You know me, sunt mai degraba the English breakfast type of girl (oua, carnati, de-astea), dar cand mi-am varat nasul plictisit intr-o casoleta cu capsune si-am simtit miros de de-alea adevarate, am zis ca e musai sa le am, my precious! Pufix le-a complimentat cu niste croissante cu unt de la Paul, eu am stors niste portocale si iaca, avem mic dejun continental. Adica ala pe care nu-l aleg niciodata la hotel, pentru ca il gasesc meschin si nesatisfacator:p Dupa cum gasesc si aceasta zi noroasa.

M-am trezit cu noaptea-n cap. Diseara ma duc la control si am de gand sa ma pun in genunchi in fata doctorului si sa nu mai plec de-acolo pana nu ma opereaza. Dap, ce pot sa zic, I’m a man with a plan, ma rog, a woman with a belly and an attitude problem:))

Este numai vina printesei, ca la ea am citit acum ceva vreme un post, care nu mai stiu despre ce era, ca mie nu mi-au ramas in cap decat oul fiert si branza feta. Moment de la care am dezvoltat un adevarat fetish pentru mic dejun ca in copilarie, cu ceai de tei cu miere si lamaie, paine prajita cu unt si cu branza si ou fiert. Abia astept sa ma trezesc (nu conteaza daca-i din somnul de cu seara sau ala de la pranz), ca sa dau fuga (eufemism pentru “sa-mi tarai fizicul”) la prajitor, sa inserez doua felii de toast in el, sa fierb numaidecat un ou de tara de la Cornu, sa balacesc lingurita cu miere in cana cu ceai si-apoi sa ma proptesc in fata calculatorului, cu o felie de paine intr-o mana si cana de ceai in cealalta, ca sa va povestesc si voua ce bun e.

Si daca tot vorbim de miere, va prezint mierea mea preferata. E de floarea soarelui si e cea mai buna miere pe care am mancat-o ever. Se gaseste pe la delicaterii.

Anyway, acum ca v-am povestit de mica mea obsesie matinala, vreau sa va intreb, voi ce mancati la micul dejun cand erati mici? Ca mie cred ca doar asta mi-a ramas in cap (snitelul din parizer se manca la pranz sau seara:) Hai s-aveti o dupa-amiaza mieroasa!

Si un update de ultima ora – mierea cea buna se gaseste si la Bacania Veche, tocmai am achizitionat doua borcane, taman bine, ca avem mucenici de uns si o mare bucurie la ceaiul de tei:)

Buna dimineata si happy March 1st, fara numar fara numar, pentru toate fetele care ma citesc:) Ce faceti voi? De-aici de la mine se vede bine, hai ca mai avem putin si scapam de iarna, ca, puii mei si doamne iarta-ma, tare-s satula. De iarna, sa fie clar, ca de mancare vad ca-i din ce in ce mai greu sa ma satur. Nu stiu alte gravide cum sunt, dar eu in luna a opta plus sunt un monstru devorator. Cred ca as putea manca lejer la fiecare jumatate de ora. Si nu o banana si-un iaurt, ci mai degraba un cotlet si un saculet de cartofi. Nasol. Dar destul rasul-plansul pe ziua de azi, ca nici macar pe mine nu ma impresionez. Fetele de pe Facebook au zis ca vor chec, asa ca, pam pam, iata-l!

Intai sa va spun ca am combinat doua retete diferite la checul asta aperitiv, experimental, dar foarte reusit. O sa va zic si ce-as face diferit data viitoare. Pai avem asa: doua cepe mititele sau una mare, o legatura de ceapa verde, 500g ciuperci proaspete, 5 oua, 5 linguri de faina, 5 linguri de smantana, o legatura de marar, un ardei rosu mic, masline asortate, cateva felii de sunca, nitel unt si nitel ulei de masline.

Ciupercile, ardeiul rosu taiat fasiute si ceapa tocata marunt (mai putin  aia verde) se calesc in unt si putin ulei de masline, fara sa le punem sare de la inceput, pentru ca si asa baltesc de apa. Cand zeama e scazuta complet, iar ciupercile prind o culoare frumusica, adaugam sunca. O lasam si pe asta sa se rumeneasca. Apoi punem maslinele fara sambure si taiate mai mic, plus mararul si ceapa verde, tocate. Mai le vanturam nitel, dregem de sare si piper si dam la o parte de pe foc, sa se raceasca.

Cum s-au racit ciupercile destul, cum borfolim intr-un castron galbenusurile de ou, amestecul de legume calite si smantana. Separat batem albusurile spuma tare. Pe care spuma o punem peste celelalte ingrediente. Turnam si alea cinci linguri de faina si apoi omogenizam cu grija totul, amestecand de sus in jos asa, cu o lingura mare de lemn. Coacem checul in forma destinata, pe hartie de copt, la foc potrivit. Se lasa sa se raceasca si abia apoi se taie felii. That’s all, folks!

Ah, am zis ca va zic si ce as face diferit next time. Pai as unge checul cu ou pe deasupra inainte sa il bag la cuptor si l-as presara cu ceva branza rasa cand ar fi aproape gata. Cam atat.

Pentru cine a vrut reteta de gogosi, stay tuned, si maine e o zi:) Cheers!

Ce face omul cand n-are ce face? Inventii, mascari, arta si precizie bai nene! Azi dimineata (si prin dimineata inteleg ora 12, cand s-a trezit toata lumea din casa, nu de alta, dar venea mama val-vartej), mi-am facut mie (ca Pufix n-are voie cartof), un mic dejun ca la aia, cum le zice, de mananca dimineata fasole cu carnati… englezi, asa. Am taiat un cartof rondele grasute si l-am ametit in tigaie cu sare, piper, putin ulei si putina apa, cat sa prinda o crusta frumoasa pe deasupra si sa fiein  light and fluffy pe dinauntru. Pe urma am construit intr-un vas termorezistent un turnulet compus din: felie cartof, felie de mozzarella, felie de ou fiert tare si iarasi cartof si mozzarella on top. Am dat la cuptor vreo cateva minute, pana s-a topit branza. Am mutat cu grija cazemata intr-o farfurie si am fortificat cu damburi de salata verde si transee de rosii cu busuioc, usturoi pisat si ulei de masline. Un fleac!

Late breakfast astazi, si grozav de bun! Facem asa: pentru fiecare “clatita” avem nevoie de un ou. Pe care il batem bine il turnam intr-o tigaie unsa cu ulei si-l coacem ca pe clatite, intorcand de pe o parte pe alta. Peste clatita de ou gata coapta punem o felie mare de sunca. Rulam.

Ei, si punem frumusel rulourile astea intr-un vas termorezistent, le presaram cu cascaval ras si le dam la cuptor cateva minute, sa se gratineze. Intre timp, facem un sos din smantana, ceapa verde si marar tocat, sare si piper. Pe care il turnam peste clatitele calde.

Banal, delicios, fattening, aia e! This is no spa people, ne place papica! Va doresc o saptamana spornica! Mie sa-mi tineti pumnii, ca maine ma duc la morfofetala de trimestrul 3, sau, dupa cum ii zice Mazi, morfofofo:) Speaking of Mazi, ati aflat toti the good news? Daca nu, fuguta pe blog la ea sa vedeti ce si cum. Grats Mazette, si pe calea asta!

Sunt obosita si posocoasa si varza cu nervii capului. Asa o zi proasta n-am mai avut demult. Ma simt imensa si inutila si satula din cale afara de aceasta versiune a mea. Imi este un dor nebun de mine, aia care eram, si nu pot sa nu ma intreb, in vreme ce-mi suflu demonstrativ nasul in batiste de hartie, daca o sa ma mai regasesc vreodata. Garnitura la depresia de azi – orez cu lapte si scortisoara. Se pune pe foc un litru de lapte indulcit cu vreo trei linguri de zahar si un plic de zahar vanilat. Cand e cald, se adauga orezul – o canuta, si se fierbe la foc mocnit, in cratita cu fund dublu. Se presara cu scortisoara si se serveste cu lacrimi in ochi.

                          Azi n-am pentru voi o reteta (noi la pranz mancam iarasi asta – http://easypeasy.ro/2011/01/placeri-simple, ca inca n-am depasit momentul “orez basmati egal love”), dar am o recomandare. Si anume, cerealele preferate ale australienilor – Weet-Bix. Noi le-am descoperit acum cateva luni, adusesera la Mega Image si ni s-au parut interesante. Intai le-am testat pe Mishu, care a supravietuit. Nu doar atat, dar s-a si supraincantat despre ele, categorisindu-le drept the ultimate breakfast of champions. Cat despre mine, mare atentie nu le-am dat, ca in varianta clasica arata oarecum a carton presat.  Oh well, ca toate lucrurile bune, intr-o zi au disparut si astea de la raft. Si de-atunci, de cate ori intram intr-un Mega Image, Pufix ofteaza din adancul sufletelului dezamagit – “iar n-au Weet-Bix”. Si mie mi se rupea inima.

Saptamana trecuta mi-a dat in sfarsit prin cap sa Google them, ca poate poate gasesc un alt provider. Ceea ce s-a si intamplat. Le-am gasit de cumparat la cateva magazine online, dar cum importatorul era, si anume, acelasi pentru toti, am aflat cu regrete eterne ca nu aveau varianta clasica in stoc, ci doar doua varietati cu fructe. Am luat si de-alea, si de-alea, sa vedem cum sunt. Si de data asta m-am bagat si eu, nu doar Mishu. And boy, was he right! Sunt geniale! Nu doar ca-s super-healthy (contin fulgi de grau integral, bucăti de fructe, fibre, fosfat de calciu, fier, vitamine), dar is asa de bune cu lapte! Si asta va zice cineva care uraste laptele.

In varianta cu fructe nu au zahar adaugat, ceea ce iarasi este un plus. Inainte sa le descopar, aveam varianta 1 – fulgi de-aia integrali de diverse cereale, naspa gust, naspa consistenta, sau varianta 2 – porcarii zaharoase care par bune, dar nu-s deloc asa, si te umplu de leshin in cel mai scurt timp dupa ce au fost consumate.

De doua zile de cand mananc Weet-Bix ma simt so much better, parca si vitriolul din stomac s-a mai potolit. Anyway, clar sunt cerealele mele preferate si n-am de gand sa mai raman fara. E drept ca abia astept sa apara pe stoc cele simple, pentru ca-s mult mai ieftine si, la naiba, fructe pot sa le pun si eu. Am citit pe net ca ar avea cam mult sodiu, asa ca nu e bine sa exageram cu ele (cum zicea un nene din Australia pe blogul sau ca mananca 20 de bucati de-alea mari de Weet-Bix la o masa:p). Dar da, nicio zi fara Weet-Bix:D

Mai multe despre asta aici: http://www.weetbix.com.au. Aussie kids are Weet-Bix kids, zice sloganul. Eu zic – moi aussie;)

PS: Data trecuta cand am recomandat ceva cu toata bucuria si caldura – adica fructe congelate de la Auchan, le-ati cumparat pe toate:)) Ca m-am dus eu in weekend si nu mai aveau deloc. Asa ca de data asta, va rog, save some for me:))

Sa continuam seria “placeri simple care-ti tapeteaza bucataria cu zoaie” si sa povestim despre painea neagra cu masline. Pana la urma, daca treceti peste aspectul dezolant ‘coca” (de-aia de se lipeste de maini si pe urma de vase si de pe vase pica pe jos, si mai pui faina si numaidecat ai o bucatarie infainata precum o femeie batrana pudrata excesiv), rezultatul e totally worth it. O sa aveti paine delicioasa, fara porcarii chimice prin ea, care se mentine proaspata cateva zile bune, nu se lipeste de mate si nici nu cade greu la stomac. Cum se face:

2 cani cu apa calduta
2 linguri de ulei de masline extravirgin
1 lingurita jumate de sare
3 cani de faina integrala (si ceva in plus, pe principiul “cat cuprinde”)
1 cana de faina alba si ceva in plus pentru framantat
1 plic de drojdie uscata (7g)
masline fara sambure, taiate grosolan
ierburi of your choice – eu am folosit cimbru

Intr-un vailing mare puneti apa calduta, uleiul si sarea. Adaugati 1 cana de faina alba si 2 de integrala, plus drojdia, si amestecati cu o lingura de lemn. Adauagati faina pana rezulta o coca vartoasa, teapana. Transferati coca pe o suprafata de lucru presarata cu faina si framantati-o vreo 10 minute, adaugand faina dupa necesitate pana cand coca devine supla si uniforma. Intindeti cu sucitoarea o foaie mare si presarati peste ea maslinele si ierburile tocate marunt. Rulati-o in forma de bustean si framantati din nou cateva minute, ca sa se distribuie bine maslinele. Modelati coca in forma de biloi si lasati-o sa creasca vreo 1h jumate, la caldurica,  intr-un bol mare, uns cu ulei. Se cheama ca a crescut destul cand si-a dublat volumul.

Bun. Odata crescuta coca, transferati-o pe suprafata de lucru, framantati-o lejer un minut si impartiti-o in patru. Din fiecare bucata intindeti foaie si modelati o franzeluta. Puneti cele patru franzelute intr-o tava captusita cu hartie de copt si lasati sa mai creasca vreo jumatate de ora. Ungeti franzelele cu ulei de masline pe deasupra, crestati cu cutitul niste dungi, stiti, ca la painea traditionala, si coaceti in cuptorul incins bine pret de vreo 25 de minute or so, pana cand coaja e aurie si fundul suna a gol. Scoateti painea din cuptor si lasati-o sa se raceasca de tot inainte de a o taia (haha, sa vad daca va tine). Enjoy!

Later edit: Mi-am amintit sa va zic ca fiind aceasta o paine turtita asa, se preteaza foarte bine la sandvisuri. O taiati pe lung, scobiti  putin miezul si o umpleti cu ce vreti voi. Eu i-am facut lui Pufix sandvis cu carne afumata la tigaie, mustar si castraveti murati, foarte on the yummy side.

Din ciclul “bucuriile femeii gravide”, azi avem sculatul la 5 dimineata fara ceas, rostogolul in slow motion si pe toate partile intr-un pat imens, dar mic, si, finalmente, impleticitul mofluz catre bucatarie, printre doua pisici turtite la parchet si luate prin surprindere. Ma gandesc ca tre’ sa fie invataturile naturii pentru tanara(!) mama, pe genul “practice now, you’ll thank me later”.

Pai ce sa facem cu atata timp on our hands, daca nu o epurare savanta a frigiderului, conform intelepciunii populare care zice “mai bine matze stricate decat bucate aruncate”. Stiu ca am zis ca nu mai mananc soioshenii si carnet, iar lui Mishu i-am promis ca I shall go diet on his ass, dar avem de lichidat 2010 intai, si-apoi om vedea.

Deocamdata – oua cu carne afumata capatata de la prieteni (Dane, multumim, geniale afumaturi, anul asta musai afumam si noi!) si paine de casa cu masline (despre care va povestesc nitel mai incolo, dupa pranz), tapetata cu mozzarella care expira azi si tinuta la cuptor doar asa, cateva minutele. Patrunjelul e la deruta, sa para mai sanatoasa farfuria desfranata. Enjoy!

Daca nu va e frica de hoardele de cetateni care au luat cu asalt supermarketurile, o sa vreti sa ajungeti zilele astea la Auchan pentru niste delicioase fructe de padure congelate. Se vand varsat (e o tanti care iti pune in punga exact cate vrei) si-s tare bune si apetisante. Mure, coacaze, afine, capsune… de toate fructele rosii la care poftesc eu de fiecare data cand le vad pe vreo tarta din revista.

Fructele astea sunt senzationale de amestecat cu iaurt, pentru – doh – iaurt cu fructe, cu lapte si iaurt pentru smoothie-uri sau shake-uri, ce sa mai vorbim de prajituri, tarte, muffins. Am facut si noi aseara briose cu fructe multe, asa de multe ca nici n-au mai crescut cine stie ce, dar au fost minunate, insiropate cu siropul lasat de fructe si pudrate cu zahar. Reteta e veche, o gasiti aici: http://easypeasy.ro/2009/05/muffin-cu-fructe. Enjoy!