Nu o sa va mint. Pute. Pute din holul blocului. Pute din lift. Hell, pute de la coltul strazii. Daca e buna, ma intrebati? You bet your ass it is! 4-5 ousoare de gaina, batute bine cu telul si amestecate cu razalituri de telemea de oaie veche, de la fundul putinii, telemea proaspata de vaca si niscaiva burduf. Festelite in tigaia unsa cu ulei. Ornate cu cascaval ras. Prajita omleta la foc mic, cu capac, fara a se intoarce, pana cand partea de jos e o crusta crocanta, iar pe deasupra viermuieste, incins, cascavalul. Mancare de burlac. Fara margica inutila care este leguma. Doar cu paine. Happy meal, na!

Azi Iepu’ trece intr-o noua etapa: aceea a hainutelor de 3-6 luni. Dap, se facura trei luni, nu stiu cum si in ce fel, uneori mi se pare ca suntem asa, toti trei, dintotdeauna. Le cred acum pe mamele care-mi spuneau inainte sa nasc ca n-o sa mai stiu cum e viata fara copil, le cred la fel de bine acum pe cat ma strambam atunci a nepricepere. Si cum amintirea vietii aleia e din ce in ce mai departe, si dorul de ea e mai mic. Vedeti, cum sa va spun, mi-e scris in frunte cu carioci color “mama”. Ceea ce nu e deloc rau.

Ce vroiam sa va arat azi este tortul omleta. Nu-i pentru Iepu’, ca ea deocamdata mananca doar tort de lapte cu lapte si la mijloc lapte. Dar e ceva bun, de inseninat diminetile mohorate de iunie-ca-noiembrie.

Se ia un vas de yena rotund si se tapeteaza cu felii grasane de rosii proaspete si dulci. Peste care punem ceapa verde rondele, masline verzi – aidoma si o legatura de patrunjel tocat. Apoi vin felii de bacon perpelite in tigaie. Apoi 5 oua batute bine, cu sare si piper. Apoi – cateva felii de cascaval sau mozzarella. Nu amestecam, ca tre sa iasa straturi-straturi. Se da vasul la cuptor pana cand, intepat cu o scobitoare, tortul nu impusca zeama. Se serveste numaidecat, sau incalzit la microunde a doua zi. Cam asa.

Happy Iepu’ day!☺

Late breakfast astazi, si grozav de bun! Facem asa: pentru fiecare “clatita” avem nevoie de un ou. Pe care il batem bine il turnam intr-o tigaie unsa cu ulei si-l coacem ca pe clatite, intorcand de pe o parte pe alta. Peste clatita de ou gata coapta punem o felie mare de sunca. Rulam.

Ei, si punem frumusel rulourile astea intr-un vas termorezistent, le presaram cu cascaval ras si le dam la cuptor cateva minute, sa se gratineze. Intre timp, facem un sos din smantana, ceapa verde si marar tocat, sare si piper. Pe care il turnam peste clatitele calde.

Banal, delicios, fattening, aia e! This is no spa people, ne place papica! Va doresc o saptamana spornica! Mie sa-mi tineti pumnii, ca maine ma duc la morfofetala de trimestrul 3, sau, dupa cum ii zice Mazi, morfofofo:) Speaking of Mazi, ati aflat toti the good news? Daca nu, fuguta pe blog la ea sa vedeti ce si cum. Grats Mazette, si pe calea asta!

Din ciclul “bucuriile femeii gravide”, azi avem sculatul la 5 dimineata fara ceas, rostogolul in slow motion si pe toate partile intr-un pat imens, dar mic, si, finalmente, impleticitul mofluz catre bucatarie, printre doua pisici turtite la parchet si luate prin surprindere. Ma gandesc ca tre’ sa fie invataturile naturii pentru tanara(!) mama, pe genul “practice now, you’ll thank me later”.

Pai ce sa facem cu atata timp on our hands, daca nu o epurare savanta a frigiderului, conform intelepciunii populare care zice “mai bine matze stricate decat bucate aruncate”. Stiu ca am zis ca nu mai mananc soioshenii si carnet, iar lui Mishu i-am promis ca I shall go diet on his ass, dar avem de lichidat 2010 intai, si-apoi om vedea.

Deocamdata – oua cu carne afumata capatata de la prieteni (Dane, multumim, geniale afumaturi, anul asta musai afumam si noi!) si paine de casa cu masline (despre care va povestesc nitel mai incolo, dupa pranz), tapetata cu mozzarella care expira azi si tinuta la cuptor doar asa, cateva minutele. Patrunjelul e la deruta, sa para mai sanatoasa farfuria desfranata. Enjoy!

The best things in life are free. Vin de la Cornu, in cartoane cu cate noua sau doispe, si uneori au doua galbenusuri☺

Cand e asa urat afara, de nu-ti vine sa te dai jos din pat de teama sa nu te uzi la sosete (si sa nu aud comentarii depreciative la adresa acelora dintre noi care dorm cu sosete in picioare:p), nu-i nimic care sa te umple de energie mai tare decat slave-aritul in bucatarie la niste pseudo-briose, semi-omlete. Bune si aromate cu ierburi diverse, aceste delicioase muffin frittatas va vor incalzi oasele si va vor bucura spiritul, din pacate intr-atat incat va veti dori sa va frecati pe burta si sa go back to bed mai degraba decat sa luati traficul in freza in drum spre serviciu. Dar oh well, asta-i viata, gotta have muffins I always say.

Pregatirea de santier: rosii, ceapa verde si zucchini, taiate mititel si calite in tigaie cu nitel ulei de masline, sare si piper. Cat sa fie moi, dar nu flescaite. Peste ele presaram cu generozitate verdeturi: busuioc, coriandru si menta. 

Pentru sase briose batem bine in castron 4 oua mari (5 daca-s mai micute), cu putina apa minerala ca sa iasa mai fluffy (sa zic, o lingura). Incorporam in compozitia cu pricina 1 lingura de faina de porumb din aceea rasnita fin, adaugam apoi legumele calite si radem putina branza (eu am folosit emmentaler, dar cred ca merge orice varietate de branza tare). Turnam minunatia in forma de briose, unsa bine cu ulei de masline, si dam la cuptor la foc mic, cca 5-10 minute.

Stati cu ochii pe ele, pentru ca at some point, cand vi se va parea ca lucrurile arata grozav, veti avea supriza si panica de a constata ca au plecat la plimbare, revarsandu-se peste gaurica aferenta si invadandu-se intre ele ceva de groaza. Nu va speriati, este normal si se rezolva. Le scoateti atunci din cuptor si le aduceti pe calea cea buna folosind o lingura de lemn, apoi stingeti cuptorul si le bagati la loc (e cald inca si ele se vor coagula in continuare). Se servesc calde, cu crema de branza si paine proaspata. Foarte bune, merg pe lista mea de favorites:) Enjoy!

acum cateva saptamani am fost la o tristete de targ culinar (urasc targurile de felul asta organizate in romania, sunt scumpe si saracacioase:p). am cumparat slanina eco. bien. de-atunci incoace, pufix e absolut fascinat de ideea de a topi grasimea pura in tigaie, neaparat pana cand mirosul patrunde bine de tot in fiecare obiect din casa. pana cand carnea noastra miroase a afumatura. pana cand noi ne simtim ca porcu’. asa. si pe urma, slanina astfel prajita se combina cu oua si cu carnat de casa uscat si rezulta invariabil omleta din imagine. pe care o tot mancam de cand am fost la targ. eu o mai dreg cu cate-o rosie si cu patrunjel verde, dar jur ca tot imi vine sa storc o lamaie peste ea. kids, don’t try this it home:))

 i’ve seen the light!