Sau the beauty of pork!

Dupa cum v-ati putut imagina, anul asta nu s-a dat cu vacanta intre Craciun si Revelion, asa ca intre doua petreceri si jongleriile mele profesionale, n-am foarte mult timp sa va povestesc cum ne-am distrat la ultimele doua petreceri de Craciun. Totusi, trebuie sa stiti ca:

• Mancarea de pe 26 i-a dovedit chiar si pe cei mai vajnici mancatori de porc. Meniul il cunoasteti, nu va mai spun despre el. Dar note to self: data viitoare ori aperitive, ori main, daca nu vreau un frigider plin cu leftovers cat pentru inca doua petreceri:)
• Vedeta serii a fost cica salata mea romana cu ciuperci, fried bacon  si sos blue cheese, care se face foarte simplu by mixing all of the above:) S-au mai bucurat de mare succes friptura de curcan cu sos de coacaze, carnaciorii de casa cu costite afumate la cuptor, cartofii cu masline arsi de Pufix si Bursucu (men:p!), si, desigur eterna prajitura cu vin si scortisoara a Emiliei, halita in cantitati industriale.

In other news:

• Mi-am varsat vin rosu pe conversii mei albi (aka the wedding shoes), ocazie cu care am aflat ca Vanish really works! Two thumbs up for Vanish!
• Masa noastra de 12 persoane hardly accomodates 11:p
• Secret Santa is better when you’re hosting the party (you get extra sauce)
• When in need of chairs, call Bursucu, asigura si montaj!

@Boo pe 27 decembrie, sau the happy m&m party, sau the all spice porkover party (unde porkover e my coined word for too much pork, as in hangover, get it?!:))

Best of the best: crema de somon, salsa cu mango si avocado si carnaciorii de bere in sweet-chilli-lime sauce! Plus, desigur, ciocolatele Hershey’s si m&m’s xmas specials aduse fix de la New York!

Despre 2009 si 2010 intr-un post special de Revelion, COMING SOON on a screen near you:)

Craciunul in familie e clasic: cadourile se dau in ajun si tot in noaptea de 24 decembrie se gusta primele sarmale, carnatii si maiosul. Pe 25 la pranz e masa mare, ce se intinde pana spre seara. Se mananca in episoade, ca la nunta: aperitive, sarmale, friptura si carnati cu piure si muraturi, cozonac.

Si-apoi ne odihnim. Ca Puffeta, rapusa si ea de o conserva Gourmet-junk, ca doar odata-i Craciunul:)

Si ca sa nu ziceti ca ne pierdem vremea, hai sa va dau reteta de maios a  familiei mele. Acesta fiind un soi de lebar foarte greu de facut, foarte usor de mancat, si we do it best:)

Maios: un mat gros de caltabos, ficat de porc si slanina, condimente. Se fierbe slanina cu foi de dafin si piper pana devine translucida. Ficatul se opareste, apoi se da prin masina de tocat. La fel si slanina. Se framanta bine compozitia, cu sare, piper si boia. The tricky part este sa ai o proportie buna de ficat si slanina, altfel maiosul iese fie sfaramicios, fie prea gras. Noi zicem 3/4 ficat, 1/4 slanina, dar e drept ca potrivim si din ochi (adaugam grasime pana ni se pare ca pasta e numai buna de intins pe paine). Compozitia de maios, daca e bine facuta, e aproape imposibil de bagat in mat. Se lipeste, vine cu razbunare inapoi din tulumba, te improasca intre ochi, the works. Important e sa ai rabdare, merita! Daca ai depasit etapa asta, mai ai de trecut doar un hop, anume fiertul maiosului. In apa rece, intepat cu furculita, altfel crapa si-l cauti cu sita prin oala. Odata fiert, se clateste cu apa si se lasa pe fund de lemn la presat. Se mananca pe paine, cu mustar.

Merry Xmas strike 2!:)

Friptura perfecta este de porc si, credeti-ma,  nu este deloc greu de facut. In fact, e cam cel mai simplu lucru pe care il poti face in bucatarie si precis ma repet cand spun asta. Pentru friptura de Craciun e nevoie de o bucata intreaga de carne, bunaoara un muschi file sau un cotlet fara os. Facem asa:

Punem bucata de carne in tava (fara sa indepartam stratul subtire de grasime de deasupra) si pregatim miresmele: piper verde maruntit in mojar, paprika, usturoi, oregano si cimbru, pe care le scufundam in ulei de masline cat sa capete o consistenta pastoasa. Cu pasta asta ungem carnea. Completam zeama din tava cu vin si putina apa, apoi dam la cuptorul preincalzit la 200+ grade pret de zece minute. Pe urma dam focul mic si lasam friptura sa se rumeasca 50-80 de minute, mai stropind din cand in cand cu zeama si avand grija sa nu ni se faca scrum crusta de mirodenii.

Odata carnea gata, din zeama facem gravy de pus peste piure, iar friptura noastra absolut perfecta o mancam fie calda, cu sos, fie rece, feliata si cu mustar. Nu-i Craciun fara friptura, iar daca faceti cum v-am invatat, bine o sa va para!:) Bonus, daca faceti ca mine, mai gustati si din vin cat se rumeneste carnea. V-am pupat! Cheers:)

Fara a avea cel mai cumsecade Craciun ever, ba din contra, unul hain si cam trist, il sarbatoresc anul asta de patru ori,  in speranta ca n-are sa mi se mai para neaparat asa, ci ca am sa-l accept ca pe ceea ce va fi de-acum si toata viata mea Craciunul fara tata.

So, moving on: la Mazi pe 22, in familie pe 25, party with friends pe 26, iar pe 27, party @prettyBoo (pe care o rog frumos pe aceasta cale sa nu mai plece niciodata in America, I feel seriously deprived of my bff cu care n-am mai vorbit deloc de cand a aterizat la NY).

22 a fost ieri si o sa sar peste partea in care we acted so dorky de nu ne venea sa credem, peste decibelii cu care tipa Mimo si peste cand Bursucu le trosneste fetelor spatele (don’t ask), peste partea cand Ceausescu stie ce e aia amniocenteza si peste aia cand ne indopam fetele cu branza, fructe, covrigei si vin fiert, peste cand rascoleam cadourile primite de la Mazette si ne minunam sonor de fiecare dragalasenie frumos impachetata si in fine, peste partea cand Pufix tot astepta puiul cu rozmarin din imaginatia lui…

… siiiii am sa va povestesc doar ce smart adopted child avem si cum a primit ea mititica cate-o carte de la fiecare Mos Craciun. Pentru ca, nu-i asa, Craciunul unuia, cosmarul altuia, daca le-as fi primit eu as fi plans, m-as fi considerat pedepsita:)) Dar Mazeh seems to like to read, sau ma rog, asa stiam noi, hence the pile of books. Si nu, nu ne-am vorbit:))

So thanks for the lovely party Mazi, you had the first Christmas<3! Craciun fericit si belshugarilor, ma bucur ca v-am intalnit! Craciun fericit, Mimo! Craciun fericit Bursucului, pe care il vom regasi in cel putin trei din cele patru petreceri si cu drag spun asta:)

Merry Xmas, strike 1!

Gustare

• muschiulet afumat, jumari, slaninuta fiarta cu usturoi, salam banatean, toba, lebar
• paine de casa cu untura, boia si sare grunjoasa
• branza de burduf, branza de oaie, cascaval afumat
• tzatziki cu bastonase de morcovi si ardei gras
• salata romana cu ciuperci, bacon si sos blue cheese
• ceapa verde, ridichi, rosii, castraveti, masline

Sarmale cu mamaliga

Main

• piept de curcan la cuptor cu sos de cranberries, pui la vas roman, muschi de porc in vin cu crusta de piper verde, carnati de casa
• piure de cartofi cu usturoi si chives, sote de mazare cu unt si morcovi glasati, cartofi la cuptor cu rozmarin

Desert

• panettone cu glazura de mascarpone si portocale

You know me: nu prea ma sparg in instructiuni si retete, pentru ca de cele mai multe ori chiar nu e nevoie sa urmezi o reteta ca sa-ti iasa ceva grozav de bun de mancare. Ei bine, cand e vorba de paella marturisesc ca ma uit in cartea de bucate. Sunt atatea ingrediente care se gatesc pretty much separat si se amesteca la sfarsit cu toatele ca sa iasa minunatia! Si mi-e teama sa nu uit ceva, sa nu overcook ceva sau sa nu pun ceva care ar strica tot echilibrul. Asa ca va recomand si voua sa stick to the recipe si asta e varianta de paella care-mi place mie.

Aveti nevoie de piept de pui, orice cocktail de fructe de mare si peste, orez, doua rosii bine coapte, tocate marunt, mazare congelata, ardei rosu, galben si verde, morcov si ceapa, sofran, turmeric, boia dulce, usturoi, lamaie, ulei de masline, supa clara de pui sau de peste. Bun. Acuma, caliti frumos puiul in tigaie cu sare, turmeric si boia dulce, pana devine auriu pe toate partile. Dati la o parte puiul si in “zeama” ramasa caliti ceapa cu morcovul, usturoiul si ardeiul tricolor, apoi adaugati piureul de rosii. Puneti orez cam o cescuta pentru fiecare mancau. Stingeti cu supa si adaugati sofranul. Lasati sa fiarba inabusit pret de 20 de minute. La coada adaugati in aceasta ordine mazarea, bucatile de pui si, in fine, fructele de mare (care daca au fost prefierte si congelate trebuie calite usor in prealabil, dar cu grija sa nu le overcook). Potriviti cu sare si piper, stingeti focul si lasati sa-si traga ce-a mai ramas din zeama pret de vreo doua minute. Serviti cu felii de lamaie.

O paella buna nu trebuie sa arate nici ca un pilaf, nici ca un orez care se alege bob cu bob ca la salata. If anything, are o consistenta de risotto, boabele sunt separate, dar mancarea nu este uscata. Ce-ar fi facut reteta asta even better ar fi fost o bucata zdravana de carnat chorizo, mental note for next time:)

there are more shoes in the hallway

there’s drinking

there’s food

you get to wear an outfit…

… and be queen for a day

you get lots of presents

and your morning after looks something like this:

Prin ’88 a fost mama intr-o excursie in Uniunea Sovietica si cu aceasta ocazie am auzit prima oara despre bufetul  “all you can eat”, mi s-a parut ceva fabulos, mai ales ca, la noi, chiar si snitelul din parizer era cu portia. Ei, si-mi povestea mama cum bietii romani, in fata unei asemenea abundente, nu mai stiau ce sa-si puna in farfurie. Mancau icre peste salata boeuf peste peste peste carne peste supa. Totul cu varf. Ei bine, cam asa am facut si noi sambata seara, la ospatul traditional romanesc!

A fost mai ceva ca la nunta, va zic. Am mancat in asa hal incat de baut nu prea s-a mai putut, nefiind loc. Si a fost cel mai frumos exemplu de munca in echipa din cariera mea profesionala: oameni motivati (de gustoasele recompense), respect, colegialitate (am spalat vasele pe rand:)) si, nu in ultimul rand, recunoasterea meritelor fiecaruia prin oh’s and ah’s de satisfactie colectiva. Talk about marketing intern:)

Am inceput la ceas de seara cu gustarea traditionala romaneasca: slaninuta impanata cu usturoi, branza de oaie, cascaval afumat de Sibiu, ceapa rosie, icre proaspete de crap, vinete, ceapa verde, fasole batuta, chiftelute, zacusca, oua umplute de doua feluri (unele simple, iar altele cu sos de smantana si marar), ridichi umplute cu branza, sunca de la Baia Mare, si, desigur, lichiu cu ceapa si lichiu cu branza, o reteta ardeleneasca de familie, cu care ne-a cucerit Boo pe toti! Lichiul se face cu aluat de paine si se umple cu ceapa calita cu piper, branza cu ou sau varza.

Mai pe la inceputul saptamanii, cand m-a intrebat Bursucu el ce sa faca, i-am zis ca o idee ar fi sa faca fasole batuta. “Am sa fac cea mai buna fasole batuta ever!”, a zis el, care nu mai facuse niciodata, si s-a tinut de cuvant, pentru ca, I have to say, fasolea Bursucului a fost intens laudata de toti mesenii.

Trebuie sa recunosc ca aperitivele sunt partea mea preferata, asa ca era cat pe ce sa nu mai pot manca supa de linte cu sunca fiarta in bere, gatita de Florian, care cred ca a vrut sa ne demonstreze pe aceasta cale ca tot barbatii make the best chefs:) Nici de-asta nu mai mancasem si recunosc ca m-a lasat cu gura cascata (for more). Asa ca l-am iscodit pe bucatarul nostru (a carui zi de nastere si era, la multi ani, Florian:D!) si am aflat reteta, here it goes: lintea se lasa la inmuiat cateva ore cu o sticla de bere (DAB). Separat se face o supa cu morcov, telina, cartofi si rosii. Se calesc in tigaie ceapa si sunca de Baia Mare (gasiti in piata Matache si va rog s-o incercati, e to die for! i-a cucerit si pe musafirii vegetarieni/flexitarieni), si se stinge totul cu amestecul de bere si linte. Clocotiti amestecul asta pret de vreo jumatate de ora, pana fierbe sunca, apoi varsati peste supa de legume si mai lasati sa fiarba la foc mocnit inca o jumatate.

Dupa supa, am pus de mamaliga si de ciulama romaneasca traditionala de pui, ca in Muntenia, fara smantana, ca sa manance si cei cu intoleranta la lactoza (Emili:D). Mamaliga a facut-o Pufix-my-Pufix, in cratita smaltuita de 5 kile, sa mancam pana la Craciun:) Ne-a mers la suflet, ca aveam si saramura de crap facuta de Mihai (Ubi pentru cunoscatori:)), in strachinuta de lut absolut bestiala, cumparata de la Cora (abia astept sa get me one:D)

Cine-a mai putut, a gustat si din gulasul meu de porc cu chimen din belshug, si din puii copti la vas roman cu cartofi taranesti. Am uitat de mujdei (on purpose;). Ah, si cand pusesem deja bucatele pe masa, ne-am amintit si de prazul cu masline facut de Ami, ca doar n-o lasa sufletelul de olteanca sa vina la ospat romanesc fara praz!

La desert au ajuns doar campionii, ca deh, maratonul culinar nu-i pentru everybody:))

Dar if you made it this far, v-ati bucurat desigur de deja celebra prajitura cu vin si scortisoara facuta de Emilia, un fel de brownie pufos si alcoolizat, din care s-a ras o tava mare de cuptor, in ciuda faptului ca aveam si tort maresal (de cumparat, pentru sarbatoritul serii), si budinca de gris cu sirop de lapte si zahar, excutata de Ami, si papanasi cu smantana si dulceata.

Pe la 12 noaptea, fiind ei sfintii Mihail si Gavril si avand doi Mihai (Pufix & Ubi) si o Mihaela (Ami), s-a lasat cu cadouri de sezon (manusi, fular si caciula) si am ciocnit pentru noi si pt nou si pentru ca ne e drag ca ne-am cunoscut si ne-au trecut impreuna vremea si vremurile, cu drag si cu speranta de viitor. Si iar am mancat, si iar ne-am bucurat. Si was it too much food? Totally! Si would we do it again? Definitely! In fact, ma gandesc sa fac din asta o traditie. Pentru ca asa incep ele traditiile moderne, de la o vorba lansata in spatiul cibernetic de o minte luminata. Nu zic bine?

Joi seara am primit o invitatie la cina de la my newest addition to the Cooking Monster Club: Boo🙂 Eram sigura ca va fi grozav, dar nu banuiam deloc ce mise en place fabulos ni se pregatise. Si nici nu stiam ca aveam sa gust cea mai delicata crema de branza cu somon pe foi de andive.

Cand esti invitat la un dinner party, e foarte bine sa ajungi cu mult inaintea celorlalti invitati. In acest mod simplu, poti hapai toata crema cu somon care nu a incaput pe platouri, impreuna cu jumatate din cosul de paine destinat celor 8 meseni asteptati:p Daca esti foarte cuminte, gazda te poate lasa sa lingi castronul in care a preparat crema pentru tiramisu. Ma rog, asa am auzit. Cand sosesc si ceilalti, te asezi la masa si mananci frugal – o maslina, o smochina cu prosciuto si mozzarella, o felie de vanata cu feta… After all, nici nu ti-e asa foame.

La felul doi, prettyBoo ne incanta cu niste lemon-parmesan pasta, cu feliute de bacon pentru carnivori. Iar la desert mancam tiramisu din boluri roz Ikea, nu, nu avem un fetis cu Ikea, doar s-a nimerit:p Radem, glumim, doar de dansat nu dansam. Musafirii recalcitranti ce se plangeau la inceput ca parca e prea fancy treaba, se freaca bucurosi pe burtica: aye! Bem vin rosu  in cinstea gazdei si promitem sa repetam curand experienta.  

Oricine poate sa gateasca, insa it takes a lovely spirit like Boo‘s to make the best dinner party ever happen <3

sunt cateva essentials pe care oricine ar trebui sa le aiba in bucatarie si care te scapa de foarte multe dureri de cap, pentru ca se preteaza la mancaruri “all in one” si tehnologie de cooking “efort zero”.

• tavile de inox de la Ikea –  una mare de tot pentru cand se lasa cu musafiri si una regular size pentru noi doi only:D
• vasul roman – pentru cand ai chef sa mananci sanatos si semi-steamed
• vasul de yena – pentru mancaruri cu sos

tava cea mare de la ikea e atata de mare ca incap in ea legume si mai multe feluri de carne, care, cu toatele,  isi imprumuta gusturile. iese ceva de vis for four to six. din filmul asta, va prezentam o combinatie delicioasa de costite afumate si copane de pui la tava. procedam asa: 2/3 din tava se dedica minunatelor coaste de purcel, care, daca sunt afumate, nu mai au nevoie de condimente. le ungem doar cu putin ulei piperat si le captusim cu varza (acra, dulce sau de Bruxelles). pe restul de 1/3 aranjam frumos pulpe de pui, unse cu ulei cu boia, usturoi si piper rosu. asezonam cu marar si patrunjel verde si potrivim intre pulpele de pui morcovi noi cu tot cu codite si buchetele de cimbru verde.  tava nu trebuie sa fie uscata, dar nici cu exagerat de multa zeama. faceti un mix potrivit de apa si ulei, cat sa imbrace lejer fundul tavii.

cand e gata, serviti cu piure cremos cu usturoi. delicios, testat pe un copil bestial de un an si zece luni, totally safe, i promise! va zic un secret: costitele sunt party food extraordinaire, niciodata nu am dat gres cu ele!