archive for March 2011


reteta mamei de pui de om

March 8th, 2011 — 8:18am

mama si puiul la o zi - iulie '79

Stiti deja ca mama mea face cea mai buna crema de zahar ars, cele mai bune gogosi, cea mai buna placinta cu mere, cele mai bune fursecuri, cele mai bune sarmale… Dar poate nu v-am spus niciodata (si ce zi mai buna ca sa fac asta decat 8 martie), ca mama mea stie sa faca dintr-o coca moale, plamadita cu multa dragoste si-atat, cea mai buna viata pentru puiul ei de om. Nu exista dar mai de pret decat lectia de iubire neconditionata pe care mi-a dat-o mama, din prima secunda in care ne-am intalnit pe lumea asta si pana astazi, neobosita, pentru totdeauna. Si-n cele mai negre clipe, cand ma sapa indoiala, cand ma intreb daca am sa fiu o mama buna pentru Lorelai, ma gandesc la mama si-mi zic ca n-am cum sa nu reusesc, pentru ca I learned from the best!

Draga  mama, mi se innoada lacrimi in barbie cand scriu asta, mi-aduc aminte de desenele pe care ti le faceam la gradinita de ziua mamei, de bietul tata, care in 30 de ani n-a uitat o data sa ne aduca flori de 8 martie (e grea ziua asta fara el), mi-aduc aminte de multe lucruri mici care se tes impreuna intr-o emotie si-o bucurie si-o certitudine ca nu-s pe pamant a nimanui, atata timp cat te am pe tine. Te iubesc!

24 comments » | filled under: life, mommy undercover, off topic

mucenici moldovenesti

March 7th, 2011 — 12:19pm

mucenici

Dragilor, multam mult pentru toate retetele pe care mi le-ati trimis, a fost tare greu sa alegem una singura. Ne-am oprit pana la urma la reteta Bunicii, pe motiv ca nu ne-am indurat sa alegem o coca de post si ca mi-au sticlit ochii ca la licurici cand am vazut in compozitie unt si lapte. Plus ca na, mucenici de la bunica suna corect. Asa ca multumim, draga Buni! Cum s-au desfasurat lucrurile am sa va povestesc in cele ce urmeaza.

Pai in primul rand, nu ne-am invatat deloc minte de la Craciun, cand am umblat dupa nuci ca disperatii cu o zi inainte sa plamadim cozonacul. Am uitat si de data asta ca nuca-i pretioasa si ca romanul rade tot si ca cel mai sigur e sa ti-o procuri cu cateva saptamani inainte de orice eveniment public care o necesita. Asa ca sambata ne-am invartit ca fraierii prin tot felul de piete si supermarketuri, nuca nema. Intr-un final am gasit la our very own Mega Image de cartier niste pachetele de nuca la suprapret, 70 de lei kilul. Si cum ce kilu’ meu era sa facem, am luat.

mucenici

O alta invatatura de tras din povestea “mucenici 2011”, e aia cu “cine plamadeste mucenici la miezul noptii, termina la 3 dimineata”. Si asta fara dublu ciclu de dospire. Dureaza ceva micutii, pentru ca dupa ce faci coca, tre’ sa o lasi sa creasca o ora  in forma de guguloi, apoi sa o intinzi, sa faci opturile de rigoare pe care sa le mai lasi la crescut inca o ora. Sa coci tava dupa tava, ca nu poti sa pui in ea prea multi, trebuie sa fie destul de spatiati ca sa aiba loc sa creasca si sa nu se lipeasca unul de altul. Pe urma tre sa-i insiropezi, sa-i ungi, sa-i presari cu nuca. Si pe urma trebuie neaparat sa-ti infigi dintii intr-unul cald si mustind de sirop. Sau, in  cazul meu, fiind eu o ciudata (de Craciun primesc propriul cozonac simplu, fara niciun fel de umplutura), sa razi doi-trei asa scurt, imediat ce i-ai scos din cuptor, fara nuca si fara miere.

Invatatura numarul trei: ideea mea cu “hai sa prajim putin nuca si sa nu o macinam foarte marunt” sucks! Nuca usor arsa si mare nu e nici buna, si nici nu se lipeste de mucenici.

Invatarura numarul patru: ideea lui Pufx cu “hai sa vedem ce se intampla daca in loc de miere ungem cu sirop de artar” – not half bad. Merge, zau! Ceea ce dovedeste inca o data ca el e specialistul familiei in materie de cocaraie, prajituri si alte unelte ale diavolului.

Invatatura numarul cinci: data viitoare – din start portie dubla. Din 500g de faina am obtinut cu greu vreo 7 mucenici decenti si vreo 5 mici si tristi. Nici intr-un caz 40.

mucenici

Reteta originala o gasiti aici, mult mai bine decat as fi fost eu in stare sa v-o povestesc:

http://raftulbunicii.blogspot.com/2010/03/mucenici-moldovenesti.html

Dupa cum ziceam ieri pe Facebook, kudos to Pufix, the bestest husband ever, si nu zic asta pentru ca l-am luat de barbat, ci pentru ca mi-a facut mucenici:)) Au iesit foarte buni. Atat cat trebuie de pufosi, consistenti si dulci. Pana miercuri poate mai facem o tura, eu vreau turtite rotunde din compozitia asta, pe care sa le sectionez nemilos-transversal si sa le mananc cu unt si dulceata de zmeura.

Pofta buna la mucenici pentru cine nu a fost un purcel lacom si i-a mancat pe toti inainte de 9 martie… /blush

33 comments » | filled under: traditional

o poveste cu un caine

March 7th, 2011 — 10:01am

catel

Nu vreau sa starnesc o polemica, va rog din suflet, nu va invrajbiti, ca o sa va sterg fara mila comentariile. Vreau doar sa va spun o poveste.

Acum patru luni, in drumurile noastre aproape saptamanale la Auchan, am intalnit un catel haios in parcarea sus numitului centru comercial. Si cum Pufix cara in portbagaj tot timpul ceea ce el numeste “the goggeh travelling kit” (lolspeak pentru cine nu stie:) – adicatelea multe conserve de la Maxi Pet si-o farfurie mare, s-a executat imediat si i-a dat semi-puiului sa manance the good nomz. De atunci, aproape saptamana de saptamana, l-am vazut pe semi-puiul nostru cum creste si se face un ditai dulaul. Pufix nu-l recunoaste si nici nu-l cauta activ prin parcarea care e oricum plina de catei. Eu insa ii stiu moaca si mi se pare ca si el ne stie pe noi, pentru ca mereu vine sa primeasca ofranda portbagajului. Si sambata am realizat ca s-au facut patru luni de cand ne cunoastem, ca iar ne-am intalnit cu catelul nostru la Auchan si iar a mancat foarte-mult-buna conserva de carne, un spanac daca stau sa ma gandesc cata foamea face el in toate celelalte zile cand nu se indura nimeni sa-i dea ceva.

Anyway, am stat, ne-am veselit cu el la soare, l-am iubit si l-am gadilat si l-am hranit si i-am zis sa fie cuminte. Si pe urma ne-am urcat in masina si-am plecat. Si mi-am dat seama ca data viitoare cand o sa mergem la Auchan, catelul nostru s-ar putea sa fie deja ucis. Ma scuzati, “eutanasiat”. 

http://www.orasulanimalelor.ro/mitingul-ultimei-sanse-vino-sa-protestezi-impotriva-uciderii-luni-7-martie-ora-1500parcul-izvor-in-fata-camerei-deputatilor/

miting

22 comments » | filled under: life, off topic

avanpremiera:)

March 6th, 2011 — 11:10am

mucenici moldovenesti

Nu e timp de povesti, ca avem de vizitat mame si surori si matusi,  avem de montant patut si alte alea, avem de scarpinat pisici si de mancat bun. Dar era musai sa va informez ca mucenicii lui Pufix sunt the shizznit! Mai multe va zic maine. O duminica insorita tuturor:)

12 comments » | filled under: traditional

retete cu oua

March 5th, 2011 — 10:01am

clatita de ou cu sunca frittata cu legumeou benedict cu somon ou in casuta de paine omleta cu spaghete omleta cu branza de capra 

Buna dimineata de weekend:) Ce faceti voi? Noi ne-am trezit cu noaptea in cap, treaba multa nene! Afara e soare, ceea ce e foarte convenabil considering ca nu ma mai pot incheia la nicio haina de iarna si am vreo cateva drumuri de facut. Abia astept sa simt in nari aerul poluat de Bucuresti – dupa ce stai in casa mai mult asa, incepi sa-l apreciezi si pe asta, jur. V-as lasa cu niste oua, scrambled, omleta, fripte, fierte, tari, moi, cum vreti voi. Pentru ca oul e cea mai buna sursa de proteine si pentru ca nimic nu bate un mic dejun de weekend cu oua. http://easypeasy.ro/tag/oua/

Va doresc o sambata frumoasa, iar noua – spor la treaba. Poate ne vedem si prin oras, eu o sa fiu aia care nu mai incape nici pe usile batante:))

6 comments » | filled under: every day

despre meal planning in general

March 4th, 2011 — 1:17pm

fresh

Vinerea trecuta va povesteam despre ceea ce mi se pare mie o maniera acceptabila de a da jos kilogramele in exces, fara stres si fara sa abuzam de bietul organism. Va aratam si un exemplu de meal plan  asa, ca idee. Si va impartaseam principiile de baza care stau la baza lui, destul de putine la numar si destul de relaxate. In continuarea postului despre slabit, azi ma gandesc sa va scriu cate ceva despre planning in general si meal planning in particular.

In primul rand, trebuie sa stiti despre mine ca-s a bit of a planning freak. De cand ma stiu umblu dupa mine cu cel putin trei Moleskine pocket si unul – doua mari, in care am liste peste liste peste liste. De la mama natura sunt infernal de dezordonata si cred ca la un moment dat am decis eu asa semi-constient sa fac putina ordine in toata problema, de unde si treaba cu home managementul asta care s-ar putea sa va para usor extrem la prima vedere. In my defense si ca sa va conving ca merita efortul, viata e mult mult mai simpla atunci cand anumite lucruri care-s natural foarte time consuming sunt planificate in avans. Am sa ma refer acum doar la partea de meal planning, ca pana la urma de-aia suntem cu totii aici, pentru ca ne place papica:)

Din experienta noastra domestica, lipsa unui meal plan inseamna asa: cumparat mai mult decat ne trebuie,  aruncat mancare, mancat aiurea, mancat porcarii in oras, cheltuit mai multi bani, ingrosat tesut adipos, capatat frustrari diverse din cauza de sentiment de viata haotica. In opozitie cu aceasta stare, un amarat de plan pe care ti-l faci, sa zicem, intr-o zi de vineri, te ajuta: sa stii exact ce ai de cumparat in weekend si in acest fel sa eviti overbuying si overeating, sa iti organizezi timpul in asa fel incat sa nu-ti ia o mie de ani sa prepari o cina sanatoasa sau un lunch decent pentru la birou, sa mananci mai putine banane, covrigi si junk si, cel mai important daca ma intrebati pe mine, sa ai o stare de confort psihic din faptul ca esti asa, on top of things. Mi se pare extrem de obositor sa te gandesti in fiecare zi, epuizat de munca si cu spumitzele aferente oricarei zi din saptamana, la ce gatesti azi, ce mananci maine si asa mai departe. E mult mai usor sa te gandesti o singura data la toate astea, pentru toata saptamana.

Mai departe, odata agreat principiul, I guess ca depinde de ce vrea fiecare. Unul vrea sa slabeasca, altul vrea sa se ingrase, altul vrea pur si simplu sa manance sanatos, iar altul doesn’t really care, vrea doar niste idei de ce sa mai puna in farfurie, ca s-a plictisit de salata mancata direct din punga si de maioneza la plic. 

V-am mai zis eu si in postul trecut, valoarea unul plan (sau a unui planner for that matter), sta in imensa lui capacitate de customizare. Nu exista un meal plan universal valabil care sa mearga pentru everybody. Nici macar zece astfel de planuri. Pentru ca fiecare om are damblalele lui. Pentru ca un meal plan nu inseamna musai chestii de gatit acasa (se poate face un meal plan exclusiv pe baza de eating out). Pentru ca nu toata lumea crede ca tre sa manance cinci mese pe zi (desi I strongly support this idea). Treaba e asa, cam ca la agentie: plannerul e client service, clientul e nebun, deal with it:))

Ah, n-am vrut sa sune postul asta asa sec si didactic, mi-as fi dorit sa fiu in stare sa impart cu voi aceasta fantana de intelepciune dobandita in timp si pe propria piele, insa ma tem ca e greu in scris si fara sa ma vedeti cu cata pasiune netarmurita sunt in stare sa va povestesc live de asta pana va adorm. Of.

Va las cu doua exemple de meal plan-uri executate pentru doi dintre prietenii mei (“clientii”), iarasi zic, croite pe baza briefului lor foarte specific:

Brief 1 – young active couple: “nu mancam paste, paine, orez, cartofi, dulciuri, carne de pui, nu mancam mic dejun, vrem lunch pentru mine, dinner pentru amandoi, cina sa fie ceva usor de facut si lunch-ul sa fie mainly salata” http://downloads.trixbits.ro/exemplu_meal_plan_2.xls

Brief 2 – single guy, works a lot: “vreau sa slabesc 20 de kile, vreau sa mananc de pranz in fiecare zi la Vulturul, seara vreau sa mananc ori acasa, ori in oras, tre’ sa fie usor; nu imi place sa fac sport; nu vreau sa renunt la cafeaua de la Starbucks” http://downloads.trixbits.ro/exemplu_meal_plan_3.xls  

O sa vedeti ca fata de planul pe care vi l-am aratat data trecuta, cele de azi sunt intr-un format mai complex, cu linkuri, cooking instructions si liste de cumparaturi. E adevarat ca e ceva de munca la ele, dar eu zic ca merita. Poate intr-o saptamana sau doua reusesc sa conving pe careva dintre prietenii mei aflati in programul “experimental” sa scrie un guest post despre cum le-a schimbat viata in mai bine chestiunea asta cu planningul.

Pana atunci, va doresc tuturor un weekend de vis. Ah, si va multumesc pentru retetele de mucenici, sper sa ne iasa ceva. Si daca nu, no worries, ca eu nu sunt pretentioasa:)

29 comments » | filled under: dieta, life, meal planning

mic dejun ca in copilarie

March 3rd, 2011 — 12:14pm

ceai de tei cu miere si lamaie, paine prajita cu unt si cu branza, ou fiert

Este numai vina printesei, ca la ea am citit acum ceva vreme un post, care nu mai stiu despre ce era, ca mie nu mi-au ramas in cap decat oul fiert si branza feta. Moment de la care am dezvoltat un adevarat fetish pentru mic dejun ca in copilarie, cu ceai de tei cu miere si lamaie, paine prajita cu unt si cu branza si ou fiert. Abia astept sa ma trezesc (nu conteaza daca-i din somnul de cu seara sau ala de la pranz), ca sa dau fuga (eufemism pentru “sa-mi tarai fizicul”) la prajitor, sa inserez doua felii de toast in el, sa fierb numaidecat un ou de tara de la Cornu, sa balacesc lingurita cu miere in cana cu ceai si-apoi sa ma proptesc in fata calculatorului, cu o felie de paine intr-o mana si cana de ceai in cealalta, ca sa va povestesc si voua ce bun e.

miere de floarea soarelui

Si daca tot vorbim de miere, va prezint mierea mea preferata. E de floarea soarelui si e cea mai buna miere pe care am mancat-o ever. Se gaseste pe la delicaterii.

Anyway, acum ca v-am povestit de mica mea obsesie matinala, vreau sa va intreb, voi ce mancati la micul dejun cand erati mici? Ca mie cred ca doar asta mi-a ramas in cap (snitelul din parizer se manca la pranz sau seara:) Hai s-aveti o dupa-amiaza mieroasa!

Si un update de ultima ora – mierea cea buna se gaseste si la Bacania Veche, tocmai am achizitionat doua borcane, taman bine, ca avem mucenici de uns si o mare bucurie la ceaiul de tei:)

48 comments » | filled under: every day, favorites, traditional

reteta de gogosi a mamei mele

March 2nd, 2011 — 2:02pm

gogosi

E trecut de ora 2, by now ati mancat cu totii de pranz, un moment propice sa va lovesc cu reteta de gogosi a mamei mele. Si ca sa va conving de seriozitatea cu care tratez acest demers, va zic ca duminica am mancat un vailing de gogosi de-astea, doar ca sa fiu sigura ca ce va recomand este the very best. Este. Pai da, ati ghicit, mama mea face cele mai bune gogooooooosi! De-alea inaltute ca o perna de la Ikea, fara gauri pe dinauntru, dense, dar foarte pufoase.

Zice mama asa: 500g faina, un ou, 200 ml lapte, 3 linguri de zahar, jumatate de pachet mic drojdie proaspata, ulei pentru prajit si zahar pudra pentru garnisit.

Drojdia, tinuta la temperatura camerei cu cateva ore inainte de intrebuintare, se dizolva cu putina apa calduta si o lingurita de zahar. Se freaca oul cu zaharul. Se pune faina pe blatul de lucru in chip de gramajoara, cu o scobitura la mijloc. In crater se pun oul frecat cu zahar, drojdia dizolvata si laptele. Se framanta o coca moale, pana cand se poate desprinde de pe maini (cat de cat, acu, n-o luati chiar de buna pe asta, ca nu mai terminati in veci). Se lasa coca sa creasca acoperita, la loc caldut, pana isi dubleaza volumul. Se intinde o foaie grosuta, in care se taie cu gura unui pahar gogosile.

Pana aici e simplu, zau. Treaba odioasa e cu coptul lor, de fapt, prajitul in tone de ulei. Operatiune de care eu incerc sa ma tin departe, caci daca vad, nu mai mananc. Da nene, gogosile se prajesc intr-o craticioare cu mult, mult ulei. Mai mult decat folosesc eu in cca juma’ de an. Dar ce sa-i faci, no pain, no gain. Rezultatul – gogoasa aia fierbinte, tavalita prin zahar pudra – este prea-minunat. Mai cu seama ca asa rar ni se intampla sa indulge intr-o astfel de nenorocire. Eu zic asa: weekendul asta aveti dezlegare la gogosi deep-fried. Va astept cu impresii:) Ah, si daca cineva are o reteta de gogosele mici, care se fac cu iaurt in compozitie, sa vorbeasca acum, ca eu am avut-o, am pierdut-o si o vreau.

In alta ordine de idei, mi-am scormonit blogul dupa retele de la mama si am facut un proaspat tag: http://easypeasy.ro/tag/reteta-mamei/. Enjoy!

28 comments » | filled under: every day, traditional

familie simpatica, rugam reteta mucenici moldovenesti. asteptam provincia.

March 2nd, 2011 — 1:11am

mucenici grecesti, cum ar veni

Pai treaba e asa: la noi in  familie se fac mucenici de-aia cu zeama. Nu avem traditie la sfintisori Moldova-style, dar am vrea sa intemeiem una. Si cautam o reteta. Una autentica, veche, adevarata, din familiile voastre, de la bunicile voastre, de la neam de namul vostru. Mainile fermecate ale lui Mishu abia asteapta sa se tavaleasca prin coca indicata de voi, iar eu stiu deja ca vor fi cei mai grozavi mucenici ever. Asa ca pretty please, with sugar on it, lasati-mi reteta  de mucenici a familei voastre , sa “mananca” si gura mea. Iar la schimb, eu am sa va dau azi reteta de gogosi a mamei mele! Ce ziceti, deal? Poate va ambitionez cu poza de deschidere – un soi de “sfintisor” grecesc – corn insiropat cu miere si umplut cu ciocolata si dulceata. Hai ca putem mai bine romaneste, sunt precisa! Va multumim din adancul burtilor pofticioase si asteptam cumintei, probabil ca ne organizam sa-i facem in weekend, asa ca ar fi minunat sa primim ceva pana atunci.

22 comments » | filled under: traditional

chec aperitiv, cu sunca si legume

March 1st, 2011 — 10:57am

chec aperitiv

Buna dimineata si happy March 1st, fara numar fara numar, pentru toate fetele care ma citesc:) Ce faceti voi? De-aici de la mine se vede bine, hai ca mai avem putin si scapam de iarna, ca, puii mei si doamne iarta-ma, tare-s satula. De iarna, sa fie clar, ca de mancare vad ca-i din ce in ce mai greu sa ma satur. Nu stiu alte gravide cum sunt, dar eu in luna a opta plus sunt un monstru devorator. Cred ca as putea manca lejer la fiecare jumatate de ora. Si nu o banana si-un iaurt, ci mai degraba un cotlet si un saculet de cartofi. Nasol. Dar destul rasul-plansul pe ziua de azi, ca nici macar pe mine nu ma impresionez. Fetele de pe Facebook au zis ca vor chec, asa ca, pam pam, iata-l!

Intai sa va spun ca am combinat doua retete diferite la checul asta aperitiv, experimental, dar foarte reusit. O sa va zic si ce-as face diferit data viitoare. Pai avem asa: doua cepe mititele sau una mare, o legatura de ceapa verde, 500g ciuperci proaspete, 5 oua, 5 linguri de faina, 5 linguri de smantana, o legatura de marar, un ardei rosu mic, masline asortate, cateva felii de sunca, nitel unt si nitel ulei de masline.

Ciupercile, ardeiul rosu taiat fasiute si ceapa tocata marunt (mai putin  aia verde) se calesc in unt si putin ulei de masline, fara sa le punem sare de la inceput, pentru ca si asa baltesc de apa. Cand zeama e scazuta complet, iar ciupercile prind o culoare frumusica, adaugam sunca. O lasam si pe asta sa se rumeneasca. Apoi punem maslinele fara sambure si taiate mai mic, plus mararul si ceapa verde, tocate. Mai le vanturam nitel, dregem de sare si piper si dam la o parte de pe foc, sa se raceasca.

sunca si legume calite

Cum s-au racit ciupercile destul, cum borfolim intr-un castron galbenusurile de ou, amestecul de legume calite si smantana. Separat batem albusurile spuma tare. Pe care spuma o punem peste celelalte ingrediente. Turnam si alea cinci linguri de faina si apoi omogenizam cu grija totul, amestecand de sus in jos asa, cu o lingura mare de lemn. Coacem checul in forma destinata, pe hartie de copt, la foc potrivit. Se lasa sa se raceasca si abia apoi se taie felii. That’s all, folks!

Ah, am zis ca va zic si ce as face diferit next time. Pai as unge checul cu ou pe deasupra inainte sa il bag la cuptor si l-as presara cu ceva branza rasa cand ar fi aproape gata. Cam atat.

Pentru cine a vrut reteta de gogosi, stay tuned, si maine e o zi:) Cheers!

23 comments » | filled under: every day, mommy undercover, party food

Back to top