Ceva simplu simplu si pentru astazi: bucatele de pui marinate cu usturoi, chilli, ghimbir si sos de soia (much like porcul de ieri), prajite in tigaie cu doua maini de caju si ceva ulei (eu am folosit ulei pentru wok). Amestecat cu orez fiert in prealabil, patrunjel sau coriandru daca va place, o lingura de otet de orez (rice vinegar - se gaseste la rafturile de mancare asiatica prin supermarket-uri) si cateva frunze de salata. Invartit in tigaie un minut or so si mancat pe indelete, cu chopsticks daca va tine:)

Pranzul de astazi e simplu si light si gata in zece minute. Bucatelele de piept de pui se perpelesc in putin unt, cu sare, piper si mult patrunjel. Se stoarce o lamaie peste. Se fierb pastele si se adauga peste sos, impreuna cu o conserva de ciuperci of your choice. Se drege mancarea cu putina smantana dulce si, daca va place, cu parmezan ras. Enjoy!

Ok, let’s face it, sa gatesti in fiecare zi trei feluri de mancare can be such a drag, nimeni n-are timp de asa ceva. Si dupa ce am postat ieri meal plan-ul saptamanii, ma tem ca I sorta gave you the idea ca asta trebuie sa faceti. De fapt, ce vreau eu sa va arat este exact opusul, anume ca nu trebuie sa slaveresti zilnic  trei ceasuri in bucatarie ca sa ai mancare buna si frumoasa. The trick este sa-ti concepi meal plan-ul in asa fel incat sa gatesti cat mai putin.  For lack of a better word, sa creezi sinergii culinare. De exemplu, daca ati citit meniul saptamanii si nu ati vazut nicio legatura intre tocana provensala, puiul fajitas, puiul indian cu iaurt si chicken & noodle stir fry, inseamna din doua una: fie nu erati fix in capul meu cand l-am scris (this makes perfect sense), fie nu sunteti inca used to thinking EFFICIENCY in the kitchen. Stay with me, ca o sa devina imediat mai clar:)) De la capat:

Incepem cu tocana provensala. Calim in tigaie cu putin ulei de masline ardeiul rosu, vanata, dovlecelul si ceapa, toate taiate mare si aromate cu ierburi, piper proaspat macinat si paprika. Inabusim cu putina apa si lasam sa clocoteasca la foc mic pana se inmoaie legumele, dar nu atata cat sa se terciuasca. Turnam o conserva de rosii tocate peste, adaugam masline negre cu sambure si potrivim de sare si piper. Mai lasam nitel sa fiarba tocana si completam cu suc de rosii daca scade, trebuie sa iasa o mancare cu zeama.

Ca sa-i dam mai multa consistenta, bagam la cuptor niste paine frecata cu ulei de masline si “captusita” cu usturoi. Servim cu ceapa verde si busuioc proaspat pe deasupra. Pana aici suntem ok, da? Buuun. Acuma, cand mancam tocana proaspat trasa de pe foc, pescuim legumele mari si maslinele, dar lasam niste sos in tigaie. Pe care il aranjam in forma de salsa picanta pentru a doua zi amestecand in el rondele de ardei iute ca focul. Mai departe luam trei piepti de pui mari si ii tragem la tigaie easy peasy style (reteta aici). Din astia trei piepti o sa facem si fajitas de pui, si chicken & noodles stirfry joi si Indian spiced chicken cu iaurt vineri.

Pentru fajitas de pui manjim o lipie cu niste sos de rosii ramas de la tocana provensala, punem o foaie de salata si fasii de pui si gata, avem un luch bun si sanatos pentru a doua zi. Cat despre restul de pui gatit, il punem bine la pastrare in frigider si se cheama ca avem materie prima pentru inca doua mese delicioase. Toata treaba despre care v-am povestit pana acum dureaza maxim o ora, ceea ce nu e deloc rau avand in vedere ca acopera cateva zile. So you see, nu e nimic wonder-womanesc in povestea asta, just some planning si multa multa lene:) I hope this helps! Enjoy!

Yeah right, o sa ziceti, dar va jur, si sunt just as surprised as you, ceea ce se vede nu e o grozava friptura de porc la cuptor, ci un piept de pui la tigaie facut dupa o metoda pe care zic s-o brevetam aici on the spot. Se ia pipetul de pui si se condimenteaza abundent cu ce va place (eu am folosit sambar masala). Nu puneti sare, pentru ca o sa folositi sos de soia care e deja foarte sarat. Bun. Odata pieptul aromat, se pune in tigaia de teflon si se da la foc iute pana se incinge. Se stinge cu sos de soia si iarasi la foc iute pana cand sosul se caramelizeaza (eufemism pentru se arde cu bulbuci), intorcand carnea pe toate partile pana e all nice and brown. Nu lasati sa se arda sosul de tot, ca stricati mancarea. Stingeti din nou, de data asta cu o ceasca de apa, si lasati la foc mic, cu capac, intorcand pieptul din cand in cand. Stiti ca e gata cand exteriorul e un maro uniform, iar interiorul este pufos si alb. Incercati va rog, e demential, all juicy and spicy and rewarding de nici nu iti vine sa crezi ca e pui.

Zis si “masacrul Floriol”, acest episod decadent din viata noastra nu putea sa treaca neobservat sau fara urmari. Nu mai stiu a cui a fost ideea sa facem deep fried chicken sambata noaptea, dar cert e ca batuse lejer de trei dimineata si noi inca mai mancam… Puiul prajit in doi litri de ulei este bun, este foarte foarte bun, damn it! Tavalit prin mujdei si servit cu cartofi la cuptor si salsa picanta cu ardei iute si busuioc, acest devil treat iti bucura papilele in such a way ca vina de a te umfla cu mancare soioasa in mijlocul noptii se topeste in gura. Si ca si cum asta nu era destul, mai vine si Dan cu un borcan de carne sarata si afumata, tinuta in untura, care sa completeze, alaturi de castraveti si gogosari murati via mama, un razboi crancen, al nostru cu caloriile. Reprobabil episod, udat cu vin de la domnu’ tata lui Mazi si incheiat festiv cu narghilea (by the way, treaba cu “ce-ar fi daca am pune mujdei in apa de la narghilea?!” - wicked:O, gotta try that some time:)))). Kissing - off!

Duminica m-am trezit cu mare pofta de ostropel de pui si cum tot venea mama la noi la masa, am zis sa execut unul. Ostropelul se face usor, dar nu si repede. E nevoie de timp sa se fiarba carnea bine bine. Bucatile de carne se prajesc in unt, cu o lingura de faina, ceva boia dulce, sare si piper.

Cand s-au rumenit bine pe toate partile, se sting cu vin alb (exista si varianta stins cu supa si adaugat o lingura de otet la sfarsit, dar mie nu-mi place asa). Se lasa la foc mic cu o foaie de dafin si cateva crengute de cimbru, pana cand carnea se desprinde de pe os de fiarta ce e.

La coada se adauga o conserva de rosii tocate, o mana de catei de usturoi pisati, piper si sare dupa gust. Se lasa sa mai fiarba vreo cinci minute si gata. Se serveste cu piure.

Duminica am avut musafiri mari si mici, doua cupluri de friends cu copii de la 5 luni pana la 2 ani plus. I don’t know anything about kids, adica mi se par un fel de omuleti mai mici asa, carora li se vorbeste adesea intr-un code language pe care eu nu-l stapanesc deloc si care functioneaza dupa un program de viata la care ravnesc cu patos (play, eat, sleep, play, eat, sleep etc.) Oh well, va dat seama ce efort deosebit a fost  pentru mine sa gatesc ceva ce sa poata manca si omuletii. Am zis asa: eu daca as fi foarte foarte mica si abia as fi descoperit solid foods, ce mi-ar placea sa mananc? Given ca, desigur, mami si tati nu m-ar lasa sa mananc nimica spicy, fat sau slightly alcoolic. Si ar vrea probabil sa mananc si legume bune si sanatoase. Cu side dish-ul a fost simplu, ca am facut, evident, un piure cremos cu lapte mult. Iar pentru main m-am hotarat intr-un final la jucy drumsticks de pui la tava, cu legume de sezon.

Acuma, de regula as fi recurs la picanterii: piper, a little bit of chilli, multe ierburi aromate… Dar pentru kiddies am lasat-o soft and sweet: copanele de pui, morcovi, ardei gras rosu, dovlecel, ceapa si praz doar de aroma (nu le-am pus pe platou la final). Toate astea brushed cu putin olive oil si sweet paprika, presarat nitel marar si cimbru pe deasupra, sare de mare si usturoi, apa in completare si voila, delicious nutritious meal that kids can eat. Ceea ce au si facut, semn ca nu am gresit major. Doar ca, oh well, am uitat un mic detaliu de cand eram de varsta lor: copiii mananca piureul cu paine:)

Adica easy peasy lemon squeezy Italian style: pui pesto cu ciuperci si mozzarella, o cina lejera, fara efort, gata intr-o clipita. Pai se ia un piept de pui, se “croieste” in el un buzunaras unde se indeasa pesto si felii grasane de mozzarella. Sare, piper si nelipsitul mix de condimente mediteraneene oregano-paprika-garlic, ulei de masline picurat peste pui, cateva ciuperci si rosii cherry aruncate in tava cu puiul buzunarit si tadaaa, cca 30 de minute la foc mic later, avem o masa grozava.

Merge bine cu salata verde cu lamaie sau cu un cartof taiat in sferturi si rumenit la cuptor cu rozmarin si usturoi. Buon appetito!

O mancarica de iarna ca la mama-acasa, makes u all fuzzy and warm inside:) Nu-i chiar easy peasy de facut, vrei sa-ti iasa fina si dulce si fara cocoloase, dar stiti cum se zice, practice makes perfect. So, curaj!, zice the cowardly dog si se apuca de treaba. Fierbe carnea de pui intr-o supa concentrata, cu o ceapa taiata pe din doua, un morcov, o telina, un pastarnac, cateva boabe de piper negru… the usual way. Apoi scoate bucatile si le perpeleste in tigaie cu putin unt, sare si piper. Intr-o craticioara topeste iarasi  unt, peste care presara cateva linguri de faina, cat cuprinde, amestecand continuu. Stinge cu supa si cu telul amesteca repejor, ca sa nu se formeze cocoloase. Ciulamaua trebuie sa fie fina si semi-lichida, nici prea groasa, dar nici ca o supa. Cand e aproape gata, incorporam una-doua linguri de smantana dulce, potrivim de sare si piper si adaugam bucatile de carne. Mai dam un colcot-doua si gata. Servim cu mamaliguta aburinda si, pentru maniacii green, cu patrunjel proaspat. That’s all folks! Reteta clasica pe care mi-am luat de la mama un “excelent”, which says it all:)

*Pentru intoleranti la lactoza se poate inlocui untul cu ulei de masline si puteti sari de tot peste smantana.

Stiu trei metode de a gati mancarea de mazare: the mama way, the lazy-ass-five-minute way si the easy peasy perfect way. Astazi, despre al treilea.

Totul incepe cu supa de pui. Din pui intreg sau piept de pui cu os, fiert cu legume intregi: morcovi, ceapa, ardei gras, pastarnac si telina. Carnea fiarta se da deoparte, impreuna cu un polonic mare de supa. Restul de zeama isi urmeaza cursul (in cazul de fata a devenit o ciorba de pui a la grecque, dar asta e alta poveste).

Mai departe…

Se topeste o lingura cu varf de unt, se adauga boia dupa gust si o ceapa mica taiata marunt. Se caleste ceapa, se adauga bucati de piept de pui si rondele de morcovi din supa. Puiul se rumeneste bine si se asezoneaza cu sare, piper cimbru si o lingura de sos de soia. Cand capata o culoare si o dulceata grozava, se rastoarna peste el mazarea extrafina, la conserva (e iarna, nu avem mazare proaspata, iar cu cea congelata nu iese asa de buna mancarea asta).

Mazarea extrafina nu necesita prea multa fierbere.  Eu o tin pe foc pana scade zeama, iar la coada adaug o legatura de marar tocat marunt si o cescuta de lapte, the final touch. Mancarica de mazare e mai dulce daca o mancam cu paine proaspata cu coaja multa. Enjoy!