pui la capac a la 8 martie, imbogatit metaforic cu vagi urme de intelepciune a la mama din mine

Anul trecut, pe cand eram “decat” copilul gravid al mamei mele, de 8 martie am scris asa: http://easypeasy.ro/2011/03/reteta-mamei-de-pui-de-om/.

Anul asta sunt si eu mama cuiva, desi “cuiva” nu-mi zice inca pe numele meu cel nou si nici nu stie sa-mi scrie asa declaratii frumoase. Dar imi freaca palme-cazmale pe fata cand este promptata s-o iubeasca pe mama si cumva sunt precisa ca ma amusina cu bruta adoratie, de felul sentimentelor primare care te incearca in fata unui pahar cu apa rece in mijlocul desertului.

Ca sa marcam, asadar, deosebitul eveniment la care particip pentru prima data in calitate de mama-lui-Iepu-Purcifer-Bubu-Cretzofolina, am scotocit in arhiva de amintiri a familiilor noastre reunite si-am gasit acea reteta trademark a mamei-mame si mamei-soacre: puiul la capac. Ne-am dat, cum ar veni, mana peste pui, si ne-am intors fuga fuga, cu genunchii beliti de cazaturi de la Frunza si cu zoaie fericite la gura, in vremea copilariei noastre. Pe cand nu existau cuptoare electrice – uneori nici gaz nu exista – iar treaba asta cu puiul la capac constituia un motiv suficient de bun ca sa vii in casa de la joaca, fara sa te tarasca de-o maneca adultii tai cu de-a sila.

Am sa va povestesc cinstit cum s-a desfasurat tarasenia, pentru ca la sfarsit sa va cooptez in programul “paharul este pe jumatate plin”, in scop de exercitiu folositor in viata, dar mai cu seama in bucatarie. Mdeci.

 

A inceput cu eforturi predecembriste de aprovizionare, trebuia, ma intelegeti, sa recreez cat mai fidel aceasta fresca a vremurilor de mult apuse. Asa ca m-am dus dupa puiul fericit. Nu e glumeala, exista, se cheama fix asa, e produs de Agricola si este fericit pentru ca haleste porumb si locuieste confort 1. Am experimentat full frontal omorul ce inseamna sambata-la-pranz-la-cora-mega-si-auchan, pentru ca sa ajung in final, obosita si cu limba de un cot, in Real. In Real unde, fara sa mai iau cos, am intrat pe la iesire si m-am impleticit fara speranta direct la raionul de carne. Cand l-am vazut, m-am napustit. Am insfacat lighioana intr-o mana si-am tulit-o spre casa, doing the victory dance si zbierand la telefon ca o apucata de streche: Pufi, Pufi, l-am gasit! L-am gasit! L-am… Si o punga de plastic va rog.

In tot acest timp, pentru a ne spori sansele unei operatiuni de succes, Mishu a lasat la o parte orice orgoliu si a telefonat in mare taina la Cornu. Dupa o discutie ce s-a desfasurat in spatele usilor inchise, mi-a spus asa: mustarul e cheia. Parea cat se poate de serios. Asa ca am proptit puiul asupra unei cratite pe trei sferturi pline cu apa si acoperite cu capacul ei, dupa ce il mozolisem ghebos in prealabil cu mustar de Dijon, conform pretioaselor indicatii. In care mustar nu m-a lasat inima sa nu amestec si o mana de cimbru uscat.

Am realizat ca nu va fi usor cam pe cand introduceam cratita-cu-apa-cu-capac-cu-pui in cuptorul nostru electric, setat la 180 de grade pe chicken mode (sunt sigura ca nu se cheama asa, dar e modul ala care are o iconita cu un pui, deci… da). Am ales acest mod cu nesabuita incredere in uniformitatea lui, adicatelea nu m-am gandit nicio secunda ca ar putea sa se intample ce s-a intamplat. Stiam ca apa din cratita va face un mediu prietenos, numa’ bun de inabusit si copt animalu’. Acest lucru ar fi facut sa nu se intample uscarea excesiva a fericitului pui, care nu ar fi necesitat resuscitare periodica prin ejectare din cuptor si stropirea cu suc propriu. Care va sa zica.

Bineinteles, lucrurile nu s-au intamplat deloc asa. In ciuda faptului ca planul era in detaliu facut. N-au trecut nici 20 de minute si pasaroiul s-a ars zdravan pe deasupra. Explicatia fiind, fireste, ca in cuptorul cu gaz pe care-l avea mama acu’ 100 de ani, caldura venea doar de jos. Pe cand in modernul nostru cuptor, caldura (mare mon cher) impresura cu valva puiul din toate partile, si peste tot pe unde era mustar, sufla peste el flacari-flacari. Drept care a fost necesar sa scoatem cratita din cuptor. Ce presupune scoaterea din cuptor a unei cratite-cu-apa-cu-capac-cu-pui? Va spun eu. Zeama de carne din capac se imprastie, fericita precum puiul, in cuptor, pe langa cuptor si pe jos. Dupa care, zeama scursa in cuptor incepe sa se arza, scotand un fum mare si gros. Eu imi folosesc din plin acutele si zbier ca gata, no way, renunt. Dupa care, pentru ca I’m no quitter, ma intorc umila – un dihor fumegand a dezamagire, sa-mi reiau misiunea.

Este o munca de echipa. Cerem time out si ne sfatuim. Oare daca am pune cuptorul pe pizza mode? Pizza are chestii pe deasupra care nu este voie sa se arda, nu? Good plan, Buster! And by Buster I mean Mishu. Asa facem. Si mai facem ceva. Cu dibacia celor patru maini, intoarcem pe preafericitul cu susu-n jos, sa-i calmam arsura cu zeama din capac.

Chestia cu scos bagat scos bagat se mai intampla de cateva ori. De fiecare data se lasa cu arsuri si fum. Si-apoi, cand, cumva, moare toata speranta, din eforturile noastre conjugate rasare el, maretul pui la capac, perfectul echilibru intre fraged si crocant. Cam asa:

Fireste ca se poate si fara pui la capac, cred ca as fi putut trai foarte fericita si daca nu as fi facut asta niciodata. Nu simteam nevoia sa spal pe jos in bucatarie de trei ori, dintre care odata pe genunchi. M-am ales cu un mare jeg si-o mare durere de cap. Dar dupa ce-am facut curat si l-am tras pe dansul in poza…

mi-am dat seama ca daca ne-ar fi venit un musafir peste un ceas, cand va fi fost aerisita casa si pasarea crocanta ar fi tronat in miezul mesei noastre cea de toate zilele, n-ar fi stiut cu ce efort s-a intamplat totul. N-ar fi stiut ca pranzul asta, care arata so effortlessly chic, este rodul unui mare chin. Si stiti ce? Peste cativa ani, nici eu n-o sa mai stiu. Nu as mai face inca o data pui la capac, dar nadajduiesc ca va veni o vreme cand din tot chinul si imputiciunea va ramane numai impresia primei muscaturi din pielea asta aurie si perfecta, si-a dumicatului de paine muiat in sos de mustar si pasare coapta.

Garnitura sa tot fi fost un piure cu patrunjel si niste ciuperci trase la tigaie in unt.

 

Acum sa vedem daca ati prins substratul metaforic, ce a vrut sa zica poetul?;) Mai e mult pana departe?

Happy 8 martie, sa va fie de bine <3,

Mama

tags: , , , , , , , 18 comments »

18 Responses to “pui la capac a la 8 martie, imbogatit metaforic cu vagi urme de intelepciune a la mama din mine”

  1. alina

    La multi ani mama de Lorelai!
    :*
    La multi ani mama de Ana! 🙂

  2. Zazuza

    draga mama lu Iepu, la multi ani! si sa stii ca ai dreptate, desi am citit fiecare cuvintel, mi-a ramas in cap doar ultima poza, aia crocanta :D. si nu, nu stiu ce a vrut sa zica poetul 😀

  3. alison

    departe e mai aproape decit crezi,eu stiu bine asta!:)la multi ani,fetele Naie si multumesc ,am scos un pui la decongelat chiar acum,ma gindeam sa-l fac pe sticla…sau la capac?

  4. Mihai

    Just so you know, the Bubu name is already taken. Sorry…

    Last but not least, Happy Womens Day, you freaky-sweetie-cheerful mum!

  5. Edith

    La multi ani, fetele!
    Data viitoare (daca o sa mai fie o data viitoare :P) sa incerci cu o cratita clasica, care are capacul usor curbat, in care se poate strange sosul. Eu fac pulpe asa si merge perfect.

  6. Ana

    aha, de cand tot asteptam sa ne mai pui cate un articol! Si ,daca nu e cu suparare, o poza cu Iepu, ca tare ne e dor de ea :X.
    In alta ordine de idei, fericitul acesta are pretul ca oshenescu’? Ca eu am luat din Auchan doar niste pulpe care au fost delicioase, dar puiul nu mi l-am permis fiind inainte de salariu :)). Inteleg ca e la fel de gustos ca oshenescu’ din descrierea ta…
    Eu nu serbez 8 martie, mi s-a parut mereu o sarbatoare comunista, dar iti zic La multi ani cu sanatate alaturi de cei dragi !

  7. cookie

    ana, e destul de scump si fericitul. asta de l-am luat eu avea pana in doua kile si costa 32 de lei, dar erau si mai mutanti, am vazut in galantar chiar si un pui de 48 de lei. de bun e bun, nu-i asa de atzos ca oshenescu, dar nici asa de fals ca puiul de gostat. cred ca e undeva la mijloc pentru cei care vor un pui nehormonat, dar nu tare ca piatra.

  8. cookie

    edith, nu, nu mai fac, mi-ajunge un singur pui la capac in viata asta;);)

  9. Ana

    da, scumpel,asa e dar zic ca merita si voi lua si eu cum prind ceva bani, caci din cel de la orice galantar imi e mereu rau si sfarsesc prin a arunca mancarea, si atunci ies mai scump cumparand ieftin si aruncand, macar asa ,dau ceva bani pe asta dar macar se mananca. Mercic, si pozele ,ca de obicei, arata super! Te imbie neaparat!

  10. Ami

    Doamna, doamna, eu, vreau sa zic eu 🙂

    Din postura mea de viitoare mama (hihihi, abia astept-ul 8 martie-ul de anul viitor :P), vad si simt ca poetul vrea sa zica asa: ca mame ne caznim o viata intreaga sa facem pui la capac, pui pe sticla, torturi minunate, prajituri ce vor ramane “scrise” pe papilele gustative ale micutilor nostri ca gogosile mamei tale, cel mai pufos piure si cel mai bun pilaf, dar, mai presus de toate, ne dam toata silinta sa facem cel mai bun “pui de om”!
    Si asta nu e usor deloc… si probabil de-a lungul vietii “ne vom folosi din plin acutele si vom zbiera ca gata, no way, renunt. Dupa care, pentru ca we’re no quitters, ne vom intoarce umile – niste dihori fumegand a dezamagire, sa ne reluam misiunea.”
    Care misiune la final va fi incununata de un succes numai de noi gustat din plin si apreciat la justa valoare si numai noi vom sti si ne vom aminti (sau nu!) cum “am spalat pe jos in bucatarie de trei ori, dintre care odata pe genunchi” 🙂

    Si cand ne vom “trage” in poze an de an, asa familia intreaga fericita laolalta, in ochii nostri de mame se va citi doar mandria ca am reusit sa scoatem din “cuptor” asa un “pui de om fericit”! <3

    PS Long live Agricola Bacau! 🙂
    PPS Si NU, NU plang de rup acum mot in mijlocul canapelei gandindu-ma daca sa fac un efort sa ajung la frigider la borcanul de Nutella!

  11. daniela

    La multi ani, mami de fetita frumoasa!

    Puiul la capac nu il cunosc, insa il cunosc pe puiul pe sticla, in cuptor. Te scuteste de complicatii: pui un pui in picioare, pe o sticla (de bere – max 500 ml) intr-o tava cu apa. Puiul poti sa-l ungi cu ce mirodenii vrei, cu unt, cu mustar si cimbru sau doar cu sare si piper. Il tii la foc mic-mediu, cca 2 ore. Din cand in cand poti sa mai torni putin din apa din tava peste el, dar nu e obligatoriu. Iese o nebunie! (trebuie avut grija sa fie mereu apa in tava, sa se pastreze umiditatea in cuptor).
    Daca nu intra in cuptor este si varianta culcat in tava, cu f putina apa cu mirodenii, si tot adaugat, din cand in cand sa se pastreze un nivel constant.

    Un 8 Martie frumos!

  12. Ioana

    Da’ de bun, îi bun puiu ăsta? Știu de pui la sticlă, la pungă, la tavă, la rotisor etc etc dar la capac cu distrugerea bucătăriei n-am auzit.

    Mai ai? Vin pe la tine? 😀

  13. cookie

    Ma, e foarte bun, de bun:)

  14. Alex

    Mama copilul Iepu esti super tare…ti-am mai spus , nu ???

    La multi ani tie si mamei din dotare, si of course lui Iepu.

    Eu stiu una clara si buna:
    “Good moms have
    Dirty ovens,
    Sticky floors
    ANd happy kids.”

    Sa aveti o zi superba !!

  15. Alexutza

    Mișto aventurile cu capacul :)) Dar întrebarea mea este: nu e cam sadic, puiul ăla fericit, hrănit cu porumb și alea alea, așa căsăpit și pus în celofan?! Adică, ce pui fericit? Cînd?!

  16. cookie

    Alexutza, depinde cu ce compari:)) E ca in cartea aia The Short Happy Life of Francis Macomber – fericirea exista, dar nu dureaza forever. Sunt si pui care ajung la maturitate in trei zile. Deci I guess ca prin comparatie cu aia, puiul fericit e bine pe felie;)

  17. Dli

    Wow! Cum sa se faca asa fain? 😀 Nu credeam ca poate arata asa bine facandu-l la capac cum spui tu 🙂 felicitari pentru idee si talentul isi spune cuvantul 😀 o zi buna!

  18. growing.up.sucks — easy peasy

    […] Acum un an: http://easypeasy.ro/2012/03/pui-la-capac/ […]

Back to top