Asta-i o reteta traditionala de la buni de la Arad. De care aproape ca uitasem, noroc ca mi-a facut mama un refresh ieri, pe care… l-am mancat! Nu-i mare smecherie: se face o coca asa ca de paine, dar mai moale. Din 0.5 kg de faina executam o gramajoara cu scobitura la mijloc, ca un vulcan. In care crater punem o jumatate de pachetel de drojdie proaspata care a fost stinsa cu nitica apa calduta si o lingurita mica si rasa de zahar. Se acopera drojdia astfel lichefiata cu un strat de faina si cand incepe sa erupa vulcanul (adica sa se crape acoperisul), ne-apucam de framantat coca folosindu-ne de putina apa calduta cu sare. Ziceam – coca sa fie moale. O lasam la crescut pana-si dubleaza volumul si-apoi facem din ea niste gogoloaie ca niste chiftele mai maricele. Pe care le intindem cu sucitoarea pe o suprafata unsa in prealabil cu ulei, le umplem cu branza, cu varza calita cu chimen sau cu carne tocata, calita cu ceapa si mireseme. Le impachetam frumos parte peste parte, le sigiliam indoind marginile si le prajim in tigaia cu ulei. Puteti face si simpli langosii, fara umplutura, tavaliti la final prin zahar pudra sau topped cu gem.

Nu-s de mancat every day, ca, na, e clar ca nu-s sanatate curata, dar every once in a while e asa groazav sa musti dintr-un langos aburind si sa-ti aduci aminte de copilarie. Before we all started counting calories:)

De doua zile aveam o pofta teribila de varza acra cu ciolan. Ceva de groaza, va zic! Intai am zis ca las’ ca trece. N-a trecut. Asa daca tot m-am intalnit ieri cu Zu sa mergem la DM (unde i-am facut o prezentare de produs de zici ca-mi luam comision, nu alta; ceea ce, by the way, m-a facut sa imi reconsider parerea ca nu as putea sa lucrez niciodata in vanzari – apparently I could)… deci, ziceam, daca tot am trecut razant pe langa Vulturul, pofta a invins, Zu a tras pe dreapta si eu am intrat sa-mi comand pentru mai tarziu un ciolan cu varza. Cand m-am urcat din nou in masina, am inceput cu luxul de amanunte, de-am bagat-o pe Zu in boala si-a trebuit neaparat sa ne intoarcem sa mancam la Vulturul. Pai ciorba de burta si ciorba de fasole cu salata de ceapa, pai carnati de casa, pai chiftele cu sos si cu piure… the works. Am plecat rostogol, cu minunatia de ciolan la pachet. Pe care Pufix-the-man l-a transat acasa frumos, de-am mancat eu azi la pranz pana mi s-a facut… bine. Da’ ce bine!

Doamne, multumesc pentru ciolan, pentru varza si pentru minunat loc pe pamant, Vulturul. Cea mai buna varza, cel mai bun ciolan! A zis Nugget sa va zic.

Somn proaspat de Dunare (de la Calarasi), tavalit prin malai, prajit si sarat. Mujdei cu rosii si patrunjel. Mamaliga. Mare smecherie! Now, back to work:D

Asa nu-mi place sa ma trezesc pe intuneric! E ca atunci cand te scoli la 4 pentru ca ai avion la 7. Sau cand te trezesti noaptea de vise rele si nu mai poti adormi la loc. Ce mai, dezolant! Ei bine, azi dimineata nu doar ca era intuneric, dar ce suieraturi de vant, ce rafale de ploaie, mamica mea, imi venea sa curl up in bed indefinitely:p In schimb, m-am dat jos reluctantly si mi-am tarat noul meu fizic expandat spre birou, doar ca sa constat ca din tavanul fals curgea apa fix peste postiturile mele color. Well, o stiti pe aia cu “zise Bamse si mai lua o gura de miere?” Pentru zile de-astea cand iti vine sa-ti bati copiii (no offense, nugget!), o placinta cu branza dulce si stafide e fix what the doctor ordered.

Foaia o stiti deja, ca e aceeasi ca cea de la placinta cu mere. Pentru umplutura aveti nevoie de 1kg or so de branza de vaci bine scursa (vedeti sa fie buna si dulce, nu de-aia usor acrisoara), un praf de sare, cateva linguri de zahar dupa gust, un plic de zahar vanilat, trei linguri de gris, stafide multe si opt oua batute usor inainte. Amestecate pac pac, pusa umplutura peste prima foaie, acoperit cu a doua foaie si data tava la cuptor la foc mic. Apoi pudrata cu zahar si lasata sa-si vina in fire. Daca va tine. Deci da, placinta buna cu branza, pentru zi de cacao. As fi zis enjoy, dar mai bine amin!

De la mama am reteta pentru cea mai buna placinta cu mere ever. De fapt, cea mai buna placinta punct, pentru ca merge si cu branza sau cu dovleac. Sa ne-ntelegem: o placinta buna este una cu foaie consistenta. Altfel, why bother, punem doar umplutura intr-un lighean si mancam cu polonicu’:p Asta-i si motivul pentru care nu-mi place strudelul: prea mult stuffing, prea putina coca. Acuma, asta nu inseamna ca foaia de placinta trebuie sa fie exagerat de groasa. Musai sa fie moale, frageda, gustoasa in its own, nu doar un suport pentru ce-i inauntru. Acum ca ne-am lamurit, sa va povestesc cum se face placinta cu mere via @Mama.

Se rad merele pe razatoarea mare si se scurg bine bine de suc (pe care… l-am baut, hac!). Cate mere? Pai, depends. Eu am facut placinta intr-otava de-aia imensa de inoxde la Ikea si am avut sa zic 2/3 sacosa mare Mega Image de mere. Asa. Odata merele rase, le amestecam cu 5-6 linguri de zahar, nuci, stafide si scortisoara dupa gust. Le calim intr-o cratita mare si nelipicioasa cat sa mai scapam de zeama din ele. Treaba e ca daca sunt foarte zemoase, n-o sa tina frumos foile si o sa iasa o treaba incerta si imprastiata. So, de-aia insist.

Bun. Pentru coca avem nevoie (tot la tava mare de care va povesteam) de 21 de linguri de zahar (eu am pus insa doar 15, ca mi se parea prea dulce cu 21), 21 de linguri de ulei si 2 oua, pe care le amestecam bine intr-un vas mare. Adaugam 21 de linguri de apa minerala, 1 lingurita de praf de copt stins cu zeama de lamaie si faina cat cuprinde. Coca o sa iasa asa, grasuta, numai buna de intins.

Coca o impartim in doua. Cu jumatate facem foaia de jos, pe care o punem in tava unsa cu unt. Peste ea deversam umplutura si acoperim cu foaia facuta din cealalta jumatate. Crestam frumos placinta pe deasupra, exact pe liniile pe care o sa o taiem cand e gata. Si dam la cuptorul preincalzit, la foc mic, ca sa mu se faca scrum, ci sa se coaca frumos. Cand e gata, o pudram cu zahar fin si o lasam sa se scalde in bataia soarelui cat sa se inmoaie foile si sa o putem taia frumos. Yummy-delish-can’t have enough of it – I promise! Faza cea mai tare e ca in casa o sa miroasa minunat a placinta si a scortisoara si a toamna bogata si a duminica, a mame si bunici si a copilarie. Si a fericire. Enjoy!

Oameni buni, sarcina… este greu. Mi-e asa de rau somn rau somn, ca n-am mai gatit de nu stiu cand. Sigur, being pregnant has its props: toata lumea se inghesuie sa ma ingrase ca pe gasca de foie gras, cele mai pofticioase pofte devin realitate cat ai zice peste! Nu mai gasim porumb la piata? Nu-i nimic, are mama o colega care ii aduce, nu trebuie decat sa se intalneasca Pufix cu ea la metrou sa faca the swap.  N-am mai ajuns de mult la Baneasa la Haagen-Dazs? Nu-i bai, ca mi-a adus Cristina o ditai cutia de berry smoothie. Rasfat nenica. Pai da, dar Pufix saracu’ a mancat ieri la munca trei strudele cu mere, pentru ca eu sunt temporar nevrednica si frigiderul e pustiu. Si cand a venit aseara acasa cu foame de lup si puppy eyes, nu m-a lasat inima sa nu incropesc ceva.

Stiti deja ca “mofturile e multe” la noi in casa, Pufix nu mananca ceapa, nici ardei. Asa ca am adaptat pentru el o tigaie picanta doar cu rosii, si ca sa fie on the healthy side, am facut-o doar din piept de curcan. Asa:

Intai de toate, am turnat niste ulei de masline in tigaia mea preferata de la Ikea (de-aia de inox, cu fund dublu), plus un catel de usturoi tocat si o mana grasuta de chilli. Am adaugat pieptul de curcan taiat cubulete si l-am perpelit pe toate partile cu cimbru si piper, pe urma l-am pudrat cu o lingurita cu varf de paprika dulce si l-am inabusit cu o cescuta de apa (ar fi mers si vin, dar nu aveam deloc chef sa fac figura cu “fugi pe balcon cu tigaia ca urla senzorul de gaze”). Am tot completat cu cate putina zeama, pana cand mi s-a parut carnea moale. Atunci am taiat rondele o rosie si am amestecat-o cu restul, fara sa o decojesc pentru ca imi era foarte lene. Oricum, cojile se extrag singure si le puteti aduna pe urma din tigaie fara prea mare efort. Asa. Am mai pus niste sos de soia (sa fi fost o lingura), iar cand a disparut si asta, am turnat in tigaie nitel suc de rosii dulce de casa si, desigur, oleaca de busuioc.

Pufix a executat numaidecat o mamaliga tare si cam zburlita, sa mearga langa tigaia mea picanta. In zare se vede un palmier de busuioc proaspat. Enjoy!

Am trait toata copilaria cu o aversiune maxima fata de bors. Nu sufeream ciorbele acre. In vacantele lungi petrecute la buni de la Arad, eram multumita sa scap de ele pentru ca acolo se manca doar supa buna, dulce, si daca se vroia acreala, se foloseau smantana sau zeama de varza, in niciun caz borsul. In ultimii ani am invatat sa il accept in viata mea, cu moderatie si insotit de mult, cat mai mult leustean. Eu una tot supe fac acasa, dar nu ma dau in laturi cand face mama cate-o ciorba de-aia… adevarata.

Duminica ne-am luat portia de ciorba de la mama, una simpla din zarzavauri (morcov, pastarnac, telina), cu copane de pui fierte separat, fidea, rosii, bors si verdeata. Asa, ca tips, o singura treaba: puneti fideaua chiar la sfarsit si n-o lasati sa fiarba cat ar trebui, ci mai putin, pentru ca altfel se cocoloseste si sa pilafeste in ciorba fierbinte, nemaifiind buna de nimic. Enjoy! 

Duminica, zisa si “mama’s day”, e ziua cand mancam asa, mai traditional. Si cum mai nou incercam sa shift de la carne la lipsa ei, am gatit peste. Mai precis, pastrav proaspat cumparat de Pufix de la Metro cu fabuloasa suma de 17 lei (pentru trei bucati mari). Ceea ce mi se pare foarte decent, mai ales prin comparatie cu pretul minim de 20 de lei pe care il platesti intr-un restaurant pentru un pastrav.

Revenind: pastravul l-am facut la cuptor, pus pe o tava de-aia cu gratar de la Ikea, pe folie de aluminiu si uns cu ulei ca sa nu se lipeasca. Dat cu sare si piper si-atat.

Am facut si un soi de saramura rapida, adica am tocat mult usturoi, am taiat marunt o rosie, un ardei iute si o legatura de patrunjel si le-am oparit cu apa intr-o craticioara. Zeama asta am turnat-o peste pestele copt si alaturi am trantit o mamaliga de-aia strasnica, facuta de mama. Mamaliga pe care, desigur, am testat-o intai cu niste branza, unt si smantana, sa ma asigur ca e totul in regula. Un pranz foarte bun si light si efortless, pe care il promovez chiar acum la categoria ‘favorites’. Enjoy!

Dragilor, atatea am sa va spun, si asa de putin timp, incat o sa va tarasc maratonistic printre pozele pe care am apucat sa le fac, o sa va povestesc despre bunatatile pe care nu am apucat sa le pozez si o sa ne bucuram cu totii cinci minute fix:) Despre brunch stim ca e ceva intre breakfast si lunch, si ca moment al zilei, si ca mancare pusa pe masa. Oh well, la noi a fost mai degraba mic dejun, pranz si cina, caci asa de mult am combatut la mancare, ca am si terminat-o, in ciuda faptului ca era multa, dar mai ales pentru ca era foarte buna. Si daca nu ma credeti, sa se arate mancatorii cu testimoniale, daca mai vor the awesome cheese muffins a la Pufix sau delicioasa mea salata de fructe cu zmeura (pe care n-am apucat s-o trag in poza).

Acuma, cine vrea sa se apuce de executat si gazduit un brunch de succes, sa stie ca nu-i usor si ca un brunch implica intre altele sculatul cu noaptea in cap, pentru ca nu poti sa faci cu o zi inainte chiar toate felurile de mancare. Fructele si legumele trebuie sa fie proaspete (in fact, sa terminati de pregatit salata fix cand va suna la usa primul musafir), briosele si bruschetele trebuie sa fie calde, abia scoase din cuptor. Si tot asa, lucrul dracului, I tell you:))

Ce-am facut cu doua zile inainte au fost pateul de ficat de pui, rulada de carne cu ou fiert si sunca de curcan glasata. Despre care urmeaza povestea pe repede inainte mai jos.

Pentru pate de ficat am incercat o reteta noua. De regula il fac cu ficat de pui fiert cu mirodenii, dar acum am calit ficatul in tigaie, cu ceapa verde, ciuperci, cimbru si usturoi. Cand era facut binisor pe toate partile, am pus sare si mult piper si am mutat treaba in blender, ca sa iasa o pasta foarte fina. Pe aceasta am amestecat-o cu unt topit, am pus-o in vas termorezistent de ceramica si am dat-o la cuptor vreo 20 de minute la foc potrivit. Cand s-a facut, am turnat deasupra unt moale si am lasat-o sa se raceasca in vasul in care era. Si pe urma am bagat-o la frigider, ca sa se intareasca frumos untul si sa sigileze pateul.

Pentru sunca de curcan am achizitionat un piept mare. L-am legat cu sfoara sa stea rotund si adunat si l-am fiert vreo doua ore jumate la foc mic, cu un morcov, un fir de praz, boabe de coriandru si de piper, foaie de dafin, usturoi si un bat de scortisoara (adus de Boo intr-un borcan frumos tocmai de la New York:D). Dupa ce a fiert carnea, am scos-o din zeama (pe care, by the way, o puteti pastra ca supa, mai exotica asa, din cauza de scortisoara, dar totusi, supa) si am taiat sforile. Am facut glazura cu o cana de vin rosu, o lingurita de zahar brun, o lingura de otet de mere, doua linguri de sos de soia si o lingura de miere. Toate topite pe aragaz la focul cel mai mic si turnata jumatate din treaba asta peste carnea pusa intr-o tava de dat imediat la cuptor. Cand sunca e rumena si stralucitoare, se scoate din cuptor, se toarna cealalta jumatate din lichidul glazuros si iar se da la cuptor cinci – zece minute. Foarte important este sa nu ardeti sunca, focul trebuie sa fie mic si difuz, glazura sa ramana asa, de o culoare rumena si cu o consistenta oarecum lichida, din cand in cand puteti sa mai udati carnea cu zeama care s-a scurs in tava.

Despre rulada de carne tocata cu ou fiert la mijloc – nu multe explicatii. E o banala compozitie de chiftele cu mai multe oua crude decat de obicei, ca sa se lege. Jumatate din compozitie se pune intr-o tava de chec unsa cu unt, peste ea – trei oua fierte taiate in doua, iarasi carne, dat la cuptor pana se face (pe incercate cu scobitoarea). Taiati checul de carne rece, ca sa nu se sfarame de tot.

Mai departe.

Am mai avut la brunch branza feta coapta in folie de aluminiu cu cimbru si ulei de masline, dar si delicioasele briose cu branza si busuioc facute de Pufix (reteta aici), also intr-o varianta fara lactate ca sa manance si intoleranta  noastra prietena Bibi (pentru asta am inlocuit laptele clasic cu lapte de orez si soia bio – foarte bun, o revelatie de-a dreptul).

Au mai fost pe masa, din seria nepozate sau pozate pe jumatate, icre delicioase de crap proaspat, cu ceapa verde, o salata de macrou afumat cu cartofi, maioneza, masline si castraveti murati, bruschete cu mozzarella, dar si cu rosii, drob din ficat de pui, oua multicolore, ciuperci trase la tigaie cu unt, salata verde proaspata… Sper ca n-am uitat nimic… Bon, si-apoi, ne-am apucat de dulciuri. Si neaparat vreau sa va povestesc despre caserola cu mere, stafide si French toast, asa de buna si de simpla.

Se taie vreo cinci mere potrivite in sferturi, se calesc lejer in tigaie cu zahar brun, scortisoara multa, stafide si unt (sau lapte de soia pentru cine vrea), pana isi schimba putin culoarea si consistenta. Intr-un  vas de yena se pun pe fund felii de paine taiate in jumatati (cam cat sa vina o bucata de paine la portia de placinta). Peste painea asta se toarna un amestec de oua batute cu lapte (sau lapte de soia) si zahar vanilat. Lichidul trebuie sa acopere complet painea. Se pun merele pe deasupra si se lasa la “inmuiat” macar o ora or so (ideal peste noapte in frigider). Se da caserola la cuptor la foc potrivit, cu folie de aluminiu peste, ca sa nu se arda pe deasupra. Dupa 45 de minute or so se scoate folia de aluminiu si se mai lasa vreo cinci minute la rumenit. Este fabulos de buna si ieftina, plus foarte usor de facut.

V-as arata si salata de fructe cu sos de zmeura daca nu as fi uitat sa o pozez, precum si prajitura noastra preferata cu vin si scortisoara, executata de Bibz, dar nici pe asta nu am apucat sa o trag in poze. V-as mai zice ca dupa dulce a urmat, mai pe la 5-6 seara, o mare tava cu copane de pui si cartofi cu chimen si bacon. Dar ati crede ca suntem niste monstri, asa ca mai bine nu va zic.

Anyways, cam asa am petrecut noi, sper ca si la voi a fost bine si ne vedem la dieta. Cheers! 

Ce se intampla atunci cand se intalnesc trei generatii de ardelence si un bucatar-sef? Apai iese un praznic de poveste! Vedeti mai jos cu ce ne-am indopat fetzele la pranzul care a durat de la 1 la 6:))