Partea mea preferata din zi e noaptea. Dupa ce culc Iepu’, in rarisimele ocazii cand nu cad numaidecat lata in urma excitement-ului unei zile de stat acasa si facut… chestii, ma apuca uneori cheful sa fiu cine eram inainte, pe vremea cand nu spargeam oglinzi in trecere si aveam timp sa imaginez mancare de-asta de-ti bucura toate simturile, mai mult decat ca-ti umple burta. Ei, intr-o noapte de-asta am facut minunatia de vi se arata in farfuria din poza.

Totul se executa intr-o singura tigaie, fara sa o spalati. Intai somonul – perpelit cu unt si zdravan asezonat cu tot felul de ierb’shoare. Scos somonul, pus nitelus unt la completare, plus doua lingurite de pasta red curry, smantana dulce, plus zeama de lamaie. Introdus crevetii, mozolit bine pret de un minut. Scos crevetii cu tot cu sosul lor si turnat peste somon. Pus o lingura de ulei de masline (vorbim de aceeasi tigaie, da?),  patru linguri de orez basmati, o lingura de susan alb si-o lingurita de susan negru (ca asta e pretios, nu prea-l gasesc). Prajit orezul pana la translucenta si stins cu patru polonice de supa in care a fiert niste broccoli, plus cateva firisoare de sofran. Umflat orezul, garnisit cu broccoli taiat micut asa. Servit alaturi la pestisor, cu florete de broccoli langa. Excelent! Sure beats iaurtul zilnic pe care il mananc in doua reprize, jumate dimineata, rece din frigider, si jumate mai incolo, cand imi aduc aminte si de regula la temperatura camerei. Nu uitati de sare si piper, n-am mai mentionat, ca se intelege.

In other news, nadajduiesc sa va conving sa-mi raspundeti in continuare la asta: http://easypeasy.ro/2011/07/reteta-mamei-de-prajitura-cu-visine-si-o-leapsa/.

Also, guess who’s back de la Lisabona

si mai ales guess cine a mancat de dimineata pasteis de la mama lor. Premiul pentru cine ghiceste – ce altceva decat regala ei prezenta inapoi pe meleaguri romanesti.

Welcome back, Printesa! 

Sunt un hogger de chestii pretioase. Ma incanta peste masura, dar nu le folosesc niciodata. M-am uitat trei saptamani la o cutie de macarons de la Madame Lucie, ca mi-a fost mila sa o desfac, erau asa pretty! De s-a suparat Boo pe mine, ca ea mi le adusese. Ei bine, no more! Am zis! Am de gand sa folosesc tot! Si Fleur de Sel de Camargue pe care le-am primit de la Florin (dap, I still have those:)), si uleiul de trufe adus de Boo de la Paris, si toate alte fitzoshesii pe care le mai am prin bucatarie. Na!

Am decis sa incep cu branza mimolette. Adusa tot de Boo, tot de la Paris. O bucata asa frumoasa de branza portocalie, de consistenta parmezanului, dar cu un gust aparte. Cand am taiat-o bucati, jur ca a curs sange:)) Anyways, I did it, nu sunt mandra de asta, dar macar n-a murit prin frigider ca alte si alte lucruri bune si equally pretty.

Daca urasc vreo activitate anume in bucatarie, afara de spalat vasele, apai datul pe razatoare este aceea. Drept pentru care, in loc sa rad mimoletta, am bagat-o la robotul meu mic Braun multiquick si-am facut-o imediat praf. Pe care l-am topit intr-o craticioara la foc mic, in creme fraiche. Amestecand continuu, sa nu se lipeasca. A iesit un minunat sos de branza topita, pe care l-am turnat peste niste fussili si ceva legume – conopida, broccoli si morcovi – aburite dupa ce-au stat la congelator. Putin piper proaspat macinat si gata.

Consideratii de final: In loc de mimolette se poate folosi orice tip de branza galbena, tare si razuibila. In loc de legumele astea, merg orice altele. In loc de paste se pot balaci in improvizata branza topita doar legume. Ce mai, totul e inlocuibil.

Descoperire accidentala si viitor proiect easypeasy.ro: branza topita de facut in casa. Vorba cantecului prost inteles: “Sweet cream is made of cheese/ Who am I to disagree”.

Sunt plumpy. Nu ma mai incap blugii skinny decat asa, circa pana peste genunchi. Scartaie patul sub mine, se crapa parchetul sub greutatea pasilor mei de elefanta. Plus ca I have a new found love for sugar, care mi-e straina si inconfortabila. What to do, what to do? Pai ce altceva decat sa navigam extrem in directia opusa, a mancatului asa de sanatos ca ne doare. Not to panic, situatia e temporara si sub control. De fapt, mai degraba doresc sa va impartasesc din tainele eficientei culinare maxime, de care am dat dovada in ultimele zile transformand niste resturi intr-o cina foarte buna.

Asa. Pai mai intai de toate, am facut intr-o seara niste somon la cuptor (uns cu ulei de masline si zeama de lamaie si stropit nitel pentru gust cu foarte putin sos teriyaki). Alaturi am mermelit rapid niste morcovi sote – adica morcovi taiati rondele, tavaliti in tigaie cu putin ulei de masline, sare, piper si cimbru, stinsa povestea cu o cescuta de apa, inabusit totul pana se inmoaie morcovii, apoi garnisit cu unt si suc de lamaie proaspat stors. Ca-mi ramasese gandul la sote de morcovi inca de saptamana trecuta, cand am fost la ziua lui Boo la Chez Marie si si-a luat ea niste baby carrots foarte foarte buni, garnitura la o dorada equally delicious. Dar sa ne intoarcem la oile noastre. Dupa morcovi sote si somon, am aburit niste broccoli in completarea mancarii noastre exagerat de sanatoase, pe care doar un minut l-am agitat apoi in tigai cu putin ulei de susan si seminte de asemenea.

It doesn’t get more diet than this, adica singurul lucru care separa aceasta mancare de ceva ce s-ar putea manca la spital este folosirea untului in sote, in rest, e sanatate curata, omega 3, stiti voi.

Evident ca, nefiind porc, ne-au mai ramas si pe a doua zi resturi. Pe care cu maiestrie deosebita le-am transformat in cina numarul doi: risotto cu somon si creveti.

Nu aveam orez de risotto in casa, ci doar de-ala salbatic. Asa ca asta am folosit, nu-i bai. Am aurit o cana de salbaticiune in tigaie, cu putin ulei de masline, pana a devenit, cum zice la carte, translucid. Si-apoi am stins cu apa (ca mi-era lene sa fac supa si n-aveam chef de vin), am lasat sa fiarba inabusit pana a absorbit tot lichidul. Si tot asa, you know the drill. At some point, am turnat peste orez o conserva mica de mazare, cu zeama ei cu tot. Plus morcovii din sote-ul de la cealalta cina si niste resturi de broccoli. Plus sare si piper foarte mult. Si niste oregano.

Si-apoi, when almost done, am pus somonul gatit in prealabil si taiat bucatele, niste patrunjel verde tocat, o mana de creveti prefierti si niste unt. Am amestecat bine, am asezonat cu alea alea condimente si la coada i-am tras si niste parmezan ras. Concluzia: am mancat bun, sanatos, n-am aruncat nimic, all is well in the universe.

PS: You can tell ca ma simt mai bine, nu?;)

Am primit de ziua mea o carte foarte draguta despre Provence. Cu toate minunatiile, de la campuri de lavanda la descrierea in detaliu a diferitelor varietati de crab, dar si a modalitatii de a confia pere intregi. Cum nu aveam aseara neaparat dispozitia sa confiez, m-am apucat sa fac the next best thing – niste somon din congelator. Ca pretext pentru aioli, sos traditional despre care am citit in minunata carte si care nu-i de fapt decat o maioneza scurta, cu usturoi.

Somonul l-am perpelit in tigaia cu unt, impreuna cu niste sare de mare, piper rosu, oleaca de peperoncino si cateva frunze de busuioc de la ghiveci (m-a apucat damblaua cu astea, jur, dimineata mananc paine cu un si cu frunze intregi). Pentru aioli e nevoie de un galbenus de ou, 1-2 catei mari de usturoi, o lingurita de mustar de Dijon si niste ulei de masline. Nu se freaca mult, ca maioneza, ci doar cat sa se coaguleze in forma de sos. Ca garnitura am aburit niste broccoli, care nu aduce nimic in plus la masa asta decat portia zilnica de sanatate. Si pe care broccoli il salveaza major sosul aioli, in care am balacit cu generozitate fiecare floreta. Bun, gata in under 15 minutes, no fuss meal the way I like it. Enjoy!:D

Cred ca v-am mai povestit despre programul Healthy Monday, e o initiativa a universitatilor americane Columbia si Syracuse, ce zice cam asa: hai sa le amintim oamenilor la fiecare inceput de saptamana ca sta (si) in puterea lor sa previna o caruta de nenorociri legate de sanatate. “Commit every Monday to healthy behaviours and actions”, zic oamenii astia, si bine zic. Sigur, cu o floare nu se face primavara, degeaba mananci broccoli si te duci la sala luni, daca de marti incolo faci gaura in canapea si te imbuibi cu sorici si amandine. Insa ma gandesc ca ceva ceva trebuie sa se lipeasca de constiinta fiecaruia daca we keep at it asa. So, dragilor, lunea asta ne luam portia de legume cu o reteta banala: ficatei la tigaie, cu orez si legume la aburi. Altfel zis, ne dam sanatosi:)

Aburim pe rand legumele intr-o sita achizitionata de la Ikea (costa 15 lei si e mai comod de folosit decat aparatul electric cu acelasi scop). Facem broccoli, morcovi noi, ceapa si fasole verde.

In paralel ne organizam cu niste ficatei la tigaie, perpeliti cu vreo 5-6 catei de usturoi taiati rondele, ardei rosu, ceapa verde si cimbru. Si cu niste orez fiert asa, simplu, fara alte alea.

Peste broccoli punem oleaca de unt si piper proaspat macinat. Mancam bun si ne promitem sanatate cu portia, in fiecare luni. O saptamana usoara s-aveti!

O cina de mare caracter si spectacol, gata in cateva minute, unde cateva = sub zece si putin peste cinci. Motivul pentru care se face asa repede este ca cineva a fost harnica ieri si a pus frumos carnea de porc la marinat in punga, cu ghimbir proaspat ras, sos de soia, catei de usturoi, chilli pisati, foi de dafin, boabe de coriandru si niste piper verde.

Azi n-am mai avut decat de desertat continutul pungii in tigaie, cu o lingura de ulei de susan si ceva seminte, tot de susan. Am adaugat doua linguri de sos de soia si am prajit frumos carnea pe toate partile.

Apoi am dat-o deoparte si in aceeasi tigaie am calit niste broccoli si fasole verde din congelator, cu unt si usturoi. Cand legumele sunt moi, dar inainte sa-si modifice culoarea (trebuie sa ramana asa verzi si crunchy, nu moi si maro), se trag intr-o parte a tigaii si in cealalta se sparge un ou. Se amesteca bine si cand se coaguleaza cat de cat, se trag si legumele la loc peste el. Si gata. Mi-a luat mai mult sa scriu post-ul asta decat gatitul in sine, nu-i asa ca e cool?:)

ansoa e pestele meu preferat, adica, ma rog, pestisorul. din pacate, gustul acela farte bun e dat doar de modul de conservare in sare si ulei, asa ca nu-i tocmai foarte sanatos. ansoa proaspat este, se pare, foarte fad. e folosit in multe sosuri, aproape ca un condiment, si e din categoria lucrurilor care se vand la borcanel mic si scump. also, nu se recomanda celor care au colesterolul ridicat. bien. acum ca ne-am lamurit, sa vedeti pe ce-am stricat eu un borcanel intreg de pestisorul minune.

intotdeauna cand gatesc ceva cu broccoli, caut arome puternice care sa-l imbogateasca. si ansoa mi s-a parut o idee foarte buna, la fel si sosul de branza, pe care il obtinem topind cu putin unt diverse sortimente (cascaval/cheddar, gorgonzolla, etc.) eu am pus si putina ceapa rosie calita. si, desigur, condimente.

am ales pentru felul asta de mancare rigatoni, niste paste mai mari asa, tubulare. despre care italienii zic ca ar fi cele mai bune.

odata ce branza e topita si pastele fierte, punem intr-o tava cu unt buchetelele de broccoli, pastele, ansoa, turnam sos peste ele, acoperim totul cu bucati de mozzarella sau gorgonzola, un ou batut bine si piper proaspat rasnit. gratinam, servim cald, mancam incet sa nu ni se aplece;)

pentru ca mi-am luat doua ulcele de teracota foarte dragute si trebuia musai sa le-ncerc, si pentru ca aveam un mare ciolan afumat de impartit cu benji,

am compilat ceea ce urmeaza.

ai nevoie de cartofi (cei noi sunt better), ciolan afumat, dovlecel taiat rondele, broccoli, usturoi, cimbru, ulei de masline, branza dulce si branza sarata (telemea, burduf, gorgonzolla).

cartofii, dovlecelul si ciolanul se asaza in strachina pe straturi, condimentandu-se fiecare strat in parte cu sare, piper si usturoi. stropim cu putin ulei de masline si dam la cuptor la foc mic (160 C), sa se rumeasca incet.

la coada adaugam broccoli (pe care in prealabil l-am “aburit” la steamer) si branza faramata. se da din nou la cuptor pentru gratinare.

se serveste cu sau fara iaurt, cum va place:)