mic dejun ca in copilarie
Este numai vina printesei, ca la ea am citit acum ceva vreme un post, care nu mai stiu despre ce era, ca mie nu mi-au ramas in cap decat oul fiert si branza feta. Moment de la care am dezvoltat un adevarat fetish pentru mic dejun ca in copilarie, cu ceai de tei cu miere si lamaie, paine prajita cu unt si cu branza si ou fiert. Abia astept sa ma trezesc (nu conteaza daca-i din somnul de cu seara sau ala de la pranz), ca sa dau fuga (eufemism pentru “sa-mi tarai fizicul”) la prajitor, sa inserez doua felii de toast in el, sa fierb numaidecat un ou de tara de la Cornu, sa balacesc lingurita cu miere in cana cu ceai si-apoi sa ma proptesc in fata calculatorului, cu o felie de paine intr-o mana si cana de ceai in cealalta, ca sa va povestesc si voua ce bun e.
Si daca tot vorbim de miere, va prezint mierea mea preferata. E de floarea soarelui si e cea mai buna miere pe care am mancat-o ever. Se gaseste pe la delicaterii.
Anyway, acum ca v-am povestit de mica mea obsesie matinala, vreau sa va intreb, voi ce mancati la micul dejun cand erati mici? Ca mie cred ca doar asta mi-a ramas in cap (snitelul din parizer se manca la pranz sau seara:) Hai s-aveti o dupa-amiaza mieroasa!
Si un update de ultima ora – mierea cea buna se gaseste si la Bacania Veche, tocmai am achizitionat doua borcane, taman bine, ca avem mucenici de uns si o mare bucurie la ceaiul de tei:)
tags: breakfast, ceai de tei, lamaie, mic dejun, miere, oua 48 comments »
March 3rd, 2011 at 12:24 pm
pt mine mic dejunul de vis (si al copilariei) inseamna ochiuri cu sunculita – sau clasicul eggs & bacon – da, ce sa fac? asta era mic dejunul ideal la noi in casa.
Sau scrambled eggs in unt cu somon fume si paine prajita.
Si in general, OUA cu diverse chestii…
Oua fierte frecate cu unt si telemea de oaie pe paine prajita, omleta cu ceapa verde si unt, omleta cu ciuperci, bacon, cascaval, ceapa verde…
Mai vrei?
Cu fresh de portocale alaturi si un espresso stretto dupa.
March 3rd, 2011 at 12:25 pm
mancam dimineata cand eram mici paine prajita cu oua fierte si cascaval/branza si multa multa dulceata de visine/capsuni/macese!
eu nu vroiam ceai niciodata(de aia si acum la “batranete” imi e greu sa beau ceai 😀 ) ci vroiam lapte si nu lapte cu cacao ci lapte simplu foarte fierbinte! 🙂
o zi superba sa ai!
March 3rd, 2011 at 12:27 pm
Eu mâncaaam, cel mai des, câteva felii de pâine cu unt şi cu puţină sare, împreună cu o cană uriaşă de cacao cu lapte (aveam din-aia bună, gata amestecată cu zahăr, primită din Germania, în cutii galbene). Alteori, pâine cu unt şi telemea plus ceai de mentă. Şi alte-alteori, când aveam timp, îmi făcea mama nişte sandvişuri calde la cuptor: un strat obscen de unt pe pâine, apoi un alt strat de-a dreptul pornografic de caşcaval afumat peste, toată treaba la cuptor. Pâinea se crocantiza pe margini că de-abia muşcam, însă, odată trecută de coajă, intervenea untul topit şi caşcavalul întinzăcios.
*tocmai pun mâna pe telefon s-o sun pe mama să-i mulţumesc pentru treburile astea :))
De menţionat că, în orăşelul unde am copilărit eu, pâinea nu era treaba asta buretoasă şi fadă ce se găseşte astăzi de cumpărat, ci era o ditai bucuria cât roata carului, deasă şi densă şi grea. La început o tăiai în jumătate, apoi puneai jumătăţile astea pe burtă şi doar apoi începeai să tai felii, care erau în formă de U.
March 3rd, 2011 at 12:36 pm
pentru mine micul dejun ideal era “bundos kenyer” – adica paine tavalita prin oua batut, prajita in ulei si cu zahar presarat deasupra
nu mancam prea des dar si cand mancam era de vis 🙂
in rest cana cu lapte obligatorie o aruncam in chiuveta cand nu se uita mama 🙂
paine cu unt si mustar era o alte chestie buna dar cum zicea cineva mai sus painea era altceva nu cartonul la care ii zicem azi paine
March 3rd, 2011 at 12:37 pm
BUNDAŞ!!! Cu zahăr pudră! For president!
March 3rd, 2011 at 12:40 pm
@dana, maica, unde mancai tu somon fume cand erai mica?:))))
@alina: ah, cum era dulceata aia de visine!!! mai stiti ca pe vremuri, cand mergeai in vizita, erai servit cu dulceata si apa rece?
@flavia: m-ai spart! mi-aduc aminte acum de cacao cu lapte si stiu exact despre ce cacao vorbesti, ca primeam si eu de la nemtzii de pe strada de la buni, din arad:D si da, painea era paine. si branza nu era feta, era branza nene. ah, wonderful:D
March 3rd, 2011 at 12:40 pm
@natty: friganeleeeee:D foarte tare, da!b
nici mie nu-mi placea laptele, mai ales daca avea caimac, bleah:))
March 3rd, 2011 at 12:45 pm
Honey, asta cu felia de paine intr-o mana, cana de ceai in alta si scrisul la calculator (cu nasul?) trebuie sa o vad live ca sa o cred 😀
March 3rd, 2011 at 12:46 pm
pufi, ce vigilent esti, te testam, pentru tine am scris aia:)) bravo, la loc, 10!
March 3rd, 2011 at 12:46 pm
Snitzelul de parizer era mincare de duminica la noi acasa, se minca obligatoriu cu piure si cu muraturi.
Dimineata mincam piine cu zacusca de vinete de la bunica si biscuiti d-aia fainosi cu unt intre ei (pe majoritatea recunosc ca-i aruncam pe geam, ca nu-mi placea gustul ala de gras si dulce). 😀
Friganele mincam si eu, dar erau desert.
Uneori primeam si omleta cu rosii sau clatite cu urda si marar (asta rar, cind primea taica-miu vreo spaga de la stina).
March 3rd, 2011 at 12:48 pm
Oooo, caimac!!!!!! Cand eram mic mama fierbea laptele intr-o oala mare de aluminiu si eu vanam caimacul respectiv laptele prins pe fundul oalei 🙂
March 3rd, 2011 at 12:50 pm
(e prima oara cand scriu pe blogul tau frumos si amuzant si superrrinteresant. imi place mult si-l deschid zilnic, poate chair de 2 ori!)
pentru mine cea mai frumoasa amintire de la micul dejun e ceaiul pe care Buna inca il prepara ea singura, din tot felul de plante pe care le cumpara din piata, le usuca si le amesteca in proportii delicioase (eu una n-am mai auzit de vreo bunica sa faca asa ceva :)..in rest…sacaiala cu oul fiert pe care il inghiteam cu noduri (pt ca “e echivalentul unei bucatele de carne de marimea unei cutii de chibrituri”), branzica, unt cu dulceata de visine :D. bun.
March 3rd, 2011 at 12:54 pm
daaa!imi placea sa merg in vizite mai ales in zona moldovei era treaba asta cu dulceata(care era dementiala si pe atunci mi se parea extrem de speciala) si apa rece dn fantana!
un mare adevar este cu painea…era altfel atunci caci mama mea(o mare gospodina 😀 ) cocea in cuptor cu lemne cam la 3 zile paine,la care noi copii iubeam “dontul” adica imperfectiunea painii (suna ciudat dar painile mamei aveau “cosuri” gigantice special pentru noi…nu ieseau perfect rotunde 😀 ) si eu coc acum paine insa nu in cuptor de paine ,ci in masina de paine caci nu ne place painea din comert!
March 3rd, 2011 at 12:54 pm
irina, ma bucur ca te-ai “aratat”:) nici eu nu stiu sa faca vreo buni ceai, dar stiu ca toate bunicile sunt magice:D
ah, la naiba, din cauza flaviei mi-am facut o cana de cacao cu lapte, desi abia imi terminasem ceaiul:p
March 3rd, 2011 at 1:05 pm
ooo aveam cam acelasi mic dejun delicios 🙂 il am si acum foarte des si e preferatul meu! fie ceai cu miere si paine prajita cu unt si branza, fie lapte cu cacao si ou fiert cu mustar. Si imi mai facea mama salam victoria perpelit putin in tigaie si pus intre doua felii de paine care se inmuiau de la caldura salamului. Cat de buuuuun era 🙂
Tot ce face ea e bun, de altfel 🙂
Si mai era si omleta super pufoasa cu bucatele de paine in ea 😀
Dar ce as vrea sa incerci, si i-am recomandat si printesei, e ceaiul magic al mamei cu care ma trezea imediat: amestec egal de menta musetel si tei cu miere si cu esenta de rom. Nu exista ceai mai bun 🙂
Ce amintiri frumoase mi-ai trezit! Thank you! :*
March 3rd, 2011 at 1:07 pm
merat, suna bine ceaiul, must try that!:D
si back at you cu amintirile, vin in valuri peste mine cand citesc commenturile voastre:D
March 3rd, 2011 at 1:16 pm
cand eram mica, micul dejun era o adevarata magie …. aburi fierbinti de ceai de tei cu miere si covrigi calzi cu branza untoasa
p.s. iti “urmaresc”blogul” de ceva vreme si m-am indragostit iremediabil. esti senzationala 🙂
March 3rd, 2011 at 1:18 pm
@Mihaela: multumesc:D cred ca m-am inrosit oleaca:))
ah, am uitat sa zic, cand eram eu mica, ceaiul de tei era de-ala din flori de tei, adunate de mama si uscate. nu era la plic…
March 3rd, 2011 at 1:19 pm
La noi in casa (adica loooooong before Cookie), duminica era ziua traditionala de oua. De la simplele ochiuri facute in tigaie d-aia cu trei locasuri speciale, pana la foarte elaborata omleta cu ceapa, branza, legume, mezeluri, etc, pe care o facea tata, mama nu se baga. Fun times 🙂
March 3rd, 2011 at 1:26 pm
Sau sau sau îmi fierbea mama un ou moale şi îl amesteca cu pâine şi puţină sare într-o cană, ieşea ceva pastă halfway între cremă şi înecăciune. Nu pot să spun că era un delir şi că mi-a schimbat viaţa sau ceva, dar exista ca dejun, drept urmare l-am postat aici.
March 3rd, 2011 at 1:28 pm
ei bine, daca vreti sa ne batem in oua, aflati ca atunci cand eram eu foarte mica, asa de mica incat aveam si strabunica, zisa si “buna de la Varias”, imi facea ea, draga, oua ochiuri intr-o farfurie de-aia de tabla smaltuita, nu stiu daca le stiti. si cred ca am mai zis aici ca erau cele mai bune ochiuri ever, oricat am incercat sa regasesc gustul ala de atunci, n-a mai fos chip.
March 3rd, 2011 at 1:30 pm
Farfuriile alea vişinii la exterior şi negre sau gri pepit la interior? Şi erau şi căni la fel, din care beam ceai la grădiniţă? Despre care mi-am imaginat întotdeauna că sunt vase “de armată”, în consecinţă şi acum le zic aşa?
March 3rd, 2011 at 1:31 pm
dadadada, alea:D
March 3rd, 2011 at 1:35 pm
mi-am mai amintit de ceva (tot citind aici) : broc!mama imi facea broc!adica intro cana cu lapte caldut rupea o felie de paine punea o lingurita de zahar,amesteca usor si…nebunie!!in cateva minute era goala cana!
uite broc imi fac maine dimi!imi e dor!
March 3rd, 2011 at 1:36 pm
Da, numa ca in alea ouale musai se prajeau in unt si se prindeau de fund, si le riciam cu furculita sa culegem tot albusul. si cind inmuiam coaja de piine in galbenusul moale si putin sarat… of.
March 3rd, 2011 at 1:37 pm
buna mi le facea in ulei, dar e drept ca se lipeau si racaiam si toata povestea:))
March 3rd, 2011 at 1:42 pm
Not to mention orezul cu lapte, adică nu orez cu lapte gen MilchReis, ci orez fiert în apă, apoi amestecat cu lapte şi zahăr şi the above-mentioned cocoa – arăta cam ca cerealele de azi, doar că necrocant.
OMG WANT
*running to the kitchen
March 3rd, 2011 at 2:03 pm
Gris cu lapte si cu dulceaza deasupra, orez cu lapte si cu scortisoara sau of fiert moale, amestecat cu paine si pus intr-o canuta de luat la gradinita, care invariabil se rasturna si umplea toata gentuta!:P
March 3rd, 2011 at 2:06 pm
Mie imi placea cand eram mica mancarea de beb care nu-i placea lui frate-meu. Primisem niste cutii de milupa cred , amestecai apa sau lapte cu praful ala si iesea o pasta cu gust de bananane. Deliciu. Eram intr-a intaia si fratele proaspat bebe, si eu pofteam la mancarea lui, gen mar cu biscuit. Ehe vremuri.
March 3rd, 2011 at 2:10 pm
…imi aduc binee aminte, cand ne lasa mama cu o verisoara mai mare acasa, si ne dadea(mie si fratelui meu) paine unsa cu untura si presara sare deasupra:)))…..nu mai stiu daca ma strambam sau nu, cert e ca acum nu vreau s-o vad:))
March 3rd, 2011 at 2:36 pm
– Ceai de tei cu putina sunatoare si putina menta + paine cu unt si gem ( sau paine cu unt si cu branza sfaramata deasupra )
– o cana cu lapte cu cacao si cu paine inmuiata
– ocazional paine prajita (friganele)
Sau si mai si, felii de paine unse cu unt si putina sare deasupra, puse pe plita pana se topea untul si rezulta ceva yummy yummy. N-am mai mancat de atunci …
Nu erau elaborate mesele de dimineata,dar asta le era farmecul. Foarte rar mancam oua sau omleta la micul dejun. Pe atunci tineau doar de masa de pranz sau seara.
March 3rd, 2011 at 2:55 pm
– Lapte cald cu zahar si paine facuta in vatra (din aia cu coaja groasa si putin arsa) – imi ploua in gura cand imi aduc aminte ce bine mirosea cand venea bunica si ne aducea cate un castron de-ala de tabla plin cu lapte la fiecare! 🙂
March 3rd, 2011 at 3:05 pm
eu nu mancam cand eram mica, eram suspecta de rahitism, dar am recuperat mare fiind :(( insa imi amintesc ceaiul de tei – din frunze uscate de mamaie, nu din ala la plic, si smantana fooooooooarte groasa, pe care reuseam sa o scoatem numai cu inelul de bomboane fondante,si pe care o primea mama de la cineva de la tara, caci noi nu aveam rude la tara, asta era cosmarul copilariei mele ca nu am si eu”tara” :D; feliile de paine cu unt si sare si clasicul lapte cu cacao si paine inmuiata in el. Si nu era sfarsit de saptamana fara prajituri, imi dau lacrimile gandindu-ma la copilarie, ce repede a trecut …… uneori asa mi-as mai dori sa fiu iar puiul mamei si al lu’ mamaie….fara nici o grija. Greu ca adult!
March 3rd, 2011 at 3:21 pm
Oooo amintiri, amintiri…noi mancam ou fiert cu mustar, paine prajita cu unt si masline sau cu sare si felli de rosii suculente taiate intr-un castronel alaturi. Eu adoram painea cu unt si salam de sibiu (cand se gasea…). Beam lapte cu cacao facut de mine, adica mai intai puneam in cana 2 lingurite de zahar, apoi una jumatate de cacao si doi stropi de lapte cald…frecam bine pana devenea ca o crema si incet incet adaugam restul de lapte cald…Doamne ce gust demential! Mai mananc si acum cateodata paine prajita cu unt si sare si beau laptele asta, combinatia dulce sarat e unica!Dupa micul dejun luam Eucavit (ma obliga tata 😉 ). Plus ca da la noi la Moldova se manca magiun din prunele lui bunicu’, dulceata de nuci verzi, de cirese amare plus serbeturile de trandafiri…asta primeam in vizita o lingura de serbet de casa cu un pahar de apa rece…divin! Te pup si sper ca sunteti bine si tu si LV 😉
Uitam…si ceaiul de tei…pe care-l culegeam din fata blocului, il lasam la uscat pe ziare cate o saptamana si apoi il puneam in pungi de hartie ca sa avem la iarna. Splendide amintiri!
March 3rd, 2011 at 3:22 pm
Castronelul cu lapte si cacao, cu bucatele de paine buna. Sau ceaiul din amestecul special de plante, paine cu unt si soldatei din sunca de casa…Asta imi vine in minte cand ma ganesc la diminetile copilariei…
March 3rd, 2011 at 5:09 pm
ah! mai era ceva, dar cred ca era de seara mai degraba: mamaliga cu lapte.
iar dimineata clar taitei cu lapte:D
March 3rd, 2011 at 9:51 pm
Lapte cald de la vacuta bunicii, cu paine de casa cu unt si dulceata de cirese mari amare:)plus oul moale aferent:)
March 3rd, 2011 at 10:14 pm
mamaliga cu lapte rece si cu sare si noi mancam,dar seara,asa e ,nu dimineata 🙂
March 3rd, 2011 at 10:52 pm
Ahhh Ana, ce ne-ai facut tuturor azi?! 😀
Eu imi amintesc – si inca ma bucur fooooarte des – de ouale fierte moi, amestecate intr-o farfurie adanca cu miez de paine si rosie! Doamne! Daca nu as avea colesterolul marit si interdictie la oua clar asta as manca maine dimineata!
Si mai imi aduc aminte de lapte cu cacao din aia amaruie (nici eu nu suportam/suport caimacul) cu paine prajita pe plita din aia cu mijolcul tuguiat pusa direct pe aragaz… Si dupa ce ce ardea putin pe margini, Mama F (matusa care m-a crescut si pe care am iubit-o tare mult) o ungea cu unt si cu “siropel de caise” ca mie nu imi placeau fructele din gem sau dulceata 😀 Eram cea mai pretioasa ever la mancare :)) Daca ma vezi cum mananc acum, nu ma crezi 😛
Si ohhh… friganele!!!! Pe care le prepar eu acum cu drag si le mananc cu dulceata de capsune sau cu miere de mai/salcum (asta e preferata mea, dar ce-i drept nu am incercat-o inca pe asta de floarea soarelui pe care ne-o recomanzi tu) 🙂
Sa mai continui?! 😀
March 3rd, 2011 at 11:05 pm
ami, eram sigura ca te “provoc” cu postul asta:)) in alta ordine de idei, la varsta ta nu exista colesterol;)
March 3rd, 2011 at 11:12 pm
I know 😀 Mi-ai mai povestit tu, dar victimizez si eu putin 😀
Plus ca ubi nu crede treaba asta si in continuare nu ma lasa sa mananc oua 🙁
Gasim noi momentul sa ii bagi tu mintile in cap :)))
March 3rd, 2011 at 11:14 pm
ouale sunt cea mai buna sursa de proteine, mult mai buna decat orice carne, ask the doctor:D macar 2 pe saptamana si tot ar trebui sa mananci;)
March 4th, 2011 at 10:58 am
Ha!ha!haa!!! ce s-a starnit aici!
Zicea cineva – habar n-am cine, dar oricum cineva destept:) – ca imaginile si lucrurile copilariei devin icoane…la care ne inchinam tot restul vietii noastre.
Cat despre mic dejun in copilarie, preferatul este, fireste, cel de la bunici, cu paine (de brutarie!), adica U-urile de care povestea cineva, puse pe plita sobei (varianta old fashion a toaster-ului probabil) cu unt si lapte.
March 4th, 2011 at 11:03 am
aaa, si apropo de salam Victoria (pour les connaisseuri, fireste. Nu vorbim cu generatia “post-decembrista”:)))), ar mai manca cineva acum salam prajit pus intre doua felii de paine? ca eu una, nu!
March 4th, 2011 at 12:01 pm
cris, clar ca nu. dar pe-atunci… ce bun era. si ala victoria, si salamul de vara ala usor mirositor a usturoi… not to mention parizerul.
despre nostalgia copilariei: eu ma bucur ca o am si as vrea sa o aiba si lorelai. mi s-ar parea un semn ca i did good as a mama:)
March 4th, 2011 at 1:16 pm
paine de casa (coapta intr-un cuptor imens din caramida) prajita pe plita “unsa cu unsoare” si rosii din gradina plus o cana cu lapte de bivolita, sau aceeasi paine proaspata cu smantana home-made (tot din lapte de bivolita) si gem de prune sau de macese. Doamne ce bunatati !!!
March 4th, 2011 at 6:02 pm
offffff ochiuri facute din oua de la gainile din curte de la bunica-mea…. nu am mai mancat un ou ochi de ani (la propriu- am renuntat la prajeli), dar acum imi ploua in gura ca mi-ai adus aminte….. 🙂
March 6th, 2011 at 12:18 pm
Draga mea, ma incinta tot ce scrii, nu inteleg jumatate din expresiile pe care le folosesti, de ce le folosesti, de ce nu le inteleg, continua sa ne dai impresiile tale, dar hotarastete, alege o limba!