Suntem impreuna de un an jumate. Relatia a debutat timid. I-am daruit pateul meu extra-fin. El mi-a dat in dar niste cutite. Ne-am fi putut opri acolo. Inainte ca infatuarea aia de moment (momentul decembrie 2010) sa se transforme intr-o crunta obsesie. Inainte sa intervina intre noi gelozia mea si dorinta lui de a aduce in patul nostru conjugal inca niste oameni. Generalistii. In sfarsit. N-am avut parte. Ceea ce se voia o societate secreta, s-a dus de suflet intr-o publica obedienta. S-a intamplat aseara, la Cortina. Si nimic n-a mai fost la fel. 

Ei, dar sa nu exageram, cel mai bine o sa va povestesc pe serioaselea cum m-am jucat aseara cu ceilalti copii, la evenimentul de lansare a noii game Electrolux Inspiration. Pai inimosul colectiv Golin Harris a zis asa: ce-ar fi daca am imperechea noi un foodie de-asta cu un blogger generalist si i-am pune sa gateasca impreuna niste ceva-uri. Zis si facut. Ne-au luat de-o aripa pe astia mai “promotia vintage” – Mazi, Monica, Andreea, Lavinia, Madalin si yours truly, ne-au torturat cu amabilitatea lor iesita din comun sa le dam, cica, o reteta usurica, de o ora si ce-ti pasa, si-apoi ne-au gasit cate un partener de manjit oala, din zona “ceilalti bloggeri, care nu sunt food bloggeri”. Asa se face ca la bancul meu de lucru, cu fata de masa alba, stralucitoare, a aterizat un cuplu – el si ea, cu care urma sa execut o mai-ceva-ca-mega-tocana. In viata, stiti cum e, am iubit mai mult decat am urat (vorba cantecului), asa ca atunci cand am citit pe fetele coechipierilor mei o crunta dezamagire, cauzata de rusticul si lipsa de sexoshenie a, probabil, cuvantului “tocana”, am propus o rocada cu o alta echipa, caci scopul demersului era sa fim, cu totii, foarte fericiti.

Si uite-asa mi-a scos-o destinul la inaintare pe Carmen Rusu. Ocazie cu care am inteles, in sfarsit, ca, fara urma de indoiala, imbatranesc. Cum, va veti intreba, am inteles eu acest lucru? Pai. Se pare ca exista oameni cu zece ani mai tineri ca mine, care nu poarta pampers, nu merg la cresa, gradi, scoala generala sau chiar liceu… (wtf?). Carmen e tanara. E nice enough sa inteleaga ca necesit alinare, caci, nu-i asa, tocana may be nashpa, dar eu… eu sunt foaaarte draguta. Asa ca imi ofera un zambet cald si asertiv si se pune numaidecat pe curatat cartofi. Facem treaba impreuna. Nu imi vine sa stau deoparte, chiar daca regula jocului zice ca ar trebui. Pana la urma, gatitul si mancatul sunt meant to be shared. Cu prietenie. Si de-aia, facand o paranteza, urasc concursurile de gatit, mi se pare ca violeaza principiul bunei intelegeri si bunei inimi care tre’ sa bata in pieptul oricarui food lover.

La mesele de langa, Monica, Andreea Patrascu si Marius Matache presteaza clafoutis cu cirese, Madalin si Andreea Burlacu coc ardei pentru o supa rece (o nebunie, btw! abia astept reteta!), Mazi si Exarhu mermelesc la niste prajitura cu ciocolata aratand trop French (atat ei, cat si prajitura), Andreea Taste Bazaar si colegul Auras ung niste foietaj cu o delicioasa pasta de masline si alune de padure, iar Lavinia se ingrijeste de sufletele ranite cu tocana – Alina si Alex, cei trei prestand niste delicioase paste cu creveti.

O stiti pe aia cu toata lumea termina, numai eu nu pot? Cam de asta am avut parte eu si Carmen, cu tocana asta care, se pare, a fost blestemata after all:)) Dintr-un combo nefericit de nestiinta cuptorului si lipsa de potrivire a vasului roman cu capacul sau, a durat, fratica, de vreo trei ori mai mult gatitul decat stiam eu, de la noi de-acasa. N-a fost, sa zicem, cel mai fericit moment din viata mea de bucatar amator, mai ales ca a trebuit sa pazesc cu batzul lung oala cu zeama, evribadi voia sa mi-o scurga. Ceea ce nu este permis in cazul mega-tocanei. Care tre’ sa ramana zemoasa, sa se ia cu polonicul si sa se umfle cu paine.

La finalul finalului, cand plecasera juma din invitati cu cate ceva la subrat (mare rasfatz marca Electrolux), am terminat si noi. A fost comestibila tocana, dar nu buna cum ar fi trebuit, caci, cumva, n-a fost seara ei. Cine a gustat nu a murit. Cred.

Una peste alta, a mai trecut un eveniment Electrolux. De fiecare data cand ma duc la cate-un Passion4Cooking de-asta, plec cu inima stransa, ca… daca e ultimul? V-am povestit ce afiliere deosebita am cu proiectul, aici. V-am zis ca-i pe bune si nu pe bani, de aceea nici n-o sa vedeti marcat cu P postul asta. Sa zicem ca Electrolux ma face sa-mi gasesc inspiratia. In fata aragazului, dar mai ales in spatele ecranului.

Electrolux Inspiration

Buna ziua, doamna N,

Ne dorim constant sa fim mai buni in ceea ce facem, in fiecare zi incercam sa identificam cazurile dificile cu care se confrunta clientii nostri.

Urmarim cu atentie situatiile in care un client revine consecutiv cu apel in call center si reactionam in cat mai scurt timp posibil. In acest context am ajuns in situatia de a discuta cu dumneavoastra.

Va asigur ca am luat in considerare recomandarile primite si ca am invatat din aceasta experienta, am inteles ca este loc de mai bine si stim concret lucrurile pe care le putem imbunatati in relatia cu dumneavoastra:
– transparenta si comunicare in cele mai bune conditii
– identificarea in timp util a cauzelor care genereaza probleme si concentrarea pe gasirea unor solutii

Va informez, conform numarului de referinta interna …, urmatoarele:
– un credit in EUR (ajustare la urmatoarea factura) pentru optiunea streaming
– reducere … la serviciul de BB pentru o perioada de … luni

Va asigur in continuare de intregul suport si va doresc un sfarsit de saptamana minunat!

Daca ati deschis televizorul easy peasy mai tarziu, aflati ca totul a pornit de aici: http://easypeasy.ro/2012/06/despre-aventura-mea-de-client-vodafone-o-poveste-cu-iz-anecdotic-a-nu-se-intelege-gresit/ si a continuat aici: http://easypeasy.ro/2012/06/in-continuarea-postului-despre-vodafone/.

Anul trecut pe vremea asta: http://easypeasy.ro/2011/06/de-ce-fac-oamenii-copii

O noua zi, o noua aventura. Doamna N. s-a trezit mai cu fata la perna asa. Doamna N. era in masina, in drum spre birou. O cam batea soarele in cap, asa ca doamna N. a pus mana pe telefonul magic si-a format *123#. Doamna N. era sa lesine cand a vazut un nou cost suplimentar, de 10,64 euro. De ieri pana azi, scurt asa. Desi primise doamna N. toate asigurarile ca noua optiune Blackberry, nelimitata fiind ea, nu avea a genera pentru doamna N. niciun cost suplimentar. Suna doamna N. la steluta si cu vocea tremurata intreaba:

– Ce-ati facut, Satanelor?
– A, pai sa vedeti, doamna N., cand colega mea v-a dezactivat optiunea Blackberry 50MB, tot ce ati consumat dvs. din data de pana in data de s-a transformat in cost suplimentar. Nicio problema, va fac chiar acum o noua ajustare.
…

Sunt clientul lui Vodafone de multi ani de zile. Multi multi. Am acelasi numar de telefon de ceea ce pare a fi un secol, fix. Anul trecut, sa tot fie al 10-lea an de contract if not more, m-a palit ca vreau eu my very own Blackberry. Ca nu pot trai fara. Ca fiind in concediu de maternitate, mi se suspendase abonamentul de date de pe aparatul companiei si ma simteam asa, naked without it. Asadar m-am dus, ca orice fetita razgaiata care tre’ sa aiba un lucru de-asta infernal de scump acuacuacuacu’, si mi-am facut prelungire de contract pe doi ani, cu optiune de Blackberry 9 EUR – 50 MB inclusi. Stiind eu ca sclavia a fost de mult abolita, tocmai pentru ca era un lucru rau. Dar bazandu-ma pe comportamentul meu de consum responsabil din ultimul deceniu. Nefiind de-aia care consuma megii ca inecatul. Toate bune si frumoase pana aici.

Un an am stat acasa, fratilor. Un an cu o mana pe copil si cu una pe Blackberry. Un an in care nu am prea deschis laptopul si in care toata poarta mea spre lumea larga a fost my precious Blackberry cu cei 50MB ai lui. Ei. Tot anul asta, nu am avut costuri suplimentare pentru trafic internet. Nimic nimicuta in plus fata de optiunea aia gata platita. De vreo trei luni incoace, de cand, culmea, sunt back in business si posed trei smartfoane conectate la internetul mobil al vietii, plus calculator, la serviciu si-acasa, ei, de trei luni astea, imi tot apar dubioasele costuri suplimentare pe factura mea lunara de Vodafone. Acum va rog sa va pregatiti pentru halucinanta calatorie a clientului prin tara lui *222. Urmeaza sa va reproduc cateva conversatii, in cea mai fidela maniera posibila, adica dupa cate imi mai amintesc si eu.

Actul I

– Buna ziua. Nu va suparati, am si eu o problema. Mi-a venit o factura foarte mare fata de cat platesc de obicei, in conditiile in care nu am facut nimic special. Obiceiurile mele de consum nu s-au modificat in niciun fel. Intru pe aceleasi site-uri, accesez aceleasi aplicatii… Ce sa fie, ce sa fie?
– Un moment, doamna N., sa verificam… Aveti dumneavoastra un cost suplimentar pentru internet pe mobil.
– Cum asa? Ca asa cum va spuneam…
– Da, doamna N., ati depasit dvs. traficul inclus pentru ca ati folosit e-mailul. Poate ati descarcat poze? Poate nu ati inchis sesiunea?
– Dom’le, eu trimit mesaje text, nu descarc niciodata atasamente. Nu stiu, zau, despre ce vorbiti. Iar acesta este un blackberry, intelegeti dvs. ca e absurd sa-mi spuneti sa inchid sesiunea?

(urmeaza negocieri aprinse)

– Uitati, doamna N., pentru ca aveti dvs. acest cost suplimentar, dar nu stiti exact de unde vine, o sa va fac eu acum o ajustare de 10 euro.
– Wow, pe bune? Puteti face asta? Multumesc.
– Da, sigur. O sa va apara cu minus la urmatoarea factura. Si uitati, doamna N., pentru ca sa va optimizati costurile, va propun sa va activez o extraoptiune de 250 MB pentru internet pe mobil. Costa tz euro.
– Pot sa o dezactivez oricand?
– Desigur. Nu este cu perioada contractuala.
– Ceva deosebit, sa o activam, deci! Platesc eu tz euro, numai sa stau linistita.

Zis si facut. Se incheie actul I. Vine factura luna urmatoare, cu deducerea de 53,74 de lei. Sau asa ceva. Platim bucurosi factura redusa. Mai trece o luna. Vine urmatoarea factura. Pe care scrie asa: rest de plata – 53,74 lei. Sun din nou la *222. Nimersc un nene foarte, dar foarte binevoitor.

Actul II

– Buna ziua. Am si eu o problema. Luna trecuta mi s-a facut o ajustare la factura si am fost asigurata ca nu voi avea de plata acea suma. Not ever. Luna asta mi-a aparut insa pe factura ca rest de plata.
– Ia sa vedem, doamna N…. Da. Ati avut dvs. un cost suplimentar. Haideti sa vedem de unde provine. Pai – ati depasit utilizare e-mail cu atat, SMS nationale cu atat, convorbiri in retele nationale cu atat… In total 53,74 lei.
– Domnule, dumneata ma iei la misto? Adica vrei sa zici ca “depasirile” mele de luna asta valoreaza, coincidental, fix, dar fix cat ajustarea de luna trecuta? Si daca asa este, de ce apare totusi suma pe prima pagina a facturii ca fiind “rest de plata”?
– Daca va uitati dvs. pe pagina 3 a facturii…
– Nu pot sa ma uit pe pagina trei, pentru ca am primit pe mail doar pagina unu. Unde scrie insa, clar ca lumina zilei, sumar factura: factura curenta atat + rest de plata 53,74 lei.
– Haideti doamna N., ca stiu si eu sa citesc.

La acest moment al vietii noastre brefe impreuna, pe mine ma apuca nervii si apoplexia. Realizez ca domnul asta vorbeste cu n clienti nemultumiti every day, dar mi se pare absolut marlaneasca abordarea. Ne certam oleaca. Dupa care dumnealui ma impaca:

– Doamna N., mergeti dvs. pe mana mea si nu veti mai avea costuri suplimentare. Uitati, va activez eu acum o promotie, gratis, doamna N., care o sa va permita sa utilizati emailul cat vreti, fara costuri suplimentare. Si va mai activez inca o optiune, cu tz euro, pentru 25 de minute nationale in plus.
– Nu vreau, dom’le, sa mai platesc nimic in plus. Daca si luna viitoare vine factura babana, eu va las si ma duc la Orange.
– Nu puteti, dvs., doamna N., sa faceti acest lucru decat pe 5.03.2013
– Super! Atunci imi inchid telefonul si-l mai deschid pe 5.03.2013, zi ce va ramane in istorie drept ziua in care a migrat cookie in alta retea.
>– Doamna N., vedeti dvs., eu vreau sa va ajut. Convorbirea noastra a inceput prost, dar eu zic ca pana la urma v-am convins. Este totul clar acum?
– Cristal:p

Actul III, aceeasi zi, mai pe seara

– Buna ziua. Am vorbit mai devreme cu un coleg de-al dvs., dar nu ma consider lamurita, nu inteleg de unde au aparut totusi costurile suplimentare si cum sa fac sa le starpesc.

At the other end of the line, o tanara mai isteata asa imi explica cum ca, si nu stiu daca voi stiati asa ceva, eu sigur nu, toate apelurile catre numere scurte de Romtelecom, gen taxi, Trenta Pizza, banci, clinici medicale etc. se taxeaza suplimentar, chiar daca omul are minute nationale. Imi mai spune fata ca aplicatiile de Blackberry (adica aproape tot ce folosesti, in afara de browsing) consuma din optiunea de 50MB si se duc in cost suplimentar odata epuizata aceea. Pai si, zic eu, daca am 250 MB extraoptiune, de ce nu s-a luat din ei consumul? Aaaa, raspunde ea savant, pai pentru ca ati activat-o la data de 5 si extracosturile le-ati facut prior to this date, de la data emiterii ultimei facturi si pana pe 5. Ma declar lamurita. Inchid si imi promit ca luna asta sa fiu super-cuminte, sa vedem ce se intampla. Adica: sa-mi dezactivez datele mai tot timpul (stupid!), sa sun zilnic la cost control si in general sa nu mai consum nimic if I can help it:p

Asaaa. Mai puteti? Astazi bag un *123# si, soc si groaza, cost suplimentar: 3,69 euro. In conditiile in care aveam de toate ramase, si megi, si sms-uri, si minute de tot felul.

Actul IV

– Buna ziua, va sun sa va intreb de costul suplimentar.
– Da, doamna N., aveti dvs. un cost suplimentar de 3,69 euro, utilizare internet.
– Cum este posibil acest lucru, de vreme ce extraoptiunea mea de 250 MB, pe care o platesc cu bani grei, este intacta? Si cand colegul dvs. cu care am vorbit acum o luna mi-a spus ca mi-a activat o promotie si ca nu voi mai plati suplimentar pentru utilizare e-mail?
– Va fac legatura la colegii care se ocupa de Blackberry, ei va pot spune mai multe…

Bun. Ce imi spun colegii lui Blackberila: ca, indeed, am depasit cei 50MB. Ca cei 250 extra, pe care ii platesc de doua luni, sunt useless, ca sunt numai pentru YouTube, ceea ce eu nu folosesc. Ca degeaba ii platesc. Ca optiunea a avut (deci da!) perioada contractuala de doua luni (desi mi s-a spus clar ca o pot dezactiva oricand), noroc ca a trecut perioada si acum o pot dezactiva. Ca “promotia” activata de colegul pentru suma gratis, stiti, aia cu emailul, este si ea useless, ca nu se poate folosi pe acest telefon, sau ceva de genul asta. Ca daca voiam sa rezolv problema, trebuia eu sa sun la *222BlackberryAwesomePeople, ca aia de la facturi nu stiu ce sa-mi faca. Ca desi am luat aparatul la oferta, cu prelungire de contract, mi se va schimba chiar acum optiunea de 9 euro cu trafic inclus 50MB intr-una de 7 euro cu trafic nelimitat (what?!?). Ca si datoria de 3,69 euro mi se sterge. Si ca in general imi ureaza o viata frumoasa.

Am ramas… inmarmurita. Recapitulam. Clientul a intrat in gaurica neagra a facturilor incarcate aiurea si se zbate sa iasa din dansa cu toate puterile sale. Clientul plateste cu nemiluita optiuni si para-optiuni, avand incredere in oamenii de la steluta care il sfatuiesc sa o faca, pentru ca asa isi va optimiza costurile. Clientul nu intelege exact structura costurilor, nu intelege ce acopera fiecare optiune si ce anume e taxat suplimentar. Nu intelege pentru ca, de cate ori intreaba, fiecare om de la steluta are pentru el un alt raspuns. Clientul a fost compatimit in repetate randuri: vaaai, ati luat telefon la oferta, nu va putem da optiunile bune de Blackberry pe care le avem acum pe piata, ramaneti dvs., doamna N., cu oferta penibila de 50MB la 9 euro, pana cand va expira contractul. O persoana mai buna la suflet ii schimba totusi clientului abonamentul dintr-unul scump si prost intr-unul bun si ieftin. Si ii prescrie si datoria. Wtf.

Regulile telefoniei mobile – un mare mister pentru mine. Voi aveti povesti de-astea?:)
PS: Primesc pariuri pentru urmatoarea factura. Oare ce cost suplimentar o sa mai am si pe aia, in conditiile in care intentionez sa-mi uit telefonul in sertarul cu chiloti pana la anu’ in martie:p

Buna Monday:) Acum niste zile mi-a scris o femeie (presupun, nu si-a dat numele), ca sa ma pizduie ca nu mai sunt sincera. Ca blogul a devenit o platforma publicitara si electorala si uite ce nasol este. Dupa ce mi-a dat rusinea, a conchis ca nu e totul pierdut. M-a trimis inapoi, la originile onestitatii. Ei, cand primesc astfel de comentarii-shmirghel, ma gandesc ce bine era cand ma citeam singura. Dupa care imi dau doua virtuale peste bot si-mi aduc aminte ce livada de oameni misto am crescut aici. Cum s-au plantat singuri pomii bunavointei si cum au crescut cumsecade, de nadejde. Cat de mult m-am transformat eu insami, la umbra lor.

More to the point, in side bar-ul din stanga o sa vedeti voi o categorie care se cheama “publicitate”. Contine trei posturi. Sunt cele trei posturi platite cu bani, pe care le-am scris de trei ani incoace, de cand am blog. Cum se face ca le-am scris? Pai asa: mi-a placut de omul de PR care mi-a batut la usa, mi-a placut de produs si am simtit ca pot, cu sinceritate (da, really!), sa imi traiesc public experienta mea personala legata de acel produs. Ca de n-as fi putut, nici n-as fi scris, cu bani sau fara. Restul de lucruri cu iz publicitar pe care le gasiti pe-aici sunt parerile mele despre diverse, asa cum se aranjeaza ele in viata si capul meu, fara nota de plata. Nu-mi place deloc cuvantul “recomandare”, oamenii sunt foarte touchy-feely la de-astea si nu cred ca citesc bloguri ca sa-i indemne niste unii din condei sa consume aia si cealalta. Prefer cuvantul “review”, as in my two cents despre diverse lucruri pe care mi le scoate in cale viata.

Saptamana trecuta, viata mi-a scos in cale niste oua de prepelita. O tona. Si ca sa vedeti ca nu ma ascund pe dupa cires, va reproduc mesajul pe care l-am primit de la Corina pe pagina de fb a lui easy peasy:

Buna ziua, Ana,
Ma numesc Corina C. si iti scriu in primul rand pentru ca intru cu placere pe blogul tau sa-ti citesc postarile non-conformiste si in al doilea rand pentru ca am vazut ca esti pasionata, pe langa a experimenta diverse retete, de hrana naturala.
Sotul meu a inceput de cateva luni sa puna “pe roate” o afacere de familie (si prieteni) cu prepelite bio, a pornit de la 200 de oua puse in incubator si a ajuns la 1100-1200 de prepelite japoneze pe care le ingrijeste cu mult drag si pe care le hraneste 100% natural cu cereale luate de la Inst. de Nutritie Animala Balotesti.
Deoarece dorim sa ne promovam afacerea (care este in fasa), dar nu dispunem financiar pentru promovarea clasica, ma intrebam, dar de fapt te intrebam, daca ai fi de acord sa-ti aducem “un cos” de produse, adica oua proaspete si carne (pe care putem sa ti-o dam in stare cruda sau gatita), iar daca apreciezi ceea ce primesti sa ne promovezi macar o data pe blogul tau, sau sa ne dai o sugestie cum am putea noi sa ne promovam singuri.
Adresa noastra web este www.livadacuprepelite.ro. In speranta unui raspuns favorabil, iti multumesc pentru timpul acordat!
Corina C.

I-am raspuns in aceeasi zi Corinei ca vreau sa scriu despre ouale lor. Imi place ideea de small business si cred ca toti ar trebui sa sustinem afacerile cinstite, initiate de oameni frumosi. De unde stiu eu ca sunt frumosi? De unde stiu ca afacerea e cinstita? De unde stiu ca prepelitele astea nu sunt hranite cu suratele lor raposate? Pai… nu stiu. Eu doar am ales sa-i cred. A leap of faith. Am mancat oua de prepelita tot weekendul, in fel si chip. Mi s-au parut extraordinar de bune. Am citit despre ele. De exemplu, aici. Si-am hotarat ca-mi trebuie in viata mea livada cu prepelite. Dupa care am venit si-am scris aici, rugandu-va sa incurajati, daca aveti chef, aceasta afacere de familie.

Acum despre oua. Pai in prima faza, mi-am fiert o duzina. Cred ca le-am lasat cam mult, ca s-au facut lejer bleu. Curatatul este a bitch. Groaznica activitate. Mancatul e foarte rewarding insa, aluneca ousoarele pe gat ca bombonelele Cip si-s senzationale.

Sambata dimineata am facut ochiuri de prepelita, ca eram satula de curatat. Am mozolit o tigaie cu foarte putin ulei de masline aromat cu usturoi. Am spart in ea cca 16 oua de prepelita. Le-am pus pe aragaz, le-am acoperit cu capac si le-am lasat sa zaca acolo la foc mic cca doua minute. Se fac foarte repede, atentie. Nu le-am amestecat, ca mi-a placut tare efectul asta de galbenus-soare-peste-Liliput. Le-am transferat pe farfurie si pentru ca la mijloc aveam un crater de albus, l-am umplut zdravan cu emmentaler si busuioc proaspat. Sare, piper si paine buna alaturi. Just wonderful, va zic!

Pe mine ma intereseaza in mod special subiectul, pentru ca ma dau in vant dupa oua, dar am colesterolul prastie si o restrictie dureroasa de la doctor, de doua oua pe saptamana. Dar pe astea mici le pot manca asa, mai cu nemiluita. Ceea ce este foarte… oportun.  Ouale de prepelita exista de mult si de cand lumea. Eu, insa, abia acum le-am descoperit, so pardon my enthusiasm:) Aici gasiti preturi orientative, in caz ca vreti sa abuzati de serviciile livezii cu prepelite: http://www.livadacuprepelite.ro/index.php?p=preturi. Next challenge: maioneza din oua de prepelita. Va tin la curent:)

Avertisment: Aceasta lectura dauneaza grav sanatatii!

Eram intr-o stare avansata de hameseala. Pe foc fierbea nimic. In stomac vagauna. O problema. Si o rezolvare. Am luat frumusel un metru (poate nu chiar) de carnati subtirei, semiafumati, de la mama si tata lor sibienii. I-am taiat rondele, i-am prajit in propria grasime. Apoi am prajit in grasimea lor niste bucatele de piept de curcan, condimentate ghebos cu toate cele iuti. Am uns o lipie cu niste ketchup bio de la DM. Am presarat-o cu un manunchi de patrunjel tocat. Am dichisit-o cu rosii, porumb, si ardei iute murat. Am umflat-o cu carne si carnati. Am rulat-o. Am cascat gura larg. Si-am zis apoi asa: multumescu-ti Doamne, pentru aceasta mancare. Caci ce ar fi viata fara picanterii soioase? Allez allez!

Cand am luat calea cea dreapta a lui contact@…, mi-am spus asa: unul din doua lucruri are sa se intample – a. nu o sa primesc un raspuns sau b. o sa primesc raspunsul “nu”.  Am primit c. raspunsul prietenos si nealterat de false pudori piaristice al candidatului independent Nicusor Dan la intrebarea: Nu va fie cu suparare, dar dvs. ce mancati?

Asta a fost curiozitatea mea in ceea ce-l priveste pe Nicusor Dan. Mi-l imaginam mare mancator de salata. Cand colo, omul asta vorbeste numai despre creste de slanina si carnati de porc, ori daca asta nu e un motiv sa-l votez eu, apai nu stiu ce alt motiv sa-mi caut:) Acu’ pe bune, de 15 ani nu votez. Ma cearta Mishu mereu pentru asta. “N-am cu cine”, ii zic, “niste impaiatzi toti!”. Si daca am? Si daca aveti? Cat de mult putem sa gresim de data asta? Think about it!

Hai, va las cu vorbele lui Nicusor Dan omul. Care si-a rupt din timpul lui ca sa-mi spuna mie, cu gratia unuia despre care n-ai zice ca poate n-a apucat sa manance de azi dimineata, cu ce sarsanale culinare se preumbla prin viata, de la Fagaras pana la Paris. 

“Asociez placerea mesei cu confortul afectiv. Desi in ultima vreme, din cauza programului aglomerat din campanie, nu am mai avut timp sa ma ocup de o masa buna sau de cateva momente linistite cu cei apropiati, ma simt foarte legat de bucataria traditionala romaneasca. Cred ca, la fel cum o limba transporta o mentalitate, bucataria unei tari ii transporta spiritul.

In copilarie, mama mea, de o prezenta extraordinara, m-a invatat sa ma bucur de firescul gusturilor. Experientele culinare de la Paris parca nu s-au putut compara niciodata cu gustul legumelor din gradina casei parintesti, din Fagaras. Imi amintesc sosul rosu, cu putin zahar, pus peste ardeii umpluti, proaspat culesi din gradina.

Din copilarie, mi-a mai ramas pofta pentru momite de miel – mama le prajea acasa, in tava. O ciorba – deliciu mi se pare cea de salata. In zona in care am crescut reteta e cu omleta aruncata in ciorba, creste de slanina, carne si carnati de porc.

In timp, am incercat sa mananc mai sanatos insa cele de mai sus sunt micile mele placeri culinare.”

Nicusor Dan, candidat independent pentru functia de Primar General al Capitalei

draga iepu,

nu am: pantofi marimea mea noua; abdomen plat; bani de vacanta; rabdare si tutun; viata de noapte; ceasuri care nu recunosc ora 6; ponei; casa pe pamant; un set complet de parinti; iPhone 4; timp sa gatesc; timp sa mananc; timp sa scriu; in general, timp sa respir; porc zburator; MBA; livada cu visini; masina inalta; certitudini;

am: parul tau moale, inelat, pe perna mea dimineata; in suflet, o mie de vederi cu tine si cu taica-tu; cearcane;  bucuria ca esti; bucuria ca-s maica-ta; bucuria ca-i el tata tau; inima grasa cat rinoceru’; mainile tale – pansament pe toate bubele vietii; si, mai ales, impresia din ce in ce mai clara (azi, in mod special) ca nu-mi trebuie pantofi marimea mea noua; abdomen plat; bani de vacanta; rabdare si tutun; viata de noapte; ceasuri care nu recunosc ora 6; ponei; casa pe pamant; un set complet de parinti; iPhone 4; timp sa gatesc; timp sa mananc; timp sa scriu; in general, timp sa respir; porc zburator; MBA; livada cu visini; masina inalta; certitudini, atata timp cat te am pe tine.

te iubeste mama! la multi ani de 1 iunie!

(anul trecut pre vremea asta: http://easypeasy.ro/2011/06/draga-iepu)