salau intreg in crusta de sare
De sambata seara de cand l-am capatat, m-am tot gandit ce sa fac cu el. Mi se parea prea proaspat si pretios ca sa-l azvarl la congelator pentru cand facea Iepu’ 18 ani si aveam si eu timp sa gatesc chestii elaborate again. Dar nici sa se imputa la frigider pana cand aveam eu timp sa scorbolesc cartile de bucate din dotare dupa o reteta fancy-shmensy nu mi se parea o varianta buna. Si-apoi mi-am amintit parerea mea despre gatit peste: simplicity, simplicity, simplicity. Si l-am facut in crusta de sare.
Se facea ca era o dupa-amiaza cand Iepu’ era… sa zicem, prezenta isteric. Simtise ca mami avea de facut ceva de importanta domestica majora, drept care nici intr-un caz nu se putea intampla ca ea, Iepu’, sa treaca acest lucru cu vederea. Printre urletele copilului deosebit de vigilent si ale mamei acestuia pe dinauntru, se reusea sa se poposeasca pestele ud peste stratul gros de sare grunjoasa din tava tapetata cu folie. Se indesau in buzunarul domniei sale salaul niste felii groase de lamaie si o mana de patrunjel, apoi se acoperea totul cu sare. Si pentru ca treaba nu era uda destul, sau asa mi se parea mie, i se storcea in cap o lamaie mare. Se infasura pachet cu folia si se dadea la cuptor la foc mic, nu pentru ca asa era logic, ci pentru ca intre un leganat si-un schimbat de pampers, nu se stia clar cand aveam sa mai ajungem in proximitatea masinii de gatit. Se scotea din cuptor peste vreo 40 de minute intr-un moment de repaos vocal al lui Iepu’, se “decrusta” cu o furculita si se asternea pe un platou. Peste el venea un sos de unt cu lamaie si patrunjel. Alaturi – cartofi noi si morcovi fierti (ar fi fost mai bine la aburi, dar din considerente de timp n-am mai scos mantzocaria de aburit, ci i-am facut pe foc, intru sacrificarea vitaminelor – asta e, nu le poti avea pe toate).
Felicitarile, masa si dansul au durat trei zile si trei nopti, atat am mancat din el doi oameni mari si flamanzi. Este incomparabil, fir-ar sa fie, gustul pestelui dulce, intreg pe oasele sale si abia prins, cu cel am fileurilor congelate pe care le mancam de obicei. Efectiv, dar efectiv divin nenica! De fiecare daca cand mananc prospetime de-asta, realizez ca gustul ala fishy al pestelui de fapt nu exista decat la pestele “statut”. Ce pacat ca nu ma pot aseza cu gura la estuar, sa vina toti pestii la mine. Iar combinatia aia de sare cu zeama de lamaie e to die for! Toata casa miroase a Marea Mediterana asa. Eterna recunostinta mamei lui Boo care mi-a facut aceasta bucurie, nu ne mai ajungeau gurile sa mancam si sa-i multumim.
Ei da, asta a fost povestea salaului proaspat. Ne intoarcem la fripturile de ton congelat de la Mega Image si la aplecari casnice mai putin solicitante, cum ar fi ouale ochi si painea noastra cea de toate zilele, cu unt. Weekend fain tuturor!
tags: boo, cartofi noi, fish, lunch, morcovi, peste, pranz, salau, salau in crusta de sare 15 comments »
May 27th, 2011 at 9:50 am
ooooooooooooooooooooooooooooooo
May 27th, 2011 at 10:54 am
Resentimente dupa gratarul de mai devreme? 😛
May 27th, 2011 at 10:58 am
never! in casa asta suntem de principiul “mai bine sa ti se faca rau decat sa-ti para rau”:))
May 27th, 2011 at 12:07 pm
Imi amintesti de greata care-mi venea cand eram mic, incercand sa termin ce aveam in farfurie. La noi in familie e nepoliticos sa nu mananci tot :))
May 27th, 2011 at 12:37 pm
Aaaah, ce bun trebuie sa fi fost dragul de salau!
Ei bine, afla ca ma voi razbuna peste maximum doua zile cu un lighean de midii proaspete, facute tocanita, frigarui si sarmale de bulgarii de la Dalboka. Si in cinstea ta o sa rad si-o caldare de creveti cu usturoi, asa sa stii!
May 27th, 2011 at 12:39 pm
si in cinstea mea vei veni acasa cu o lada frigorifica plina cu creveti, zisesi? sau macar cu un doggy bag de hartie maro?:))
May 27th, 2011 at 12:58 pm
Merge, la dus umplem lada cu mici, la intors ne dam rafinati, o spalam cu apa de mare si cazam in ea colonia de crevetzi. Da asta inseamna ca duminica seara ma asteptati toti trei cu farfuriile curate, la usa la mansarda!
May 27th, 2011 at 1:02 pm
am vorbit cu iepu’, cica vine ea sa ii ridice:))
May 27th, 2011 at 1:22 pm
Yaaam! Eu as manca peste in fiecare zi. Iar reteta asta cu crusta de sare e pe cat de simpla pe atat de buna. Aproape ca nici nu merita sa-ti bati capul cu alte sclifosenii.
May 28th, 2011 at 2:19 pm
aoleooo cum arataaaa…..salivez ce bun cred ca a fost !!!
acu fac si eu reteta asta http://chez.mazilique.ro/2011/01/fishermans-pot.html sper sa imi iasa
cookie oare cand faci in crusta de sare nu ies prea sarate produsele? eu inca nam incercat deci intreb 🙂
May 29th, 2011 at 7:58 pm
aha, deci se poate crusta de sare si fara albushuri… inteleg ca pestele se uita la tine cu ochi umezi, nu straini si goi, ca aia de prin galantare 🙂
May 30th, 2011 at 10:05 am
@ildi: nu ies foarte sarate daca sarea se crustifica cum trebuie. practic, se intareste si se ridica de pe carne, iar cand o dai la o parte, se da cu totul. acuma nu stiu ce sa-ti zic despre cat de sarat iese produsul finit, ca eu mananc foarte foarte sarat asa ca nu mi-am dat seama daca pestele a fost prea. oricum, merita sa incerci, poate cu ceva neimportant, niste pui sau asa.
May 30th, 2011 at 10:07 am
nu stiam ca tre’ albusuri:)) eu am facut pe modelul “cum m-a taiat capul”. pestele nu se uita de loc, ca era decapitat:))
May 30th, 2011 at 10:07 am
@lavinia: sa stii!
May 30th, 2011 at 4:14 pm
the yumm…