) care-ti raspund la postari, asa ca propun sa te apuci de-un manual/ dictionar al descifrarii bazdacilor, cu adaugiri si corecturi care sa contina si niscaiva solutii (non-violente): decongelatul, gatitul, prajituritul, etc. Pe principiul: “in caz de urlete, decongelati niste cod”. Parerea mea e c-ar fi un succes! 😉
July 27th, 2011 at 6:02 pm
pampushka, sa stii ca nu zici rau, ca si data trecuta cand a avut purcifer un episod malefic, tot peste am gatit:))
http://easypeasy.ro/2011/05/salau-intreg-in-crusta-de-sare/
July 27th, 2011 at 9:26 pm
Îmi bat capul să îmi dau seama cum reușești. Săptămâna asta mi-a gătit prietenul de trei ori că ori nu am energie ori nu am timp (suspectez orele mele că mă fură la minute și le dau altora la contrabadă). Felicitări pentru ușurătatea de a găti. Incredibila ușurătate! ;)) Așa îmi place blogul ăsta, mai trebuia ca internetul să aibe și miros. 😛
July 28th, 2011 at 10:24 am
zoldike, bun prietenul tau, ne place de el. ce ti-a gatit?:D
July 28th, 2011 at 1:28 pm
Doamne, titlul asta e genial, genial I say! :)))
June 5th, 2013 at 5:46 pm
ulei de masline sau nu…ma bucur ca m-am plimbat pe la tine azi. mi-am amintit de toate ideile pe care vroiam sa ti le fur dar …uitasem. 🙂
June 5th, 2013 at 8:01 pm
Uite iar uleiosu’ de masline!!