satui de oua si drob,  am fi mancat aseara ceva ce the average christian household nu are pe masa in sfintele zile de sarbatoare: creveti! cu spaghete si avocado si rosii cherry.

prima oara cand am mancat avocado mi s-a parut un soi de unt ratat. un fruct verde, mai degraba leguma, cu o consistenta unsuroasa si cu gust salciu. nu stiam la vremea aceea nici cum trebuie sa arate un avocado cand e copt, nici cum se prepara el. dar stiam ca face bine la sanatate, asa ca am perseverat. si azi asa, maine asa, a functionat treaba cu acquired tastes si am ajuns sa-l mancam cu placere. cel mai important e sa fie bine copt, mai degraba moale decat lemnos. avocado are in mijloc un sambure mare, pe care trebuie sa-l ocolim atunci cand sectionam fructul. dupa ce i-am scos samburele, desprindem cu o lingura miezul verde-galbui de coaja. daca iese usor, inseamna ca fructul e copt. daca e maroniu pe alocuri, inseamna ca s-a copt excesiv si e posibil sa nu mai fie bun. miezul de avocado se stropeste din belsug cu zeama de lamaie, pentru ca oxideaza foarte repede.

bun. acum crevetii. nu cumparati din aceia mici, nu-s ce trebuie! mai bine mancati creveti mai rar, dar alegeti o varietate mare, din care chiar sa intelegti ceva. eu cumpar creveti congelati, decorticati, inca n-am ajuns la performanta de a-i decortica myself:p. e foarte important sa nu overcook crevetii, iar asta se poate intampla mai cu seama in cazul celor congelati si de regula prefierti. eu ii pregatesc asa: din congelator ii balacesc timp de cateva minute intr-o craticioara in care am topit putin unt cu zeama de lamaie.

calesc apoi in doua linguri de ulei de masline rosiile cherry si usturoi tocat marunt, dupa gust. acum, asta nu-i o reteta asiatica, dar mie tot imi vine sa condimentez cu curry rosiile, imi place foarte tare combinatia asta! mai folosesc piper negru si patrunjel. cand coaja se desprinde singura de pe rosii, adaugam crevetii si amestecam usor.

rasturnam in tigaie spaghetele fierte al dente, piureul de avocado, ardei iute tocat sau praf de chilli dupa gust. amestecam din nou si servim cald, cu parmezan ras pe deasupra.

ok, cam aici ne despartim de traditie, pentru ca in loc de traditionala pasca din branza dulce cu stafide, noi am facut o prajitura grozava cu ciocolata. cu coca pufoasa, dospita. cu crema groasa de cacao si ciocolata si cafea si migdale pisate.  si da, mazette, of course ca ma baker’s magical hands au avut ceva de-a face si cu asta:))

avem nevoie de, oh well, foarte foarte multe lucruri! pentru coca: 175 ml de lapte, 1 ou, 450 g de faina, 1 pliculet de drojdie, 50 g de zahar tos, 250 g unt. pentru umplutura: 200 g migdale prajite, 50 g zahar pudra, un plic de zahar vanilat, esenta de cafea, 25 g cacao si tot atata cafea instant, 50 g de unt moale, 1 albus de ou, 50 g ciocolata amaruie, maruntita. pentru uns: un ou batut cu lapte si zahar brun pentru presarat peste prajitura. pentru decorare: bobite de ciocolata, zahar pudra pentru glazurare, migdale pisate, sirop de artar.

aluatul se pregateste cu o zi inainte. batem oul cu lapte. turnam in bolul de mixer, impreuna cu faina, drojdia, zaharul si untul. mixam bine, pana cand aluatul capata consistenta.

coca astfel obtinuta se rastoarna pe o suprafata presarata cu faina si se framanta usor. se intinde cu sucitoarea o foaie de forma dreptunghiulara, se impaturesc laturile scurte pana la mijloc, apoi inca o data (rezulta un fel de sul de coca). se intinde iarasi foaie si se repeta manevra de trei ori. la fiecare astfel de impachetare pudram cu faina coca. la final, impachetam frumos sulul in folie transparenta si dam la rece pentru cel putin 4h, dar si mai bine, peste noapte.

bun. a doua zi facem umplutura. amestecam migdalele pisate cu zaharul pudra si cacao.

adaugam untul si albusul de ou, amestecand bine bine cu mixerul.

acum e momentul sa ne amintim de aluatul din frigider si sa-l impartim in doua. din jumatate intindem o foaie pe care o presam pe fundul unei forme de prajitura unsa cu unt. la mijloc punem umplutura de ciocolata si o intindem, lasand o margine de cativa cm.

acoperim cu restul de coca, din care pastram putin pentru ornamente. aici depinde de imaginatia fiecaruia, Pufix a decorat cu ursulet, veverita x 2 si un arici, iar eu am adaugat bilute:)) lasam prajitura in forma sa creasca la caldura pret de o ora. apoi o presaram migdale pisate, zahar brun, glazuram cu ou batut cu lapte si dam la cuptor.

la sfarsit, facem frosting din cateva linguri de zahar pudra, putina apa rece si sirop de artar. turnam peste prajitura calda si decoram cu bobite de ciocolata.

prajitura noastra foarte buna cu ciocolata merge excelent cu cafea, inghetata si capsune! se pastreaza bine timp de cateva zile.

sa faci paine alba de casa e mai simplu decat pare:) pentru o paine de un kilogram ai nevoie de 3 pliculete de drojdie uscata sau 45g drojdie proaspata, 1 lingurita de zahar, 350 ml apa calduta, 750g faina alba, 2 lingurite de sare si putin ulei de masline.

drojdia se stinge cu apa calduta si zahar, apoi se amesteca bine intr-un castron mare cu faina, sarea si apa ramasa. aluatul modelat in forma de gramajoara se lasa pe fundul castronului la crescut, cam o ora jumate. apoi se framanta bine pe o planseta presarata cu faina, pret de cateva minute.

se asaza aluatul pe tava unsa cu ulei si se modeleaza painea ovala sau rotunda. se mai lasa apoi la crescut vreo 40 de minute, si se coace tot cam 40, in cuptor bine incins (230 C).

sfatul nostru: inmultiti toate cantitatile cu doi, prima paine se va manca fierbinte:)

imi plac cartofii la nebunie! mi se par inepuizabili, versatili, mor de pofta cand ma gandesc la cartoful copt cu mult unt sau la supa de cartofi cu boia!

supa asta e usor de facut. taiem cartofii asa mai mici, ii punem la fiert cu sare si cand sunt gata ii zdrobim bine.

apoi se subtiaza cu apa cat e nevoie, se adauga boia, cateva crengute de cimbru, seminte de chimen si piper negru macinat.

dupa ce a fiert vreo cinci minute la foc mocnit, cat sa asimileze condimentele, supa se drege cu smantana si ardei iute. it’s as easypeasy as 1,2,3!

mancarea asta e clar una din preferatele mele, in ciuda faptului ca e cu peste! e deliciosul ‘fish & chips’ cum ii zic englezii, care au si inventat felul asta, sau daca nu l-au inventat, l-au facut celebru:)

ne trebuie cateva fileuri de peste alb, cartofi, mazare, unt, un ou, faina, putin ulei de masline, putin lapte si condimentele de baza.

pestele se sareaza, se pipereaza, se da prin faina si ou si se prajeste iute cu un strop (literally) de ulei intr-o tigaie de teflon.

punem intr-o craticioara putin unt la topit, la foc mic. adaugam mazarea, acoperim cu apa (nu prea multa, atentie) si lasam sa fiarba. cand a scazut apa, iar mazarea e aproape gata, adaugam putin lapte, iarasi unt dupa gust si pisam grosier cu o ustensila de-aia pentru piure. nu vrem sa zdrobim de tot boabele de mazare, ci doar asa, partial neregulat.

chipshii ii facem la cuptor, ca sa fie mai dietetica treaba. intr-o tava punem hartie de copt, cartofii taiati si presarati cu boia dulce, cayenne pepper (sau altceva iuteala), sare si cateva picaturi de ulei de masline, de preferat unul din acela aromtizat (cu usturoi sau rozmarin). cartofii nu trebuie sa balteasca in ulei, ci doar asa, sa straluceasca nitel.

cand sunt gata se pun pe farfurie alaturi de peste, mazare, lamaie si sos tartar. fabulos de bun!

nimeni nu ar trebui sa fie silit sa vada creier crud, decat in chip de pedeapsa pentru ca a facut ceva foarte foarte rau! si pe mine nu ma lasa sufletul sa va arat pozele cu acesta, they’re fugly. mai bine sa incepem cu inceputul, cand tocam ceapa rosie si 4-5 fire de ceapa verde, ardeiul rosu, galben si portocaliu, pentru variatie de arome si culoare, (au le Mega Image pachetel congelat de la Delhaize, o minunatie:D), cimbrul si patrunjelul.

creierul se pregateste pentru gateala asa: se pune intr-un vas adanc impreuna cu o mana de sare si o lingura doua de otet. peste el se toarna apa clocotita si se lasa sa stea asa in apa vreo zece minute. apoi se schimba apa. apoi sa clateste cu apa rece pana cand arata asa, sa zicem, curat:p

intr-o tigaie punem la calit creierul si amestecul de legume si verdeturi, impreuna cu 2-3 linguri de ulei de masline. mestecam in nestire, pana cand creierul prinde o culoare frumoasa si ceapa e frageda.

cand e gata, spargem doua oua peste amestecul de creier si legume, potrivim cu sare si piper si amestecam pana s-au scrambled.

acum, pentru servire, nothing beats chifla scobita mazilique-style. asadar, scobesc o painica de cartofi, infig in ea o foaie de salata, doua trei linguri de amestec si tadaaam, avem o cina grozav de buna.

ah, merita mentionat ca desi contine ceapa (which he HATES) si creier (which he HAS, but still HATES), mancarea mea easy peasy a fost testata din proprie initiativa de pufix the man si primita cu mumbles of  pleasurable words la adresa geniului meu gastro-nom-nom-nom-nomic!

it’s friday friday, lalalalalalala! si pentru ca it’s friday friday, easypeasy goes loco, inventeaza si haleste un experiment culinar de nota zece! pofta buna la mazare!

de la inceput:

pentru main e nevoie de bacon, piept de pui la gratar, ceapa, dovlecel, unt si marar. pentru side dish va trebuie cartofi, unt si ridichi.

se caleste baconul cu ceapa si dovlecelul, unt cu patrunjel, sare si piper cat suportati. cand totul e rumenit (si de preferat inainte sa miroasa a ars:), se adauga mazarea, pieptul de pui si mararul. se lasa pe foc inca vreo zece minute, mestecand intruna.

pentru side dish se face un piure vartos, din multi cartofi, fara zgarcenie! se unge cu unt din belshug, scuzati, belshug, si se amesteca bine cu feliute de ridichi.

din piureul astfel obtinut, se modeleaza bulgarasi.

de indata ce v-ati saturat de pozat bulgarasii…

… aranjati pe o farfurie intinsa piureul si mazarea si puteti sa-i trageti putina smantana in cap la servire.

enjoy!