Gata cu prosteala, vine iarna oameni buni. Avem nevoie de calorii. De tocana fiarta cu divine mirozne, plasmuire a imaginatiei femeii dezorientate la ceas de seara. Ei, dar sa nu exageram, it wasn’t half bad. Asa:

O jumatate de praz, una de ceapa, un catel de usturoi. Astea calite in tigaie, cu ulei de masline si chilli. Pus ciuperci pleurotus peste, taiate in bucati potrivite. Turnat nitica apa si inabusit cu capac vreo zece minute la foc mic, amestecand din cand in cand. 

Adaugat cateva frunze de varza chinezeasca taiate fasii, plus o lingurita de chimen. Inabusit din nou, ca mai devreme.

Dres de sare si piper, potrivit cu o lingura zdravana de smantana si lasat inca un minut pe foc mic de tot. Perpelit niste bacon in tigaie, taiat mamaliga rece in feliute si facut o mica piramida in mijlocul farfuriei. Parasit imaginatia, aruncat tocana si baconul peste mamaliga si mancat cu naduseli picante. Need detox. Nau.

Guest post by Mishu

V-am povestit aventura berii de casa intr-un post mai acu ceva vreme. De atunci am stat ca pe ace, pentru ca nu am vrut sa scad sansele unei beri reusite deschizand sticlele mai devreme de doua saptamani, chiar daca cei de la Bere de Casa mi-au spus ca se poate. Ei bine, ieri, de Mos Nicolae, s-au implinit cele doua saptamani si seara, dupa o sesiune intensa de sala si 4 costite la cuptor (I know, I know:p) am deschis prima sticla de bere de casa homebrew!

Ceva ceva retinusem eu din instructiunile primite, anume ca berea o sa fie mai buna daca e rece, asa ca de dimineata pusesem o sticla la frigider. Si am desfacut sticla de lager si the sound was right si apoi am turnat in pahar si the foam was right si pe urma am gustat si the taste was right! Mai mult amaruie decat dulce, destul de tare (nefiltrata, nediluata) si fooooaaaarte buna la gust. Astazi bat depesha la Cornu sa-l anunt pe senior ca poate sa deschida si el din sticlele pe care i le-am dus, iar vineri duc niste mostre la colegi, ca merge brici de Gyros Day! 

Prima bere de casa marca Pufix e o reusita, acum spre noi si noi provocari (pilsener, stout, dark ale si asa mai departe). 

Cookie’s edit: da’ bere de gravide n-au astia?:p

Daca lui Mos Craciun ii dam milk & cookies, merita si Mos Nicolae niste fursecuri. Se fac foarte usor si sunt bune rau! 1 ou, 1 ceasca de zahar, 1/2 ceasca de ulei, o cana jumate de faina, zeama de lamaie dupa gust (eu zic ca o jumatate de lamaie stoarsa e destul) si miez de nuca pentru decorat.

Se freaca zdravan oul cu zaharul. Se adauga uleiul treptat, ca la maioneza, apoi zeama de lamaie. Se incorporeaza faina. Din coca rezultata se modeleaza fursecuri cu lingurita intr-o tava cu hartie de copt. Sa lasati loc destul intre ele, pentru ca o sa mai creasca. Pe fiecare fursec se pune un miez de nuca. Se coc la foc mic, pe incercate (ca stiti cum e, depinde de cuptor). Astea nu-s fursecuri moi ca alea de cofetarie, sa nu va speriati, sunt mai crunchy asa. Si merg grozav de bine cu lapte cald sau cu ceai.

O saptamana frumoasa, sper ca ati gasit cu totii in ghete altceva decat proverbialul batz:)

Later edit: O intrebare care ma roade de azi dimineata: sunt eu oare singura care mananca intai marginile fursecului, ca sa ramana miezul de nuca la coada?:))

Pentru ca am dormit azi-noapte, dimineata am sarbatorit cu un mic dejun hipercaloric si sugary – o budinca din paste, cu branza dulce si stafide. Am fiert doua cani de paste. Am amestecat doua pachetele de branza de vaci (500g) cu 4 oua, 2 plicuri de zahar vanilat, 2 linguri de zahar tos, coaja rasa de la o jumatate de lamaie, plus zeama stoarsa, si niste stafide, mai multe-asa. Am mozolit bine pastele cu amestecul asta de branza, am desertat budinca intr-o tava si am dat-o la cuptor la foc mic, vreo juma de ora. Se taie mai bine daca o lasati sa se raceasca putin. Evident ca eu am pus zahar si peste ea, fiind, eminamente, un porc. Enjoy:)

In timp ce eu zac si ma amagesc cu o supa amarata, de criza (de lumbago), am zis sa va amintesc de reteta familiei de cozonac cu nuca. Este de departe cel mai bun cozonac pe care l-am mancat vreodata si doar maine nu-i poimaine si vin sarbatorile si daca nu v-ati aventurat pana acum sa faceti cozonac, acum e momentul:) Curaj!

Luati de-aici si studiati: http://easypeasy.ro/2009/04/de-florii-facem-cozonac/. Ah, abia astept Craciunul <3!

Mda. De marti si pana saptamana viitoare sunt consemnata la domiciliu. Am de stat in pat si de facut frectii, pe motiv ca ma doare spatele infernal de tare. Si cum n-am voie sa iau medicamente, mi-am dezvoltat ca mecanism de aparare plansul in hohote si cu sughituri, ceea ce nu e neaparat un lucru de facut in societate.  Ah, the joys of pregnancy:p Speaking of which, m-am hotarat sa incep un spin-off, un blog pregnancy-related unde o sa povestesc despre experienta asta pe bune, no bull shit, no embelishments cum gasesti in reviste idioate sau pe site-uri roz. Iar adevarul, my friends, e ca pregnancy sux.   

In alta ordine de idei, ce facem azi de mancare? Care sa fie bun si sa nu necesite eu-in-picioare mai mult de say 30 de minute in total?

Unul din site-urile mele preferate este www.tastespotting.com. Nu pot sa va explic cate ore mi-am pierdut pe-acolo, este sacul fara fund de inspiratie culinara. Asa ca acum, ca a aparut ceva similar in .ro, nu pot decat sa ma bucur. www.retetecupoze.ro e un director cu poze preluate de pe bloguri culinare romanesti, cu filtre dupa toate cele (supe, gustari, fripturi, garnituri, etc.), dar si dupa autor. O sa ii gasiti acolo pe multi dintre preferatii mei – Adi Hadean, Cristi Roman, Mazi & more. Mie mi se pare de mare ajutor atunci cand sunt in pana de idei sa vad asa, adunate la gramada, ce-au mai gatit altii. Iar pozele sunt de mare angajament, slurping material la modul cel mai serios. Pe mine ma gasiti aici: easypeasy, adicatelea daca dati filtru dupa Easy Peasy. O saptamana frumoasa!

Neatza! Ce frumoasa este viata, cat de groasa este ceata, Pufix isi da jos mustata… Mai ziceti voi! Noi plecam la Cornu, dar va las cu cateva retete prentru micul dejun, asa, ca de weekend. Cheers!

Aseara m-am invrednicit in sfarsit sa fac rulada de pui pe care o aveam in plan inca de weekendul trecut. Nu de alta, dar expira doamne-iarta-ma pieptul de pui pe care il cumparasem fix in acest scop. Acuma, rulada de pui am mai facut eu de cateva ori (de exemplu, aici si aici), dar de regula o fierbeam in apa sau o inabuseam la cuptor. De data asta, insa, am fiert-o in lapte. Si mama mama ce-a iesit!

Am inceput cu snopitul in bataie al pieptului de pui de catre Pufix, cat sa devina asa o pleasca lata si groasa cam de un deget. Pe care am sarat-o, am piperat-o si am umplut-o cu felii de bacon, spanac si cheddar. Am rulat frumusel pieptul de pui si l-am legat cu sfoara.

Am scufundat animalul intr-o tigaie cu nitel ulei de masline si l-am rumenit lejer pe toate partile, presarand oleaca de cimbru peste, mai mult de fun asa. Apoi l-am desertat, cu grasime cu tot, intr-o oala mai adanca. Am pus peste el dupa cum urmeaza: doua linguri serioase de boia dulce, piper proaspat macinat, usturoi uscat si oregano. Apoi am turnat in oala, in proportii egale, apa fiarta si lapte si am adaugat boabe de piper rosu si verde, ienibahar si coriandru tot boabe, foi de dafin si nitica sare de mare.

L-am fiert la foc mic, cu capac, pret de o ora jumate or so. Miroase bestial, asa ca daca cumva va e foame cand gatiti chestia asta, o sa fie chinuitor rau sa va invartiti pe langa oala. Dupa ce s-a fiert rulada, am spalat-o sub jet de apa rece (ca o sa vedeti, laptele face asa un fel de spume dezagreabile), am taiat sfoara si am pus rulada intr-o tava cu foarte putina apa pe fund. Am uns carnea cu ulei de masline, am sarat-o si piperat-o si-am bagat-o vreo zece minute la cuptor sa se mai usuce. Apoi am lasat-o sa se raceasca, iar azi dimineata am taiat-o in felii subtiri. Pe care tocmai ce le-am mancat, cu castravete murat, paine de casa si mustar. Pofta buna la mezeluri de casa si un weekend linistit:)

E o vorba care zice ca daca vrei bere de casa, best to let the man handle it. Microbrewingu’ asta nu-i treaba femeiasca, va zic. Pai in primul rand, kitul cu toate smecheriile de facut bere e asa, cam de marimea unei cutii de televizor. Si nu de-ala cu ecran plat, sa ne-ntelegem. Berea de casa cere muschi, vointa si insatietate intru alcool. All of which Pufix has, iar eu, mai putin.

Chiar si asa, cand ti se ofera 23 de litri de bere, tre’ sa fii defect la scufitza sa zici pas. Ca sa mentinem trendul evlavios din postul lui Mishu, te inchini, zici sa fie primit si alearga Lola, alearga, direct la amabilul furnizor de bere de casa. Unde Lola e Mishu, iar eu sunt lata pe canapea, ca in majoritatea sambetelor mele.

Ziua 1: Intors victorios din misiune, Mishu se pune pe citit instructiuni. Intre timp, eu extrag Pufetu’ curios din cutia cu maimute si ma pregatesc acerb de documentarea procesului tehnologic. In sensul ca tin intr-o mana aparatul foto si cu cealata ma balacesc in maltul de culoarea caramelului de pe fundul galetii – o hai!

Ziua 2: “Mazi are bule?” “Say what?” “Da ma, intreab-o pe Mazi daca berea ei face bule, ca a noastra nu, si scrie c-ar trebui”. Ne lamurim intre timp, yep, Mazi are bule. Noi… nu.

Ziua 3: It takes a great man to admit defeat. Iar Mishu este a great man. Asa ca suna la providerul de bere si se rusineaza telefonic ca nu avem bule. Aflam de ce. Dregem. Totul e bine.

Ziua 4, 5 si asa mai departe: Galeata cu bere scoate sunete dubioase. Imi vine in cap o comparatie. O pastrez pentru mine.

Ziua in care berea e gata: bulbucii au incetat, e timpul s-o tragem in sticle. Again, cu o mana pozez, cu alta gesticulez, din gura imi ies onomatopee, pe jos in bucatarie curge zahar, apoi curge bere de la robinet. Mishu calca o pisica. Pisica urla si fuge. Mishu o agreseaza verbal. Eu il agresez verbal pe el. In ciuda acestui razboi domestic, pozele mele ies de-o seninatate maxima.

Epilog: Miroase senzational berea asta, a fripturica mi se pare mie. Noi ne-am impacat, pisica a iesit de sub pat, in 14 zile avem lager de casa, viata e frumos. Amin!