archive for May 2011


boo’s tarta cu zmeura

May 31st, 2011 — 11:55am

tarta cu zmeura

Boo “se intoarce” cu aceasta reteta de tarte rosii fabuloase, si zice cam asa:

i got it from my mama 

Am auzit ca vrand-nevrand, pana la urma tot ne transformam in mamele noastre. Personal, abia astept sa ma transform in mama, maica-mea e geniala, toata lumea o iubeste, vreau si eu sa fiu la fel ca ea si sa primesc prajituri, flori si pesti din delta numai asa pentru ca exist [chestie care ei i se intampla pretty much saptamanal :))].

In incercarea de a atrage bunavointa universului in acest sens, am zis sa ma port si eu mai mult ca mama. De exemplu, cand eram mici, in fiecare an ne facea tarte cu capsuni. Veneam de la scoala intr-o zi de primavara ca oricare alta, deschideam frigiderul… si inauntru gaseam o tava uriasa –  realmente uriasa, cat raftul de lata – plina cu tarte mici cu crema de vanilie si decorate cu capsuni. Mama avea niste forme ondulate metalice in care cocea aluatul, separat facea crema si fructele veneau la sfarsit. Cred ca in ziua de azi chestiile astea s-ar numi tartelettes, eu am aflat abia in liceu ca o tarta adevarata ar trebui sa fie mare cat un tort si ca nici o alta mama nu se mai chinuia cu portii individuale .  [Tot in liceu mi s-a revelat, la o cina la Cookie, ca salata boeuf ar trebui sa contina si carne – asta ca sa va dea o idee despre cat de creativa e maica-mea in bucatarie :)))]

Revenind la vrajitul universului prin carbohidrati, am zis sa incerc sa fac si eu tarte de astea mici si dragutze, after all daca sunt o reusita istorica in familie, cat de rau le pot strica? Pasii au fost urmatorii:

1. Aluatul. Reteta http://www.davidlebovitz.com/2009/05/french-tart-dough-a-la-francaise/  e luata tot de la my beloved David Lebovitz [pe care l-am descoperit acum cativa ani cautand informatii despre Berthillon, cea mai buna inghetata din Paris, and I fell in love]. Eu n-am mai facut aluaturi la viata mea, insa asta este mega simplu [also reteta se numeste aluat a la francaise, iar anything french is perfect din punctul meu de vedere :))] si  neutru, merge si cu tarte dulci si cu umpluturi gen quiche. 

So: se ia un castron incasabil in care se pun 90g unt taiat cuburi, 1 lingura de ulei, 3 linguri de apa, 1 lingura de zahar si un varf de cutit de sare. Se baga castronul la cuptor, pana cand untul s-a topit si incepe sa faca bule. Se scoate cu mare atentie si 2 manusi de protectie si se incorporeaza rapid 150g de faina [de preferinta cu ajutorul unei linguri mari de lemn, nu va bagati mainile in unt fierbinte]. C’est tout! in cateva minute avem un aluat delicios gata sa fie intins in tava in strat subtire, intepat cu furculita si bagat la cuptor vreun sfert de ora. [Inteleg ca de obicei aluatul de tarta trebuie copt cu punga de fasole deasupra ca sa nu creasca, al meu a stat linistit si fara amenintari de astea :))]. Cantitatea de aluat obtinuta ajunge pentru 1 tava rotunda de tarte sau 6 forme de tartelettes. Se scot din cuptor, se lasa la racit, nu se mananca din ele ca si asa sunt putine:))

2. Crema de vanilie. De data asta reteta e de pe allrecipes http://allrecipes.com/Recipe/pastry-cream-2/Detail.aspx,  o alta sursa de incredere, in special pentru reviews, comentarii si modificari. 

Procedura e urmatoarea: intr-o cratita se amesteca 2 cani de lapte cu 1/4 cana de zahar. Se aduc incet la fierbere. Separat, intr-un castron, se bat impreuna 2 galbenusuri + 1 ou intreg, dupa care la compozitie se adauga 1/3 cana de zahar si 1/4 cana de amidon. [Pe mine ma zapacesc complet masuratorile astea cu cups, asa ca folosesc aceeasi cana si incerc sa respect proportiile :))]

Se toarna laptele indulcit fierbinte din cratita peste compozitia din castron, apoi castronul se desarta la loc in cratita si se aduce la fierbere (toate astea foarte incet si amestecand mereu). Cand compozitia fierbe si incepe sa se ingroase se da la o parte de pe foc si se adauga 2 linguri de unt si 1 lingurita de extract de vanilie, apoi se lasa la racorit.

3. Asamblarea. Dupa ce crema s-a racit [si in mod uimitor s-a si intarit, desi sincer la inceput nu prea vedeam prin ce miracol divin se va intampla si asta], se umplu frumos crustele de aluat, apoi se decoreaza cu fructe din belsug :D. Sunt mai bune dupa ce stau la frigider cateva ore. 

tarta cu fructe rosii

Eu am incercat chestia asta de 2 ori, o data sub forma de tarta mare cu fructe rosii congelate, alta data ca tartelettes cu zmeura si capsuni proaspete, asa ca o sa va impartasesc cate ceva din descoperirile mele prin serendipitate :)) 

Prima oara am urmat la liniuta reteta de pastry cream si ever-sensibila cookie a sesizat un gust deranjant de amidon in umplutura de tarta.  A doua oara l-am redus la jumatate pe gustin, crema s-a intarit la fel de bine – in schimb, a doua oara mi-a fost lene sa ma deplasez 100m pana la supermarket dupa lapte normal, asa ca am folosit o cutie de lapte condensat 365, ramasitele unei sesiuni anterioare de briose. Rau n-a fost, dar ar fi trebuit sa scad considerabil cantitatea de zahar adaugata ulterior, crema mi s-a parut cam dulce – un baton de vanilie adevarat [din Madagascar! 😀 ma rog, via Delicateria Traiteur :))] are rezultate mult mai bune decat tubuletul dr oetker 😀 [ajung vreo 2-3 cm din baton ca sa dea aroma cremei, n-are nici un rost sa overdose] – fructele puse peste tarta trebuie sa fie cat mai bine scurse de apa. In consecinta, fructele congelate au fost lasate la temperatura camerei o zi intreaga si apoi scurse prin strecuratoare; fructele proaspete au fost spalate si uscate individual cu servetelul.

Asta a fost tot. E mai complicat de povestit decat de facut – cel putin tarta aia mare e piece of cake, cu astea mici intr-adevar se pierde mai mult timp, dar sunt si muuult mai dragutze. Le-am facut, le-am diseminat atat in viata reala cat si in social media:)), nimeni n-a fost intoxicat, astept ROI-ul sub forma de good karma. A la prochaine! cum ar spune orice patiser celebru :))) 

PS – v-ati prins ca titlul e din piesa http://www.youtube.com/watch?v=XomQLhjCYYk lui will.i.am, nu? i’m a big fan, and i mean that literally :)))). baby where’d you get your tart recipe from? i got it from my mama! 

17 comments » | filled under: boo, contributii, every day

cum sa faci copil frumos

May 30th, 2011 — 10:30am

iepu' de doua luni iepu'

Pai e foarte usor. Ca in majoritatea cazurilor, calitatea ingredientelor e foarte importanta, dar e foarte adevarat ca mai tre’ si ceea ce popular se cheama “bulan”. Noi am avut si una si alta, iar ce-a iesit… well, judecati si voi. Iepu’ face azi doua luni si e asa de draguta ca-ti vine sa innebunesti! Eu inca nu m-am obsinuit cu viata asta noua, uneori imi pare ca nici n-o sa ma obisnuiesc vreodata. Dar partea buna e ca timpul curge ca o cana de apa cu susu-n jos si poate intr-o zi chiar o sa ma simt ca o mama si nu ca o fetita speriata care s-a ratacit pe drumul spre casa cu cheia de gat. Curaj cititoarelor mele grav insarcinate, sa va dea al de sus copii frumosi si sanatosi! Happy Iepu’ day <3

24 comments » | filled under: life, mommy undercover, off topic

salau intreg in crusta de sare

May 27th, 2011 — 9:46am

salau cu legume

De sambata seara de cand l-am capatat, m-am tot gandit ce sa fac cu el. Mi se parea prea proaspat si pretios ca sa-l azvarl la congelator pentru cand facea Iepu’ 18 ani si aveam si eu timp sa gatesc chestii elaborate again. Dar nici sa se imputa la frigider pana cand aveam eu timp sa scorbolesc cartile de bucate din dotare dupa o reteta fancy-shmensy nu mi se parea o varianta buna. Si-apoi mi-am amintit parerea mea despre gatit peste: simplicity, simplicity, simplicity. Si l-am facut in crusta de sare.

salau in crusta de sare salau in crusta de sare

Se facea ca era o dupa-amiaza cand Iepu’ era… sa zicem, prezenta isteric. Simtise ca mami avea de facut ceva de importanta domestica majora, drept care nici intr-un caz nu se putea intampla ca ea, Iepu’, sa treaca acest lucru cu vederea. Printre urletele copilului deosebit de vigilent si ale mamei acestuia pe dinauntru, se reusea sa se poposeasca pestele ud peste stratul gros de sare grunjoasa din tava tapetata cu folie. Se indesau in buzunarul domniei sale salaul niste felii groase de lamaie si o mana de patrunjel, apoi se acoperea totul cu sare. Si pentru ca treaba nu era uda destul, sau asa mi se parea mie, i se storcea in cap o lamaie mare. Se infasura pachet cu folia si se dadea la cuptor la foc mic, nu pentru ca asa era logic, ci pentru ca intre un leganat si-un schimbat de pampers, nu se stia clar cand aveam sa mai ajungem in proximitatea masinii de gatit. Se scotea din cuptor peste vreo 40 de minute intr-un moment de repaos vocal al lui Iepu’, se “decrusta” cu o furculita si se asternea pe un platou. Peste el venea un sos de unt cu lamaie si patrunjel. Alaturi – cartofi noi si morcovi fierti (ar fi fost mai bine la aburi, dar din considerente de timp n-am mai scos mantzocaria de aburit, ci i-am facut pe foc, intru sacrificarea vitaminelor – asta e, nu le poti avea pe toate).

Felicitarile, masa si dansul au durat trei zile si trei nopti, atat am mancat din el doi oameni mari si flamanzi. Este incomparabil, fir-ar sa fie, gustul pestelui dulce, intreg pe oasele sale si abia prins, cu cel am fileurilor congelate pe care le mancam de obicei. Efectiv, dar efectiv divin nenica! De fiecare daca cand mananc prospetime de-asta, realizez ca gustul ala fishy al pestelui de fapt nu exista decat la pestele “statut”. Ce pacat ca nu ma pot aseza cu gura la estuar, sa vina toti pestii la mine. Iar combinatia aia de sare cu zeama de lamaie e to die for! Toata casa miroase a Marea Mediterana asa. Eterna recunostinta mamei lui Boo care mi-a facut aceasta bucurie, nu ne mai ajungeau gurile sa mancam si sa-i multumim.

Ei da, asta a fost povestea salaului proaspat. Ne intoarcem la fripturile de ton congelat de la Mega Image si la aplecari casnice mai putin solicitante, cum ar fi ouale ochi si painea noastra cea de toate zilele, cu unt. Weekend fain tuturor!

15 comments » | filled under: every day, favorites

the epic barbeque weekend

May 26th, 2011 — 9:30am

burgeri si legume la gratar

Pe principiul “tot una daca plange acasa sau pe la casele altora”, weekend de pomina fu asta. Pai planul pentru duminica era deja facut de cateva zile: urma sa ne adunam la gratar la prietenii nostri Bibi si Dan. Eu urma sa-mi satisfac curiozitatea re’ la “oare cat de imens de buni sunt burgerii mei chifla-less pe gratar adevarat cu carbuni”, iar Boo urma sa coaca niscaiva prajituri pentru fericita ocazie. Sambata aveam sa stam pe-acasa, intru plictisitoarele activitati domestice din seria munca in zadar (stiti, acu’ dai cu aspiratorul si zece minute mai tarziu e la fel). Pai da, dar o stiti pe aia cu “socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ”? Dar pe aia cu “calatorului ii sta bine cu drumul”? Ce mai calea valea, sambata la pranz ne luasem deja talpasita spre Mogosoaia, sa “calcam” yet again primitoarea familie a lui Boo pentru, ati ghicit, un gratar ca acela.

muscata visinecurtea verde muscata

Cand am plecat, soare, 100 de grade, curgeau apele pe noi. Iepu in cracii goi, zbenguiala in landou. Ei da, doar ca pe la 1 Mai deja ne ploua cu gheata, de nu mai vedeam in fata nimic. Ce necaz pe capul si burtile noastre. Noroc ca pana la Mogosoaia mai statuse nitel urgia. Gratarul pornit, lemnisoare, treaba treaba, pe repede inainte. Carnea – o minunatie! De la celebra macelarie de pe langa Piata 1 Mai, unde o vand gata preparata si numai buna de pus pe gratar. Recomand cu caldura, porcul – crocant, puiul – juicy si gustos de zici ca era… porc. Mititeii – si ei foarte buni. Complimentat totul cu oua umplute si borfolit cu salata verde. Udat cu limonada cu menta proaspata.

oua umplute gratar pulpe de pui dezosate la gratar salata

Dupa ce ne umflam noi ca porcii, unii se apuca sa faca prajitura, altii cad rapusi pe bancute, la umbra si miros de iarba uda. Boo se apuca de recreat “blonda” – mare succes, a rulat cu casa inchisa si prima oara cand a facut-o, si a doua oara (imi mentin parerea – best cake ever!), dupa care, ambalata precum un motor de mare turatie, executa si o “tarte aux fruits rouges” de sta matza-n coada.

retetarul blonda in the makingiepu' si iepu's daddy trage matza de coada

Eu, de colo colo intre cele doua factiuni. Mai o poza la gospodina 2.0, mai o fuga pe la puturosii din gradina. Ah, did I mention tarta cu fructe rosii <3?

tarte aux fruits rouges

Bun. Si dupa ce gatim si mancam si gatim si mancam, spre seara asa vine mama lui Boo (care, by the way, e one of the coolest moms I know!) cu niste ditamai pestii proaspeti, pescuiti de insusi nenea Nicu din Dunare direct. Gata curatati de toate cele si numai buni de preparat. Si pentru ca mie mi se scurgea o bala in coltul gurii, capat un salau intreg, my very own, headless, salau! Sarumana, zic, ca nu ma rabda sufletul sa refuz politicos. O sa povestesc maine-poimaine si ce-am facut cu el, o nebunie!

img_9800              iepu treaza             iepu urland

Sambata se incheie tarziu, odata cu cel de-al icsulea ritual “Iepu’ doarme – Iepu’ se trezeste – Iepu’ urla”. Ajungem acasa cu coada intre picioare, cu un peste in sacosa si cu amintiri verzi si ude ca pamantul proaspat plouat.

scoate coarne bouresti

Duminica o luam de la capat. Incarcati cu materie prima pentru burgeri, cu legume marinate, cu rosii, usturoi si ardei iute pentru sosul care ne-a consacrat (stiti, ala cu rosii coapte pe gratar, strivite, amestecate cu usturoi si ardei iute, uneori si cu o lingura de smantana), ne prezentam frumos la prietenii nostri de la Rosu. Deci, ziceam, burgeri de pui, ceafa de porc, carnati, mititei, cartofi cu rozmarin la cuptor, legume la gratar, salata de rosii si castraveti aromata cu menta proaspata si busuioc, sos de rosii coapte. Inghetata. Da, toate astea.

gratar de carne si legume cartofi cu rozmarin

Boo se lipeste de fina-sa, actuala Iepu’ – viitoare Lorelai Victoria, si nici ca-i mai da drumul pana nu se face de plecare. Eu imi pierd un cercel si plang putin (noroc ca l-am gasit peste cateva zile fix la noi acasa). Mancam. Ni se face foame din nou. Iar mancam. Ne leganam pe balansoar, Iepu’, ma-sa si fairy godmother Boo.

cookie - iepu - boo pickaBoo

Pe la 8 si ceva zic: sa ne luam viteza, ca se face ora de baie (by the way, copilul asta isi cere baia zilnica foarte clar, cu niste urlete ca acelea, nu tace pana nu o spalam, talk about obssessive shower disorder:p). Insa nici nu plecam bine, ca, spre rusinea mea si-a lui Boo si spre disperarea lui Pufix, incepem sa ne vaitam de foame, de zici ca nu venim de la gratar, ci de la sapa. Asa ca bietu’ om ne duce la Vapiano, sa ne astupe gura cu o salata cu creveti, o portie de campanelle pesto cu extra muguri de pin si-un tiramisu. Totul e bine cand se termina cu paste I always say. Detaliile tehnice despre cum se imbina socializarea cu un plod de o luna jumate – intr-un alt post, poate. Ca vreau sa ramaneti cu o impresie frumoasa. Frumoasa ca un weekend epic la gratar. Si-am incalecat pe-o sa…  

6 comments » | filled under: boo, every day, favorites, life, mommy undercover, party food

avanpremiera

May 25th, 2011 — 10:31am

gratar salau tarta cu zmeura

Buna dimineata! Sper ca sunteti bine. Ah, abia astept sa va povestesc despre cel mai lung weekend cu gratar, despre cum am primit cadou un salau intreg, proaspat-proaspat, si despre minunatele tarte cu zmeura ale lui Boo. Nu stau bine cu timpul, dar am zis sa va dau un sneak peak aici, sa va tin “calduti” pentru cand imi adun eu vorbele. In curand.

10 comments » | filled under: every day

boo’s “blonda si bruneta”

May 20th, 2011 — 12:46pm

prajituri

Bai ce bine e sa ai prieteni! Sau macar o prietena. Care sa te scoata afara noaptea, dupa ce ai leganat o zi copilul pe poang pana te-ai facut una cu spatarul. Care sa-ti aduca prajituri si sa te vorbeasca si pe tine, nevorbita ce esti! Pentru ca e deja a doua saptamana cand Boo face prajituri, i-am facut o categorie nou-nouta numai a ei. De data asta avem si text, pe care o sa il copy si paste numaidecat. Va las cu fata care a pus the boo in “praji booty call” si cu ale ei prajituri fabuloase – “blonda si bruneta” (by the way, blonda e noua mea prajitura preferata!)

beast, mai jos retetele. nu tb sa publici ce am scris eu, dar daca vrei u can use quotes :)))
:x:x (ba uite ca public!)

so, sa incepem cu your lovely favourite, blonda (o, da!)

prajitura cu lamaie

reteta originala este aici http://www.davidlebovitz.com/2011/02/whole-lemon-bars-recipe/

Aluat
140 g faina
50g zahar (i only do zahar brun)
un varf de lingurita de sare
115g unt topit nesarat (eu am luat de-ala 365 delhaize, f bun, ala are 80% grasime, nu stiu cum s-ar comporta cu un unt mai slab)
1/2 lingurita de extract de vanilie (eu am luat tubuletz de la dr oetker, sper ca asta era)

Toate acestea se amesteca intr-un vas mediu. Dupa ce compozitia e smooth se ia o tava, se imbraca in folie de aluminiu, iar aluatul se preseaza bine la baza ei si se coace 25-30 (sau pana devine auriu :)) in cuptorul preincalzit la 180 C. In acest timp se prepara toppingul de lamaie. NU faceti ca mine, adica nu va luati cu vorba pe messenger pana cand incepe sa iasa fum din cuptor, ca dupa aia e f greu de aerisit :))). Dar cu ocazia asta am aflat ca intr-adevar it makes a difference ca untul sa fie chiar topit (prima oara era doar moale si l-am folosit asa, cand am facut a doua compozitie de aluat l-am topit intr-o craticioara si mi-a iesit mult mai bine).

Topping de lamaie super yummy:
1 lamaie intreaga taiata cubulete, curatata de samburi (dar cu tot cu coaja, motiv pentru care eu am luat o lamaie organica de la magazinul Leacul de langa birou :))
200g zahar (eu am pus tot brun din principiu)
45ml suc de lamaie (anorganica :)) – eu cred ca am pus un pic mai mult)
3 oua mari la temperatura camerei
1/4 lingurita sare
4 lingurite de amidon de porumb (gustin, amidonul cel mai fin :))))
45g unt nesarat topit

In mod foaaarte complicat, toate astea se baga in blender – intai lamaia+ zaharul + sucul de lamaie, iar dupa ce astea se omogenizeaza se adauga si restul. Se toarna peste crusta si se mai baga la cuptor la 150 C, in jur de 25-30 min, pana nu se mai misca precum gelatina :)).

Se lasa sa se raceasca de tot si se taie in cuburi. In mod normal stratul lamaios trebuie sa fie cam de aceeasi grosime cu crusta, da’ eu am vrut sa fac o prajitura mare, am dublat cantitatile si dupa ce am ars complet primul aluat nu mi-au mai ajuns ingredientele sa mai fac unul dublu, asa ca am avut de 2x mai mult topping decat trebuia. So far nu s-a plans nimeni :)). Este the easypeasiest most delicious lemony blonde snicket ever 😀

and the brunette

prajitura cu ciocolata

reteta originala este aici : chocolate oatmeal squares – http://www.chocoparis.com/2011/05/chocolate-oatmeal-squares/

Ingrediente:
220g zahar brun (eu am luat zahar de Mauritius de la Margaritar ca mi s-a parut cel mai putin rafinat din ce am gasit la mega image)
170g unt
1/2 lingurita de sare
190g faina
90g fulgi de ovaz
400ml lapte condensat (am gasit la mega image cutiuta de carton de lapte condensat 365, avea doar 350ml dar a fost ok si asa)
170g ciocolata neagra. Ciocolata din reteta asta e foarte importanta, trebuie sa fie de cea mai buna calitate :). Eu am combinat o ciocolata 75% Delhaize cu o Heidi 85% pentru un total de 180 de grame de deliciousness!

Se amesteca bine zaharul, sarea si untul, de preferinta cu un mixer / robot (nu ca mine cu furculita, din lipsa de altceva). Se incorporeaza faina si fulgii de ovaz pana cand compozitia ajunge la o textura faramicioasa. Se iau 2/3 din compozitie si se preseaza pe fundul unei tavi unse in prealabil cu unt. Dupa care urmeaza partea mea preferata – ciocolata se topeste in laptele condensat, intr-o craticioara la foc mic. It smells like love. Se incearca a se abtine de la mancat ciocolata topita fierbinte cu lingura direct din cratita (in afara cazului in care ati fost prevazatori ca mine si ati topit mai multa ciocolata just in case :D). Acum sincer eu am bagat mai multa ciocolata (si un pic mai putin lapte) decat trebuia pentru ca mi s-a parut ff lichida combinatia, mi se parea ca ar trebui sa fie mai vascoasa. Topitura se toarna in tava, peste baza fixata anterior, iar deasupra se imprastie farame aluatul ramas (eu nu am reusit sa fac farame din el decat bagand inca juma’ de pumn de fulgi de ovaz).

Se coace in cuptorul preincalzit la 175C timp de vreo jumatate de ora. It smells like love. Este absolut delicioasa, dar fff deep chocolatey si nu prea dulce (asta si din cauza ca eu am pus mai putin zahar decat in reteta, din principiu :)). Cred ca daca respectam reteta originala (un pic mai mult lapte condensat, ceva mai putina ciocolata) iesea mai cremoasa dar mie imi place si asa. Merge perfect cu o felie de portocala 😀

22 comments » | filled under: boo, contributii, every day, favorites

piept de curcan umplut cu sparanghel si branza de capra

May 19th, 2011 — 10:42am

piept de curcan umplut

Traiesc in preistoria softurilor. Da. Pentru ca, va zic!, invariabil, noile versiuni sunt mai proaste si mai disfunctionale decat alea de dinainte. Drept care nu suport, da’ nu suport, sa mi se faca update de ce stiu eu ce soft (hint hint, husband 2.0-007). Din cauza de un astfel de update instalat fraudulos pe calculatorul meu de catre… cineva, mi s-a trosnit temporar blogul si nu v-am putut povesti ieri despre ruloul meu de curcan, care nu era rulou, care improsca si dadea pe-afara. Ma rog, daca mai intereseaza si pe alti utilizatori de WordPress, sa stiti ca Internet Explorer 9 e caca, cah, evil, alea alea. Odata instalat, adminul de blog nu mai merge neam, spre panica si damblalele utilizatorului-femeie. Dar sa nu ne mai punem poalele-n cap si despre mancare sa vorbim.

piept de curcan umplut cartofi noi

Pai deoarece eu stau acasa de cateva luni, intelectul meu e in picaj. Stiu tot despre irimonipepezavo, sunt consumator fidel de dileli gen happyhour si accesdirect, de teleshopping ce sa mai zic, visez efectiv reclama la dubleta, tigaia  fermecata cu doua funduri. Asa ca, vedeti, in contextul asta, Cireasa de pe tort e chiar elevee… s-avem pardon. Ei, si la una din emisiunile astea am vazut eu ca facea o tantica un rulou din piept de ceva cu ceva. Repede am improvizat, tzac pac, cu ce piept si ce ceva aveam prin casa.

Am batut bine o bucata de piept de curcan, ca pe snitel asa. Am intins-o pe folie de aluminiu (cica daca nu o folosesti foarte des, nu te omoara, says so on TV!), sare piper, felie de ceva mezel crud-uscat (Printesa, Dana si cine a mai zis bacon – nu si de data asta), cascaval de capra, sparanghel si niste fasole verde. Am rulat cu dibacia care ma caracterizeaza (nu) ruloul si l-am bagat la cuptor intr-o tava. La foc destul de maricel. Dupa ceva vreme, cand am vazut ca da pe-afara cu zeama, am desfacut pachetul si l-am lasat sa se usuce in “vant”, tot la cuptor. 

Langa minunatia explodata am prestat primii cartofi noi de anul asta, fara fandoseli, doar cu nitel ulei, sare grunjoasa si usturoi verde. De asemenea la cuptor. Vorba lui Pufix, ar trebui sa facem odata o oala mare mare de cartofi noi si-atat, ca tare buni sunt, fir-ar! 

A fost bun, in ciuda aspectului “scurs”. Daca n-ar fi avut branza, ar fi mers si rece, pe post de rulada aperitiv. Asa – mai bine cald, ca nu-i bun cascavalul topit-racit.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

La finalul buletinului informativ, pe principiul “stiri sportive despre ce-au mai babardit folbalistii”, doresc sa imi exprim narcisistic punctul de vedere re’ la articolul asta, comentariile iscate ieri pe seama lui pe facebook si balamucul aproape de nestavilit din capul meu pe subiectul sarcina si parenthood. Nu citesc hotcity si nici pe doamna asta de semneaza articolul nu o stiu, daca nu posta Bogdana link, n-as fi ajuns in veci pe-acolo. Sintetizand, da nenica, e greu sa faci si sa cresti copii, e mult mai usor sa nu-i faci si cu mana pe inima si asumare maxima sustin ca fericirea si linistea de dinainte se duc de suflet odata ce devii parinte. Si desi semnatara articolului a bulit cronologia (ca se pare ca e invers decat zice ea, la inceput mai greu, apoi mai usor), eu ii dau dreptate in mare parte si coalizez cu dumneaei impotriva ideii se pare unic acceptata de societatea mamelor bune (as opposed to denaturate) ca… well… lucrurile nu-s roz ca in snitelul de l-a mancat printesa deunazi. Si sa admiti chestia asta e inca tabu, si societatea te face sa te simti oleaca de failure when you do, si mai bine-ti bagi o soseta in gura, afisezi zambetul de sacrificiu si te dai cu restul de mame.

Unde sunt eu in toata chestia asta? Pai sunt pe-acolo pe unde inca mai caut calea prin care esti parinte fara sa fii “martir”. Sunt sigura ca exista, la fel cum sunt sigura ca nu construiesti fericirea pe un munte de renuntari. 

9 comments » | filled under: every day, mommy undercover

printesa, iepurele si crevetii pane

May 17th, 2011 — 2:39pm

creveti pane cu orez si sos dulce acrisor

Bai ce trece timpul, fantastic! Nu mai stiu daca e duminica sau marti, nu stiu ce anotimp e (ceea ce s-ar putea sa nu fie fix vina mea, avand in vedere starea vremii), uit zile de nastere, uit sa raspund la mesaje, vai steaua mea. Nu stiu cand a facut Iepu’ o luna jumate, parca ieri inota in hainele cele mai mici care exista si-acu’ deja am o ditai sacosa cu carpeturi care nu-i mai vin, unele chiar neatinse de iepurimea sa. Cumva, desi nu stau o clipa locului, ma plictisesc. Da. Ma plictisesc. Mi-e dor sa-mi iau lumea in cap, sa ma duca trenul unde miroase a iarba proaspata. Mi-e dor de liniste. Slava domnului ca mai vine lume pe la mine sa ma mai scoata din rutina (ca in filmul ala Ziua Cartitei, cu un nene care traieste aceeasi zi over and over again pana invata sa treaca prin ea absolut fara greseala).

Saptamana trecuta m-am vazut cu Printesa. Care ma stie de purcea pofticioasa si nu exista sa vina fara mancarea cea buna asupra mariei sale. Ce sa fie, ce sa fie, zice ea. Si-mi aduc aminte ca, inainte sa nasc, mancam foarte bun la Afi, ceva mancare asiatica de la un fast food nou pe numele lui Thang Long AFC (colt cu patinoarul, nu aveti cum sa ratati).

taitei

Foarte buna treaba au facut baietii astia. Cautandu-i azi pe net, am vazut ca mai au un restaurant in Pitesti – http://www.afc.com.ro. Ce-mi place la ei e ca par asa, foarte autentici. Desi in mall-ul cu pricina sunt si alte restaurante cu pretentii de gen (Wu Xing si Chopstix – mega bleah!), asiaticii de la mama lor vad ca vin sa manance la Thang Long, ceea ce gireaza locul. Meniul e o combinatie de bucatarie thai, chinezeasca, vietnameza, plus niscaiva chestii indiene, plus sushi. De obicei mananc de la ei vita cu ciuperci si ceva orez sau noodles. Am incercat si sushi-ul, nu m-a dat pe spate. In schimb, acesti creveti pane cu orez simplu si sos dulce acrisor m-au spart. Buni ceva de groaza! Paneul ala e minunat, l-as manca gol!

noodles cu legume

Taiteii par de casa, nu-s in niciun caz ceva ce gasesti la supermarket. Legumele din toate mancarurile sunt crunchy, cu tot gustul la ele. Mancarea nu-i nici pe departe asa sarata sau grasimoasa cum ne-au obisnuit majoritatea restaurantelor “chinezesti” din oras. Totul foarte bun, asta e concluzia. Si affordable. Pret corect de upper-end fast food stuff. De dragul autenticitatii, personalul e cu totul si cu totul de-acolo, ceea ce duce la probleme de comunicare (vorbesc romaneste doar cat sa stie pe dinafara meniul, daca te bagi in seama cu ei, clipesc des). Dar felurile de mancare au numere si sunt identificabile cu degetul (dati-mi si mie “aia”), asa ca no biggie.

Revenind la oile noastre, cititi aici efectul Iepurelui roz asupra Printesei – we love you too <3. Da, ne place cand Printesa danseaza in ciorapi colorati prin sufrageria noastra, cu bebe in brate, cand Dana ne curata cartofi, cand Boo ne coace briose si Mazi placintele cu mere. Avem nevoie de mult de tot rasfatz zilele astea. Si aici ma refer atat la Iepu’, cat si la ma-sa.

iepu'

Nu-i asa ca-i din ce in ce mai frumoasa? De cinci nopti (dap, le numar!), nu ne mai trezeste noaptea sa manance, ceea ce e foarte frumos din partea ei. Sambata am cercelat-o for good. Si pe 19 iunie o botezam pe numele ei adevarat Lorelai Victoria. Si maine fac un rulou de curcan umplut. Cam asa.

19 comments » | filled under: life, mommy undercover, off topic, reviews

paste cu cod si legume

May 12th, 2011 — 2:05pm

paste cu cod si legume

Nu stiu de ce are una lume impresia ca salatele sunt usor de facut, de fapt ele sunt foarte time-consuming si rareori aducatoare de satisfactii comparabile cu, sa zicem, o bucata de carne de porc. Eh, mai gresim si noi, deh.

Avem aici inca o salata rece cu paste (remember http://easypeasy.ro/2010/10/salata-rece-cu-paste/). Fussili fierte al dente, racite si tavalite printr-un dressing dintr-o lingura de mustar, o lingurita de pesto si nitica smantana dulce, pentru finete. Adaugate apoi ceva legume congelate, preparate la aburi (eu am gasit la Mega Image un amestec legume pentru cous cous, din gama 365 – contine naut si alte alea si mi s-a parut potrivita combinatia). Apoi fileurile de cod, aburite si ele in prealabil, plus niste sparanghel, plus un ou fiert. Piper, sare, gata. Ei da, pare iute, dar nu e. Ca pana fierbi pastele, pana fierbi oul, pana aburi, pana alea alea – prea complicat. Mai bine o friptura, I always say!

10 comments » | filled under: every day

pofte

May 11th, 2011 — 6:32pm

pui prajit, cartofi prajiti, moartea

Cineva va rog sa-mi explice si mie ca nu mai sunt gravida, deci nu ar trebui sa mai am cravings. Aparent, creierul meu nu a primit the memo. Multumesc, bitch with cats, ca mi-ai curatat cartofi. Acu’ mai tre’ doar sa-mi publici cartea, vrei?

cartofi prajiti

Deci da, nu-i destul ca azi noapte la 1 eu faceam snitel vienez, de vitel, tot tacamu’. Azi mananc cartofi prajiti, pui prajit, mujdei cu iaurt si castraveti murati. Gâl gâl. Pai ce, toate perechile alea de blugi skinny din dulap sa nu faca fericita o fata mai tanara si mai slaba? Ma doare la basca, verigheta a intrat pe deget, restul cârpeturilor poa’ sa mai astepte. Buna pofta, pofta buna!

9 comments » | filled under: every day

Back to top