… sau cum sa te ingrasi 3 si respectiv 6 kile in luna de miere! pai:

• intai te mariti (de unde o doza suplimentara de confort – wtf, ce mai conteaza ca mananci ca un porc). in noaptea nuntii ciugulesti ca o vrabiuta: o broscuta cu branza ici, o sarmaluta colo…
• ajungi acasa la 6 dimineata si devorezi cu un apetit de nestavilit din cele cca zece portii de mancare care au ramas si tot din ele mananci 3 mese si 2 gustari pe zi in urmatoarele doua zile.
• pleci precipitat in vacanta cu o zi mai devreme pentru ca nu ai gasit bilet la ferry (pentru ca nu ai facut din timp rezervare) si pe drum te umfli de sandvisuri cu snitele facute de mama (14 bucati), cu sunca si cascaval (8 bucati) si cu salami si mozzarella (6 bucati) supra trei (noi, turistii: eu, Pufix si Bursucu). bien!
• pe urma ajungi in Paros unde nu mananci mediteranean (salate and stuff), ci mai degraba original romaneste – carne, branza, lapte, oua. 
• neaparat mananci mic dejun, doua mese de pranz (una dupa plaja de dimineata si alta inainte de plaja de dupa-amiaza), o cina, o gustare, niste prajituri grecesti – inventia diavolului… u know, the works:p
• si pe urma vii acasa grasa si frumoasa ca o nevasta, te uiti la cele 500+ poze cu mancare si te gandesti “what was i thinking?!” seriously, mai jos the noms:D

desert

Cand eram mica, visam la o nunta mare. Mare fiind, mi-am dorit o nunta mica:) De fapt, am avut parte de cea mai grozava petrecere din viata mea. E un sentiment incredibil sa ii ai alaturi de tine pe toti cei dragi, familia in care te nasti, familia pe care o dobandesti, familia pe care ti-o alegi singur… Mi-e greu sa vorbesc despre asta fara sa par cheesy ca un quote de pe miresici.ro, asa ca nu mai zic decat ca a fost the perfect wedding si the perfect day si sunt one lucky bitch ca am avut parte de asta in viata mea:D

<3 to all pentru the nice wishes si thanks ca ati mai deschis usa pe blog, stiu ca s-a pus praful pe el, dar now i’m back si in calitate de nevasta, deschid bucataria chiar acum! am zis!

imi plac la nebunie cartofii noi, as manca in fiecare zi. si ma apuca tristetea cand ma gandesc ca in curand or sa dispara iarasi pentru un an si o sa trebuiasca sa ne intoarcem la the boring old tatoes:p de aici si excesul!

facem cartofii la cuptor, in tava, cu usturoi verde si sare grunjoasa. iar aripioarele tot la tava, pe hartie de copt ca sa nu se lipeasca si glazurate cu un amestec de sos de soia, piper, sare, cimbru, miere (daca va place, mie nu:p), chilli si usturoi. nie & easy! enjoy!

sunt cateva essentials pe care oricine ar trebui sa le aiba in bucatarie si care te scapa de foarte multe dureri de cap, pentru ca se preteaza la mancaruri “all in one” si tehnologie de cooking “efort zero”.

• tavile de inox de la Ikea –  una mare de tot pentru cand se lasa cu musafiri si una regular size pentru noi doi only:D
• vasul roman – pentru cand ai chef sa mananci sanatos si semi-steamed
• vasul de yena – pentru mancaruri cu sos

tava cea mare de la ikea e atata de mare ca incap in ea legume si mai multe feluri de carne, care, cu toatele,  isi imprumuta gusturile. iese ceva de vis for four to six. din filmul asta, va prezentam o combinatie delicioasa de costite afumate si copane de pui la tava. procedam asa: 2/3 din tava se dedica minunatelor coaste de purcel, care, daca sunt afumate, nu mai au nevoie de condimente. le ungem doar cu putin ulei piperat si le captusim cu varza (acra, dulce sau de Bruxelles). pe restul de 1/3 aranjam frumos pulpe de pui, unse cu ulei cu boia, usturoi si piper rosu. asezonam cu marar si patrunjel verde si potrivim intre pulpele de pui morcovi noi cu tot cu codite si buchetele de cimbru verde.  tava nu trebuie sa fie uscata, dar nici cu exagerat de multa zeama. faceti un mix potrivit de apa si ulei, cat sa imbrace lejer fundul tavii.

cand e gata, serviti cu piure cremos cu usturoi. delicios, testat pe un copil bestial de un an si zece luni, totally safe, i promise! va zic un secret: costitele sunt party food extraordinaire, niciodata nu am dat gres cu ele!

nu stiu daca s-a mai intamplat vreodata ca un soi de peste sa ajunga in lista mea de favorites, asa ca e cu adevarat sarbatoare:)

file de cod in sos aromat de unt, cu usturoi verde, condimente, lamaie si lime. cu mult cayenne pepper si cu patrunjel verde la coada.

innabusit incet la foc mic vreo 10-15 minute, cu unt din belshug si cu zeama de lamaie. nu-l intoarceti de pe-o parte pe alta pentru ca o sa se zdrobeasca. se patrunde oricum, asa ca no need.

merge grozav de bine cu cartofi noi fierti, iarasi cu unt, iarasi cu patrunjel. si cu feliute de lime.

weekend-ul asta poate fi lejer caracterizat drept dementa culinara. adica, while mircea badea isi expunea fesele maratoniste din pantaloni mult prea scurti prin herastrau la nush ce actiune atletica in grup, noi (a selected bunch of people, that is) mancam absolut (da mazette, asa cum ziceai) ca porcii, pentru ca, nu-i asa, nu e obligatoriu ca hainele cu care te-ai imbracat sambata sa te mai incapa duminica, mai ales (hint hint) daca nu ai dormit acasa:))

pai da, pentru ca daca voi credeti ca poti sa mananci fara sa te resimti: trei feluri de sosuri de spaghete cu spaghete, doua feluri de placinta, apoi paine de casa cu unt si slanina si ceapa verde;  sa bei mojitos si pe urma bere si intre ele cola, sa te scoli dimineata si sa o iei de la capat cu breakfast complet si apoi la pranz sa bagi pui provensal si pe dupa-amiaza asa sa te apuce din nou foamea de parca nu ai mancat in veci, oh well think again. suntem foarte grasi azi, asta e tot ce pot sa va zic:)) desi culmea, am reusit sa combatem si la wii intre doua valuri de cooking insanity by mazi & me.

am zis sa fie spaghete pentru ca se faceau repede si clar aveau sa multumeasca pe toata lumea. nu poti sa gresesti cu spaghete! pentru scarnavii care urasc branza (desi, god, how can they?!) am facut bolognese (anume carne tocata + sos de rosii = love). pentru boo – paste vegetariene cu legume balacite in sos de gorgonzola topita. in fine, pentru the simple pleasures in life am zis sa fie si carbonara cu extra bacon!

cateva tips pentru gospodina moderna rau:

– sosurile pentru paste se pot prepara dimineata inainte de petrecere. in acest mod simplu veti avea timp sa alergati la magazin pentru niste extra bacon pentru ca tura intai s-a ars jumate si apoi cineva a pescuit cu degetele nerabdatoare friptura extrema de pe fundul usor carbonizat al tigaii.

– iti trebuie 1 kg de spaghete ca sa fericesti opt oameni, dar dupa tre’ sa le dai placinta si slanina in aceasta ordine fix

– you can never make enough carbonara, succes nebun i tell u

– daca vrei sa nu manance mazi, o distragi cu prajituri (pe care tre sa le faca ea)

– intotdeauna invitatii se vor plange ca au mancat prea mult, while secretly wishing for more:)) asa ca e bine sa ai niste happy treats in bite’s range

– sosul de gorgonzola e mai fin daca branza se topeste in smantana dulce

– pastele astea se servesc cu salata verde direct din punga

despre tarta cu lamaie facuta de mazi si burcusu nu va pot spune prea multe, afara de faptul ca e noua mea prajitura preferata si ca mai vreau, ca nu m-am saturat si ca ma ustura limba de la all the juicy lemon-lime zest.

a mai fost si o placinta cu mere, apreciata la justa valoare numai dupa ce s-a terminat cea cu lamaie:P

poate va intrebati cum cineva care a mancat deja desert mai pofteste la paine de casa cu slanina. sa stiti ca si eu ma intreb:)) in apararea noastra: mirosea asa de bine si ar fi trebuit sa fie aperitiv, dar n-am mai reusit. am mancat ca la buni in copilarie si m-am gandit ce tare era daca mai traia, ca acum n-are cine sa-mi mai faca pita cu unsoare si cu boia:p

sa fi fost slana… sau the pretyy mojito by Pufix the man…

cert e ca pe la 4 am cazut lati. pana a doua zi la 9, cand, ca la nuntile din povesti, am luat-o de la capat. cu mic dejun hotelier si apoi cu o mancare taraneasca ce merita un post of its own. soon!

cookie & mishu = love! prajitura fara conservant care dureaza de sase ani. today. wish us happy anniversary!:D

si da, easypeasy.ro is back! ne mutam diseara pe alt server asa ca nu va panicati daca va dispar comentariile:))

saptamana trecuta mi-au venit frumoasele carti de bucate comandate de pe amazon (more on that later:D) si din sute si sute de retete minunate mi-a sarit in ochi aceasta, ii spun ei Scotch Eggs, dar de fapt is niste oua fierte in casuta de carne. nerecomandate cardiacilor sau celor care tin diete.

sa incepem, zic. amestecam carnea tocata de porc cu ceapa verde si condimente (cimbru, cayenne pepper, sare)

daca vrem ca amestecul sa aiba o textura mai smooth, putem sa-l trecem printr-un food processor. luam o mana de carne si facem asa un fel de turtita. in centrul ei punem oul fiert tare si dat in prealabil prin faina. apoi ii facem hainuta. e important sa fie complet acoperit.

guguloiul astfel format se da prin ou batut si apoi prin pesmet.

se prajeste (din pacate) in mult ulei, care sa acopere “chifteaua”. m-am gandit initial cum sa fac sa fie mai dietetic, dar honestly, nu cred ca iese daca puneti prea putin ulei. o sa se crape sigur hanuta de carne si nu o sa fie yummy. asa ca am zis “to hell with it” si am depasit momentul:)) wtf, nu e ca si cum mananc asa every day:p

side dish pentru asta: o salata usor acida. in cazul nostru, o rosie gigant, foarte yummy si, vorba unei colege, 100% naturala! si pentru ca era foarte tarziu si nu mai judecam limpede, ne-am tras in cap si niste cartofi noi prajiti, cu branza rasa peste. mda…

ne-am luat forma de briose. una mica, de sase, nefiind foarte ambitiosi:)) lucru pe care aveam sa-l regretam ulterior, cand cele doua transe totalizand sase briose mari si inca patru mai mici, aveau sa se dovedeasca insuficiente pentru pofta noastra grozava la briose grozav de bune!

de la inceput:  100g unt, 100g zahar, 2 oua batute, 175g faina, o lingurita praf de copt, 5 linguri de lapte, zahar vanilat, fructe de padure, gem pentru decorare.

bun. cu un mixer batem bine untul si zaharul, pana cand sunt asa, fluffy. adaugam ouale si mai amestecam putin. apoi, cu o lingura de lemn adaugam in compozitie faina, laptele si zaharul vanilat (sau ce alte arome mai vreti, de exemplu, coaja de lamaie).

cand totul capata o consistenta cremoasa, omogena, adaugam fructele de padure si amestecam cu grija, sa nu le facem pilaf.

apoi turnam cu lingura compozitie in formele de briose unse cu unt sau in care am pus hartie speciala de muffins sau hartie de copt.

se coc la foc mediu cam 20 de minute, pana sunt aurii si bine crescute. se decoreaza cu gem de fructe bun de tot (mie imi place gemul de zmeura:D)

later edit: am uitat sa va zic, how convenient!:)) contributia mea la muffinurile astea a fost ca le-am mancat, restul e all ma’ baker’s work of art:D

nu stiu daca noi, romanii, am inventat salata de rosii cu castraveti, ardei si ceapa, poate ca nu, dar am fi putut, pentru ca e salata copilariei fiecaruia dintre noi! cea mai proaspata si zemoasa salata, in care mozoleam miez de paine si pe care o mancam duminica si la zi de sarbatoare, cu bucatica si piure de cartofi.

weekendul asta am mancat piure si salata in fiecare zi si m-am gandit ca, indeed, lucrurile simple is cele mai bune!