De cate ori vad la televizior imagini din insulele grecesti innebunesc de dor si de pofta de toate cele, de la soare si pana la mancare.

/sigh, I miss Greece…

Ei bine, clar mancarea asta trebuia sa fie altceva daca ne luam dupa reteta. Dar dificultatile majore de a gati un risotto ca lumea in casa asta (si anume senzorul de gaze de la centrala care face ca toate alea cand simte vapori de alcool in bucatarie), precum si absenta (constatata in ultima clipa, desi facem planning si pe mama planning-ului), a unor ingrediente esentiale cum ar fi vinul alb, menta si orezul de risotto, au dus acest fel de mancare intr-o alta zona: aceea a mancarurilor hibride, nascute deopotriva din imaginatie si nevoie.

De la inceput: calim in tigaie semilune de ceapa, felii de praz si catei de usturoi taiati in doua, cu o lingura de unt, sare si piper. Vreo 5 minute, nu mai mult, si amestecand cu simt de raspundere. Turnam doua doua cesti de orez salbatic in tigaie (la noi in casa, o ceasca e masura de orez pentru o portie, so, doua portii, doua cesti, si tot asa). Amestecam iarasi bine bine, pana cand orezul devine asa, sticlos (transparent). Aici ar fi trebuit sa vina supa si vin, in schimb a venit o conserva de mazare extrafina, din aceea cu bob micut, cu tot cu zeama ei.

Orezul a fiert practic in zeama de mazare si s-a intregit cu aroma busuiocului proaspat tocat si a unor firisoare de cimbru. Cand era aproape gata (lucru de care ne prindem cand nu mai e zeama si orezul este fiert pe gustate), m-am gandit eu ca ar arata dragut daca i-as pune si o lingurita rasa de turmeric, ca sa fie frumos colorat. Paranteza: daca zeama nu mai e, dar bobul de orez e tot tare de trosneste in dinti, puteti sa mai completati cu apa sau supa si sa lasati sa fiarba some more. Asa. La final de final, am mai pus doua degete de unt, piper proaspat macinat si cubulete de brie. Am tras de pe foc mancarea, dar am lasat-o sa stea cateva minute pana cand branza s-a topit in orezul cald. Se serveste cu frunze de busuioc si felii de brie alaturi. Si este minunat si mushy, credeti-ma:D Enjoy!

Ok people, enough veggies I say, sa mai vorbim si despre carne:D Avem azi o minunata sunca din piept de pui, 100% E-uri free si facuta chiar de mine. Din seria mezeluri de casa (gasiti si alte idei aici si aici), aceasta sunca slaba e foarte usor de preparat, insa dureaza doua zile. Day 1: marinam carnea, adica punem intr-o punga un piept de pui mare si inca o jumatate, fara os si piele. Apoi pregatim marinata intr-un castron. De data asta eu am folosit asa: usturoi, boabe de coriandru, boabe de piper verde, foi de dafin – toate astea pisate grosier asa, plus cimbru,  sos de soia si ulei de masline. Nu va zgarciti cu mirodeniile, pentru ca oricum veti “spala” carnea a doua zi. Aruncati in punga marinata si agitati bine puiul, astfel incat sa fie complet acoperit. Puneti la frigider si uitati de el pana a doua zi…

… cand il scoateti din punga, il clatiti lejer sub jet de apa rece, puneti bucata mai mica peste cea mare si rulati asa parte peste parte, sa iasa gen sul. Legati cu sfoara, presarati cu sare grunjoasa si dati la cuptor intr-o tava in care ati pus o ceasca de apa. Lasati sa se faca la foc mic, pret de o ora sau o ora jumate, depinde de cuptor, si intoarceti bucata de carne la jumatatea timpului de gatit, ca sa arate asa auriu pe ambele parti. Apa nu trebuie sa scada niciodata de tot, completati din cand in cand, dar sa nu puneti foarte multa ca nu vreti sa iasa tocana. Cand e gata, scoateti din cuptor si lasati sa se raceasca complet inainte sa taiati sfoara. Bucatiti in felii subtiri si voila, you got sunca, yey! Enjoy!

Altfel parca iti incepi ziua cand e soare afara 🙂 Ieri dimineata insa, ploua gri si zburlit de nici nu-ti venea sa iesi din casa. Iti venea sa stai la caldurica si sa mananci omleta din oua de tara de la Cornu, cu branza de capra de la sibieni si frunze de muscata (asa le zice Pufix, de fapt este vorba de rucola:p).

Facem asa: se bat bine patru oua cu putin lapte, se presara cu busuioc, cimbru, sare si piper si se varsa in tigaie peste un cub de unt topit. Se lasa la foc mic, fara sa amestecati, ca o clatita uriasa. Cand s-a facut pe o parte omleta (puteti incerca sa ii ridicati marginile cu o spatula ca sa vedeti daca e done), se adauga in centru, unde oul este inca moale, branza de capra si frunze de rucola. Apoi se impatureste ca o pizza calzone si se preseaza cu spatula parte peste parte, ca sa se coaguleze si interiorul. Branza se topeste si leaga totul in  chip absolut minunat! Enjoy!

Am povestit deja despre ce gust grozav au ciupercile champignon perpelite in unt. Iar cand vine si prazul in combinatie cu aroma lui dulceaga, almost caramel like, iese o nebunie! De la inceput:

Se calesc in tigaie rondele de praz cu un morcov ras sau taiat bastonase. In unt, cu sare grunjoasa si piper. Se adauga ciupercile champignon taiate in jumatati, cateva urechi de lemn de cand am pus la inmuiat prea multe pentru o supa de acum cateva zile si niste leftover chicken peste care puteti sari altogether pentru ca oricum nu mai aveam mult, insa nu vroiam sa-l arunc:))

Bun. Si se lasa toatea astea la foc mic, pana cand se evapora de tot zeama pe care au lasat-o. Moment in care se mai adauga o lingura de unt, se drege de sare si piper, se presara cu paprika, cimbru si oregano si se amesteca bine bine pana cand ciupercile sunt nice and brown pe toate partile. Putin sos de soia care sa se “arda” si el in tigaie cu legumele does the extra-trick. Cand e gata mancarea, prazul ar trebui sa fi explodat fasii fasii, asa incat Pufix the man sa nu fie in stare sa-l identifice in farfurie, ci doar sa zica “uh, ah, OMG, teh yumminess”. Pentru ca se stie ca el nu mananca ceapa si alte rude ale acesteia. Enjoy!

Pentru ca incepe o noua saptamana si ne trebuie forte noi (nu stiu ce-am facut cu alea vechi:p), va recomand acest mic dejun inedit, care dureaza ceva (cca 30 de minute), dar merita tot timpul si efortul. Din capul locului va zic ca aceste briose sunt opera lui Pufix, so all hail the perfect husband, care s-a trezit frumusel si s-a pus pe copt muffins, in vreme ce eu inca testam salteaua  alternativ pe o parte si pe cealalta. O sa va dau si cantitati de data asta, nu de alta, dar cu brutareala nu-i de joaca, asa cum facem noi aici cu all the regular food. So…

150g faina, 1/2 lingurita sare, 100g malai extrafin, 65g branza Cheddar rasa, 2 linguri de busuioc proaspat tocat, 1 ou batut usor, 300ml lapte, ulei de masline, unt si busuioc pentru servit

Intr-un vas puneti faina, malaiul, sarea, 50g de branza si busuiocul. Faceti o adancitura la mijloc (gen crater). Intr-un alt castron bateti oul cu laptele si cu doua linguri de ulei de masline. Turnati apoi in mijlocul vulcanului de faina si amestecati bine toate ingredientele pana rezulta o pasta asa usor lumpy. Turnati compozitia in forma de briose unsa cu ulei, presarati deasupra ce-a mai ramas din branza Cheddar si coaceti in cuptorul preincalzit la 180C vreo 20 de minute. Lasati briosele sa se raceasca putin inainte de a le scoate din forma. Mancati-le calde, cu unt si busuioc proaspat.

Ieri seara am fost la primul gratar de anul asta, o minunatie si-o porceala maxima, ce va intra in istoria gratarelor manevrate de Pufix as “the garlic & tequila barbeque”, ceea ce va dati cu totii seama ce-nseamna. Am avut carne de porc marinata, carnati, mici, ciocanele de pui si ciuperci, am pus paine si rosii pe gratar si am facut minunatul sos de usturoi cu rosii coapte si ardei iute. Am mancat noi, au mancat pisicile si cateii si tot  ne-a mai ramas. Si acum, cand ma uit la poze, asa-mi vine s-o iau de la capat! O primavara frumoasa everyone si la multe, multe gratare!:D

Acum ceva vreme am facut un sos grozav de bun pentru un peste alb si l-am pus imediat pe lista de must do it again. Si cum incepusem aseara sa fac un wok intreg de spaghete aglio olio (my absolute favorite pasta ever), zic: ia sa fac si niste sos on the side, ca mai aveam niste leftover chorizo prin frigider.

Am taiat salamul in bucati maricele, la fel si ardeiul gras rosu si o ceapa potrivita, tot rosie. Intai am calit ardeiul si ceapa intr-o craticioara, cu putin ulei de masline, sare, piper si doua linguri de oregano uscat. Am adaugat bucatile de chorizo si le-am ametit in cratita cu legumele, pret de vreo doua minute. Apoi am turnat peste ele o ceasca de apa si am lasat asa sa fiarba inabusit pe foc mic inca vreo 7-8 minute. Pe urma am pus niste sos de rosii si niste busuioc si am mai fiert nitel. Ardeiul trebuie sa ramana cruncy, nu-l fierbeti pana se inmoaie de tot.

Well, odata sosul gata, am facut spaghete aglio olio the usual way, cu catei de usturoi taiati felii subtiri si caliti in tigaie cu ulei de masline, chilli si patrunjel. Scurs pastele fierte, pus peste usturoi, amestecat bine, aromatizat cu ierburi of your choice (sau nu). Si gata. O idee buna zic eu sa mai spice up the old aglio olio, pentru cei care se plictisesc de paste goale (umm, not me:)

Un sandvis care tine loc de pranz si cina, asa-i de satios! Se ia o ciabatta cu masline, se taie in doua si se unge cu unt. Carnita de vita, taiata subtire, se face la gratar, not too much ca nu vreti sa se usuce de tot. Se pune calda  si juicy peste painea cu unt, se unge cu mustar de Dijon pe deasupra si se complimenteaza cu o frunza de salata verde si cateva felii de ridichi. Asta e unul din sandvisurie mele preferate, imi place la nebunie cum se topeste untul sub friptura calda inca:) Enjoy!

Ceva simplu simplu si pentru astazi: bucatele de pui marinate cu usturoi, chilli, ghimbir si sos de soia (much like porcul de ieri), prajite in tigaie cu doua maini de caju si ceva ulei (eu am folosit ulei pentru wok). Amestecat cu orez fiert in prealabil, patrunjel sau coriandru daca va place, o lingura de otet de orez (rice vinegar – se gaseste la rafturile de mancare asiatica prin supermarket-uri) si cateva frunze de salata. Invartit in tigaie un minut or so si mancat pe indelete, cu chopsticks daca va tine:)