budinca de macaroane cu ton
De niste saptamani bune mancam: oua, pizza, pizza, pizza, oua, oua, pizza, oua. Fireste ca am ajuns iarasi la saturatie, sa tot fie a o suta oara cand zic asta in ultimul an de zile. De ce, ma veti intreba, se intampla aceasta treaba? Pai. Pentru ca este foarte greu sa fii gospodina in bucatarie, supercalifragilistica la job, nevasta in dormitor si mama cuiva, vesnic vesnic.
Ei, si acum ma adresez femeilor suficient de nebune ca sa incerce asta, si le spun asa: chiccas, va invit sa luati parte la pandalia meal planificarii. Haideti pe noi un experiment sa facem, iar daca mai traim si saptamana viitoare, inseamna ca suntem din vita nobila a lu’ Wonder Woman si putem umbla in chiloti albastri pe strada fara sa ne ia politia, pentru ca, nu-i asa, putem face, si anume, orice.
Planul “moartea lipsei pachetelului de pranz pentru la birou”, facut inca de saptamana trecuta, si-a gasit aplicatie de luni, totul incepand lunea. Din mers am mai schimbat una alta, de exemplu ieri am umflat ghebos tortillele cu strips de curcan in loc de pui, dar in mare asta e ideea.
Ajungem la pranzul de azi, pe care trebuie neaparat sa-l prezint, deoarece 1. este foarte bun si 2. m-a surprins. Budinca de macaroane cu ton. Eu la tonul din conserva nu ma excit deloc, mai degraba l-as considera a mega bleax situation. Si totusi, aceasta budinca nu e rea deloc. Deloc deloc. Deloc deloc deloc. Deloc deloc deloc deloc… If you catch my drift.
Se fierb macaroanele in apa cu sare (o portie = o cana de paste uscate). Se scurg. Se azdrunca intr-un vas de yena. Se avanta peste ele niste conserve mici de ton in ulei de masline, uleiul scurs lejer in prealabil (o conserva de ton de cca 80g per portie). Se mai pun o conserva de porumb si niste mazare congelata (cca o ceasca plina cu varf pentru fiecare portie).
Si-apoi, piesa de rezistenta – se prepara rapid intr-o ulcica o supra crema de telina – dintr-o telina potrivita, fiarta in putina apa cu sare, eu am pus si radacina, si frunze, pe care frunze le-am scos din apa inainte sa pasez treaba. So, revenind, telina fiarta in apa se paseaza in legea ei cu blenderul vertical, se incorporeaza in ea niste smantana dulce, piper proaspat macinat si nucsoara. Se varsa zeama asta in vasul de yena, borfolind bine pastele, sa se imbrace corespunzator in lichidul inmiresmat. Pe deasupra se rade branza cheddar si tot pe deasupra se tranteste un ou batut bine. Budinca zace la cuptor la foc mic timp de 30 de minute. Supa aia de telina face toti banii, fara ea nu cred ca mi-ar fi placut asa tare. Pofta buna, I hope you live to tell the story!;)
tags: fish, lunch, lunch box, pasta, paste, peste, pranz, ton 14 comments »
April 24th, 2012 at 12:09 pm
Tonul la conserva e salvator de vieti atunci cand vrei sa incropesti o salata cu pseudo-carnica in ea.
Din pacate toate combinatiile “la cuptor” in care am pus ton de conserva au iesit uscate rau…
April 24th, 2012 at 12:09 pm
in alta ordine de idei, ma, voi nu mai vreti deloc sa vorbiti cu mine:(
April 24th, 2012 at 12:19 pm
Pai vezi, de-aia am zis ton in ulei si tot de-aia am pus supa-crema de telina, rezultand chestia asta budincoasa deloc uscata:D
April 24th, 2012 at 12:20 pm
btw: pseudo-carnica – priceless:))
April 24th, 2012 at 12:26 pm
salvatoare de vieți budinca ta…no kidding:)
April 24th, 2012 at 1:06 pm
Pare yum!
Dar acum intreb si eu: nu e cam mare bataie de cap pregatirea asta a pachetelului pt birou? Mi se pare mult mai simplu ca la pranz sa comanzi o salata, o maslina ceva…Sunt multe firme de catering care livreaza mancare absolut decenta, si ca pret dar si gust 🙂
April 24th, 2012 at 1:13 pm
ma anca, problema cu mancarea livrata la birou e cam asa: 1. nu am foarte multe optiuni in zona, 2. nu prea imi permit si 3. daca mananc o saptamana in fiecare zi delivery, ajung la saturatie, mi se pare ca supa are gust de tocanita si pizza are gust de mere in foietaj. bataie de cap este, nu zic nu, dar cumva mi se pare worth it. caci pana la urma, ce-si face omul cu mana lui… stii tu:)) besides, mie chiar imi place sa gatesc, nush daca v-am zis:))
April 24th, 2012 at 2:45 pm
subscriu la ideea pachetelului la birou! in conditiile in care pe vremuri lucram in zona unirii (not pipera shire land of no decent options) tot am ajuns la pachetel pt ca nu mai suportam gustul mancarii disponibile. ce-i drept nu mi-am permis sa merg zilnic la restaurant, dar toate ofertele ajunsesera expirate dupa ceva timp. de mancare de cantina nu pot sa ma ating, caci mi se pare o speta inferioara de mancare ce (in cel mai optimist caz) a cunoscut doar sarea si piperul.
concluzie: in seara asta trebuie sa ma opresc in piata sa cumpar telina caci restul le am. let’s start cooking! 😀
April 24th, 2012 at 2:49 pm
that’s the spirit:D telina aia merita, o sa vezi:D ia mai multa, faci si-o salatica de telina cu morcov care sta numai bine intr-un sandvis cu sunca, curcan sau pui.
April 24th, 2012 at 3:41 pm
stop it! salivez pe tastatura :))))
April 25th, 2012 at 1:52 pm
yummy yummy yummy! that was delicioooooouuuuuus!!!! multumeeeeeesc!
April 28th, 2012 at 9:23 am
Asta trebuie neaparat sa o incerc si sa revin cu comentarii
May 19th, 2012 at 5:27 pm
Yumm. Data viitoare, si mai multa telina!
November 20th, 2013 at 12:29 am
Wow, nu am crezut că e atââât de gustoasă. Leșini de bună ce e. Când am auzit „budincă de ton”, cunoscând strașnica budincă de brânză a mamei, care înoată în brânză dulce de vaci, cu o crustă delicioasă pe deasupra, papilele mele gustative spuneau „nu prea”. Unde mai pui că skills-uri de gătit pe la noi prin bucătărie nu prea găsești. Dar rețeta asta, e divină. Și de vină pentru următoarele kg extra :))