Dragele mele, la sugestia lui Redhead, cu bucurie primita de mine, ziseram sa ne vedem some time next week la o inghetata in oras(ul Bucuresti). Cine vrea sa ni se alature, sa execute un comment la acest anunt (nu uitati sa completati in formularul de comment campul cu adresa de mail) si o sa ne organizam frumusel cu o circulara la toata lumea inscrisa, ca sa rafinam detalii precum ora, locul si ce culoare de garoafa va purta fiecare la rever. Eu imi iau urechile care m-au consacrat, si oricum imi stiti moaca supra-expusa in poze aici si pe Facebook:D Va pup si abia astept sa va cunosc!

Cookie

Viata e ca mancarea, pui ce trebuie, iese bun. Acum cativa ani mi-era frica de internet ca de necuratu’. Pe vremea aia circula si un filmulet amuzant, The Internet is For Porn, si eu credeam (to some extent, inca mai cred), ca asa este.

Intre timp am invatat sa gasesc satisfactie (si nu de felul celei din cantecul de care va ziceam mai sus) in legaturile care se infiripa natural in spatiul virtual, fara nicio presiune sociala de care experimentam in viata reala. Am cunoscut oameni foarte faini, care traiesc intr-un fel onest, de care mi-e drag, care ma insotesc in calatoriile mele zilnice pe internet, astazi mai putin inspaimantator si clar mai plin de recompense. 

Cu Alina (o stiti poate ca Zu) am ajuns sa vorbesc cand intr-o zi, dupa ce- i citisem ceva vreme blogul de mama in devenire, mi-am invins teama de a nu parea cumva o nebuna patentata si am rugat-o sa-mi dea o adresa unde sa-i pot trimite un dar (de care stiam, de pe blog, ca are sa se bucure foarte tare). I-am trimis mail de pe adresa de companie, sa vada ca-s om serios, si pana la urma am reusit sa facem “tranzactia”. Eu eram in posesia unei bucurii si ea era dispusa sa o primeasca. Tac pac, asa, simplu.

Sa tot fi trecut un an si ceva de-atunci si uite cum mica mea bucurie, trimisa in virtual, se intoarce de la Alina in forma de poveste, scrisa frumos cu mine si despre mine intr-un articol pe care il gasiti pe Cenusa de Trandafir, adica aici. Nu-i bucuria ca a mai scris cineva despre EasyPeasy, cat bucuria unei legaturi intre doua IP-uri care au simtit similar. E energie pozitiva care ma incarca. Ceea ce va doresc si voua:)

Am avut o sambata de-aia zapacita, ca pe vremuri, care mi-a pus la grea incercare batranetile:)) M-am trezit cu noaptea-n cap (da, asa cred eu despre ora 9 intr-o dimineata de weekend) si am plecat cu Boo ca doua duamne intr-un Mini (nici al meu, nici al ei:)) sa ne vedem cu Deea (also Deea) (recent sosita, in curand plecata din Romania), la Rue de Pain in Floreasca.

Era soare si cald si m-am gandit ca pe o vreme ca asta, chiar si locurile pe care nu le iubesc de regula (as in fitze) sunt pesemne mai frumoase. Citisem lucruri bune despre Rue de Pain si cu exceptia faptului ca ma asteptam sa fie frecventat de spuma (si I mean that in a bad way, as in, spumele) Dorobantiului, ma gandeam ca o sa-mi placa precis mancarea si locul in sine. Well, nu mi-au placut, nici n-aveau cum. Serviciul lent spre static, cafeaua mica si cam tare, o mancare trista si jenant de overpriced pentru ceea ce era.

Am comandat cate o tartina cu nume fancy si am primit sandvisuri cu fata la soare, cu sunca transpirata si cascaval… Si o salata la punga, cu niste otet balsamic. Am mancat un croissant care era proaspat si bun, painea de luat acasa arata si ea bine, dar de stat acolo inghesuit la o masa mult prea mica si pentru doua cesti de cafea cu props cu tot, never again!

Dupa ce ne-am despartit de Deea, am intrat in piata la Floreasca in cautarea magazinului cu bunatati grecesti despre care mi-a povestit Dana aici pe blog.

L-am gasit repede, m-am entuziasmat si m-am deprimat intens in doar cateva minute. Pentru ca, desi aveau de toate (iaurturi, salate traditionale, milioane de feluri de masline si de peste, condimente, miere si branzeturi specifice – halloumi si kefalotyri) si desi preturile nu erau nicidecum mici, domnul responsabil cu incasatul banilor tot a simtit nevoia sa ma faca la buzunare. Conversatia (ca din filme), a decurs cam asa: “Vreti bon?”, zice duduia care servea. Eu zic: “Da”. Ea: “Va fac bon pe toata suma”. Eu: “Nu, faceti bonul in asa fel incat sa reiasa cat costa fiecare lucru in parte”. Ea: “Pai atunci trebuie sa va cantaresc produsele din nou”. Zis si facut, le cantareste, nu dau, fireste, pe suma care deja imi fusese extrasa de pe card. Il cheama pe nenea care parea un fel de sef de magazin asa si-i comunica eroarea. Asta susoteste ceva cu ea, ea fericita ca a inteles produce numaidecat un bon pe care scria asa: “1 x 12 ron, 1 x 18 ron…” etc. In total exact suma cu pricina, ce chestie! Nevermind ca am platit pe o casoleta mica de miere aproape pretul unei jumatati de kilogram… Urat. Si ce pacat, ca-mi placuse de ei.

Buun. Next stop: Carturesti cu Boo. Cautam un cadou pentru un prieten la ziua caruia urma sa ne ducem, iar eu, desigur, imi cautam (inca un) Moleskine. N-a fost sa fie, ca Moleskinele pe care le mai au la Carturesti arata de parca sunt de pe vremea lui Hemingway himself, despachetate si mototolite. Not to mention ca nu mai au nimic din the good stuff (nu tu caiete simple cu foi veline, nici caiete dictando de-alea mari, nici colectia Passions, nada…). So oameni buni de la Carturesti, se cer intariri, zau asa!

Dupa Carturesti ne suim in masina fermecata si ne intoarcem in Dorobanti, de data asta la Pascucci, pentru o cafea adevarata cu care sa spalam rusinea de la Rue de Pain. E tot cu fitze si tot Dorobanti, dar oamenii stiu ce fac, nimic de zis, asa ca ma duc cu placere oricand sa consum hot drinks si bomboane de ciocolata cu boaba de cafea la mijloc – o nebunie!

Mai pe dupa-amiaza ma reunesc cu my better bigger half si ne ducem la ziua unui prieten la Mystic Tree (un loc asa destul de pierdut pe niste stradute de pe la Unirea). La parter e urat, sus au insa o camera frumoasa, gen mansarda, cu multe gemulete si o lumina placuta, calda. Miroase foarte tare a peste prajit, dar serviciul e rapid si mancarea buna. Parcurg niste clatite cu pui, carora nu stiu de ce cineva a simtit nevoia sa le traga niste sos de rosii in cap, mergeau mai bine fara, asta-i clar.

Oricum, nu-i rau, mai venim.

Pe la 9 ne ducem sa descoperim si sa constatam unul din putinele localuri care au karaoke sambata seara – Plach Friends & Coffee pe Dacia. Pentru ca asa ne-a venit si ne-am ocupat doua zile sa-i organizam pe toti prietenii nostri (“Vii ma’ la karaoke?”, “Vin, da’ io nu cant”). Ajungem la 9 fix, pentru ca noi nu iesim niciodata in oras noaptea si habar nu avem ca ora anuntata e asa, de chichi bambus. Prietenii sosesc si ei pe la 10, iar distractia incepe abia pe la 11 or so. Pana la urma cantam cu totii (avem filmulete foarte amuzante, dar nu si aprobarea subiectilor de a le face publice:)). Localul – cam interlop si trist, insa dupa niste alcool consumat pare mult mai ok.

Sambata mea se termina la 3 dimineata, acasa, cu amintirea ovatiilor la scena deschisa si un gat suprasolicitat de bere si cantare:) Duminica o luam asa, incet, iar de azi ne mulam iarasi pe forma scaunului de la birou, cu fidelitate imprimata pe partea dorsala. Happy mondays ya’ all!

Dragilor, atatea am sa va spun, si asa de putin timp, incat o sa va tarasc maratonistic printre pozele pe care am apucat sa le fac, o sa va povestesc despre bunatatile pe care nu am apucat sa le pozez si o sa ne bucuram cu totii cinci minute fix:) Despre brunch stim ca e ceva intre breakfast si lunch, si ca moment al zilei, si ca mancare pusa pe masa. Oh well, la noi a fost mai degraba mic dejun, pranz si cina, caci asa de mult am combatut la mancare, ca am si terminat-o, in ciuda faptului ca era multa, dar mai ales pentru ca era foarte buna. Si daca nu ma credeti, sa se arate mancatorii cu testimoniale, daca mai vor the awesome cheese muffins a la Pufix sau delicioasa mea salata de fructe cu zmeura (pe care n-am apucat s-o trag in poza).

Acuma, cine vrea sa se apuce de executat si gazduit un brunch de succes, sa stie ca nu-i usor si ca un brunch implica intre altele sculatul cu noaptea in cap, pentru ca nu poti sa faci cu o zi inainte chiar toate felurile de mancare. Fructele si legumele trebuie sa fie proaspete (in fact, sa terminati de pregatit salata fix cand va suna la usa primul musafir), briosele si bruschetele trebuie sa fie calde, abia scoase din cuptor. Si tot asa, lucrul dracului, I tell you:))

Ce-am facut cu doua zile inainte au fost pateul de ficat de pui, rulada de carne cu ou fiert si sunca de curcan glasata. Despre care urmeaza povestea pe repede inainte mai jos.

Pentru pate de ficat am incercat o reteta noua. De regula il fac cu ficat de pui fiert cu mirodenii, dar acum am calit ficatul in tigaie, cu ceapa verde, ciuperci, cimbru si usturoi. Cand era facut binisor pe toate partile, am pus sare si mult piper si am mutat treaba in blender, ca sa iasa o pasta foarte fina. Pe aceasta am amestecat-o cu unt topit, am pus-o in vas termorezistent de ceramica si am dat-o la cuptor vreo 20 de minute la foc potrivit. Cand s-a facut, am turnat deasupra unt moale si am lasat-o sa se raceasca in vasul in care era. Si pe urma am bagat-o la frigider, ca sa se intareasca frumos untul si sa sigileze pateul.

Pentru sunca de curcan am achizitionat un piept mare. L-am legat cu sfoara sa stea rotund si adunat si l-am fiert vreo doua ore jumate la foc mic, cu un morcov, un fir de praz, boabe de coriandru si de piper, foaie de dafin, usturoi si un bat de scortisoara (adus de Boo intr-un borcan frumos tocmai de la New York:D). Dupa ce a fiert carnea, am scos-o din zeama (pe care, by the way, o puteti pastra ca supa, mai exotica asa, din cauza de scortisoara, dar totusi, supa) si am taiat sforile. Am facut glazura cu o cana de vin rosu, o lingurita de zahar brun, o lingura de otet de mere, doua linguri de sos de soia si o lingura de miere. Toate topite pe aragaz la focul cel mai mic si turnata jumatate din treaba asta peste carnea pusa intr-o tava de dat imediat la cuptor. Cand sunca e rumena si stralucitoare, se scoate din cuptor, se toarna cealalta jumatate din lichidul glazuros si iar se da la cuptor cinci – zece minute. Foarte important este sa nu ardeti sunca, focul trebuie sa fie mic si difuz, glazura sa ramana asa, de o culoare rumena si cu o consistenta oarecum lichida, din cand in cand puteti sa mai udati carnea cu zeama care s-a scurs in tava.

Despre rulada de carne tocata cu ou fiert la mijloc – nu multe explicatii. E o banala compozitie de chiftele cu mai multe oua crude decat de obicei, ca sa se lege. Jumatate din compozitie se pune intr-o tava de chec unsa cu unt, peste ea – trei oua fierte taiate in doua, iarasi carne, dat la cuptor pana se face (pe incercate cu scobitoarea). Taiati checul de carne rece, ca sa nu se sfarame de tot.

Mai departe.

Am mai avut la brunch branza feta coapta in folie de aluminiu cu cimbru si ulei de masline, dar si delicioasele briose cu branza si busuioc facute de Pufix (reteta aici), also intr-o varianta fara lactate ca sa manance si intoleranta  noastra prietena Bibi (pentru asta am inlocuit laptele clasic cu lapte de orez si soia bio – foarte bun, o revelatie de-a dreptul).

Au mai fost pe masa, din seria nepozate sau pozate pe jumatate, icre delicioase de crap proaspat, cu ceapa verde, o salata de macrou afumat cu cartofi, maioneza, masline si castraveti murati, bruschete cu mozzarella, dar si cu rosii, drob din ficat de pui, oua multicolore, ciuperci trase la tigaie cu unt, salata verde proaspata… Sper ca n-am uitat nimic… Bon, si-apoi, ne-am apucat de dulciuri. Si neaparat vreau sa va povestesc despre caserola cu mere, stafide si French toast, asa de buna si de simpla.

Se taie vreo cinci mere potrivite in sferturi, se calesc lejer in tigaie cu zahar brun, scortisoara multa, stafide si unt (sau lapte de soia pentru cine vrea), pana isi schimba putin culoarea si consistenta. Intr-un  vas de yena se pun pe fund felii de paine taiate in jumatati (cam cat sa vina o bucata de paine la portia de placinta). Peste painea asta se toarna un amestec de oua batute cu lapte (sau lapte de soia) si zahar vanilat. Lichidul trebuie sa acopere complet painea. Se pun merele pe deasupra si se lasa la “inmuiat” macar o ora or so (ideal peste noapte in frigider). Se da caserola la cuptor la foc potrivit, cu folie de aluminiu peste, ca sa nu se arda pe deasupra. Dupa 45 de minute or so se scoate folia de aluminiu si se mai lasa vreo cinci minute la rumenit. Este fabulos de buna si ieftina, plus foarte usor de facut.

V-as arata si salata de fructe cu sos de zmeura daca nu as fi uitat sa o pozez, precum si prajitura noastra preferata cu vin si scortisoara, executata de Bibz, dar nici pe asta nu am apucat sa o trag in poze. V-as mai zice ca dupa dulce a urmat, mai pe la 5-6 seara, o mare tava cu copane de pui si cartofi cu chimen si bacon. Dar ati crede ca suntem niste monstri, asa ca mai bine nu va zic.

Anyways, cam asa am petrecut noi, sper ca si la voi a fost bine si ne vedem la dieta. Cheers! 

Ce se intampla atunci cand se intalnesc trei generatii de ardelence si un bucatar-sef? Apai iese un praznic de poveste! Vedeti mai jos cu ce ne-am indopat fetzele la pranzul care a durat de la 1 la 6:))

Asa ne-a zis Elena de la The One, asa zicem si noi. Mazette, Florin & yours truly make the headlines luna asta, ceea ce e foarte simpatic pentru ca ne cunoastem cu totii dinainte sa ne fi apucat de blogarit despre mancare. Povestea si mai multe poze in The One de aprilie. Mai jos doar un teaser:)

Dragii mei,

Are sa fie o saptamana imposibila. Intre birou si casa si problemele de sanatate ale lui Pufix, ceea ce desigur inseamna o grija deloc neglijabila pentru mine, speram doar la un Paste linistit. Am sa sar peste meniul saptamanii, de care, in all honesty, nu cred ca as putea sa ma tin, si o sa va dau direct meniul de la brunch-ul de Paste pe care, if all goes according to plan, o sa-l gazuiesc in a doua zi de sarbatoare. Cand deja toata lumea va fi satula de oua rosii, miel si cozonac.  

Easter Brunch Menu

Pate de ficat de casa

Briose cu branza si busuioc

Oua rosii

Bruschete cu tot felul (mozzarella, rosii, ansoa, somon)

Branza feta la cuptor, cu cimbru si ulei de masline

Sunca glasata

Rulada de carne tocata cu ou

Cartofi si ciuperci la tava, cu sos Hollandaise

Salata de sezon

Caserola cu mere, stafide si French toast

Salata de fructe cu vinaigrette de zmeura

Prajitura cu piersici

Si cateva idei de anul trecut (primul nostru Paste in casa noua):

http://easypeasy.ro/2009/04/primul-paste-in-casa-noua-1-oua-vopsite/

http://easypeasy.ro/2009/04/primul-paste-in-casa-noua-2-paine-alba/

http://easypeasy.ro/2009/04/primul-paste-in-casa-noua-3-prajitura-cu-ciocolata/

http://easypeasy.ro/2009/04/primul-paste-in-casa-noua-the-wrap-up/

Enjoy!

mancarea…

prietenii si familia…

si altfel de prieteni:)

A fost party, a fost decernare de premii, nicio surpriza la blog culinar. Mi-as fi dorit sa castige unul din preferatii mei, dar oh well, poate la anul, daca organizatorii vor decide ca si aceasta categorie sa fie jurizata:) Poate si faptul ca s-au primit atat de putine voturi ar trebui sa le spuna ceva, ma gandesc. Le multumesc celor 20 de oameni care m-au votat, in ciuda procesului extrem de obositor de inregistrare. Altfel, mi-a placut sa vad fetze cunoscute si sa intalnesc oameni noi:) Mai jos cateva poze. Maine iar gratar!