De pe Facebook afli de toate: cutare si-a pierdut telefonul, cutare pleaca la nu stiu ce concert, cutare n-a dormit azi-noapte… In fine. Si mai afli de pe Facebook ca azi dimineata la Bucate pe roate au facut varza a la Cluj si miroase senzational. So, desi ti-ai adus de-acasa mancare buna, salata de linte cu somon la cuptor, despre care mai vorbim noi, desigur, te trezesti ca-ti scapa mana pe tastatura si te strici cu mancarica buna, cu smantana si mamaliga. Nu prea imi place sa mananc in oras si cu atat mai putin sa comand la birou, dar daca e sa gresesc, am mai nou niste preferati: www.bucateperoate.ro. Pentru ca e o afacere de familie, pentru ca mancarea are gust de casa si nu in ultimul rand, pentru ca aflu de pe Facebook cum miroase varza a la Cluj:) Smart, my friends, jos palaria!

Cel mai apreciat lucru la dinner party-ul dat de Boo saptamana trecuta (in afara de masa foarte frumos aranjata si de the lovely company), a fost crema de branza cu somon. Si pentru ca I just could’t get enough, in ciuda faptului ca am cerut si supliment, i-am si dat replica distinsei noastre gazde. Cum Pufix, Pufix si Pufetta nu-s deloc pretentiosi, prezentarea lasa mult de dorit, ca asa de pofta mi-era incat am ras tot, direct pe paine de Covasna cu cartofi, cumparata din Piata Obor. Reteta e usoara si (probabil) incompleta, o sa ne zica Boo cand se intoarce de la Paris cum se face exact. Eu am folosit crema mea de branza preferata de la Mega Image 365, somon afumat, capere si putina ceapa verde.

In Piata Amzei din Bucuresti e un magazin ticsit deopotriva de junk si de comori: Ki-Life. Produse bio, dar si porcarele cu parabeni, ceaiuri si medicamente diverse, carti despre bolile karmice, melci adevarati, budinci de soia. You get the picture! Ei, si mai nou au un raft maaaare si frumoooos cu Indian spices si Chinese noodles si Japanese tea… Pentru mine, stiut fiind faptul ca I don’t get around much, acest coltisor este the pinnacle of fancy shmancy ingredients. De aici mi-am luat tot ce trebuie pentru prea bunele frigarui asiatice, adica chicken satay.

Nu orice carne infipta-n bat e satay. E nevoie de mirodenii si un sos special in care se marineaza carnea, asa incat la coada nu mai seamana deloc cu ce stiati despre pui. De data asta am facut o marinata cu unt de arahide, sos de soia, suc de lamaie, curry, usturoi si sos chilli. E drept ca am lasat prea putin bucatile de pui in sos si prea mult pe gratar, dar, in my defense, mi-era pofta intai si pe urma am uitat. Si oricum au fost bune de tot:) Asa ca nevermind. Treaba interesanta e ca am mancat chicken satay cu ardei copti. Ca asa am crezut eu de cuviinta. Si-apoi, cine zice ca you can’t teach the teacher?;) Delish!

Am cumparat de la un magazin bio o punguta cu fasole de toate neamurile si culorile: azuki (mov), mung (verde) si pestrita. M-am bucurat de ea foarte tare,  pentru ca, in inteligenta mea maxima, ma asteptam ca fiecare bob sa-si pastreze culoarea. Ei bine, surprise! S-au terciuit si s-au amestecat fasolele mele de numa! Asa ca intr-un final, dupa ce au fiert bine bine si s-au copt la cuptor cu sos de rosii, n-a mai ramas nimic din frumoasele culori:( Sa stiti ca fasolea care nu e bine fiarta e toxica, asa ca mare lucru nu aveam ce face cu ea anyway, ca doar nu era s-o aleg bob cu bob ca Cenusareasa:p

La final, sa ne delectam cu un cantecel odios pentru copii, despre care nu mai zic nimic, I’ll let you figure it out:))

The Musical Fruit

Beans, beans, the musical fruit.
The more you eat, the more you toot.
The more you toot, the better you feel.
So lets have beans with every meal!

Beans, beans the magical fruit.
The more you toot, the more you laugh.
The more you laugh, the happier you feel.
Now little kid toot for every meal.

Din seria “nu mai mancam porcarii”, am facut weekendul asta “Almette” de casa. Si judecand dupa reactia colegilor de birou, carora le multumesc pe aceasta cale pentru ca se sacrifica zilnic in numele stiintei, crema mea de branza a iesit chiar gustoasa. Pe alese:

• cu ceapa verde si patrunjel
• cu boia si cayenne pepper

Se face intr-o clipita, din urda proaspata, crema de iaurt sau smantana slaba. Asezonata cu ce va place. Tzac pac.

In rest, daca va intrebati ce-am mai mancat de cateva zile incoace, stay tuned, pentru ca involva spaghete cu nimic si supa la plic:))

Aseara aveam in plan o foarte sanatoasa salata cu somon. Pentru ca salata mea verde, proaspata, de la piata, era din cale-afara de amara, am schimbat imediat planul si din vorba-n vorba si din castron in oala, am pus la fiert niste spaghete, am sotat repejor un dovlecel si niste baby spinach si am pregatit un sos cu unt, crema de iaurt si turmeric.

Despre turmeric nu stiam mai nimic pana acum cateva zile, cand m-am apucat eu sa studiez proprietatile medicinale ale condimentelor si mai ales ce face bine si ce face rau la stomac. Oh well, se pare ca chilli-ul este foarte iritant, in vreme ce piperul cayenne si turmericul sunt grozave, antiinflamatoare, nurofen natural, ce mai! Turmericul este galbenul din curry, sofranul saracului, foarte folosit in bucataria asiatica. To be honest, mi se pare mai mult colorat decat gustos, so much so ca arata bucataria mea ca o floarea soarelui dupa ce am terminat cu el. Oricum, pentru o mancare care n-a durat nici 15 minute (somonul era deja facut de vreo doua zile, tavalit in seminte si copt pe hartie, in tava), a fost prea buna, “geniala” ca sa-l citez pe Pufix:D

Cand eram mica-scolarita, ne-au pus odata la nu mai stiu ce ora sa inchidem ochii, sa ne tinem de nas si sa mancam pe rand o felie de mar si una de cartof. Mi s-au parut fix acelasi lucru, asa de important este mirosul pentru gust. Asa ca o mancare fragranta si colorata precum acest peste cu legume de toamna primeste nota zece, dar trebuie sa o mirositi, sa va minunati de bogatia de culori si sa nu va grabiti cu infulecatul, ca stricati frumoasa experienta:) Ar fi mers mai bine cu peste dulce (crap sau pastrav), dar pentru ca strambam din nas la tot ce nu e file, m-am descurcat cu ce-am avut.

Intr-o tava adanca punem pestele si legumele divers colorate: ceapa rosie (care de fapt e mov), ardei gras galben, rosii tocate marunt, marar, patrunjel si usturoi. Peste ele turnam apa ce a fiert cu mirodenii si sare grunjoasa. Dam totul la cuptor la foc foarte mic si cand e gata, mancam cu mamaliga sau couscous. E o mancare zemoasa, care merge bine si in casuta de paine de casa.

Cand ai o zi grea in fata, un castron cu struguri scaldati de primele raze de soare sunt exact ce-ti trebuie to get the ball rolling:) Curaj!

Asa cum va povesteam, nu mai vreau sa cumpar mezeluri. Slaninuta impanata cu usturoi de la sibieni e still allowed, dar atat! Am zis! Si ca sa vedeti ca nu-i vrajeala, mi-am facut in weekend mezeluri de casa, despre care am numai cuvinte de lauda. Testate pe un esantion carcotas, deci reprezentativ, mezelurilor de casa marca proprie le lipsesc aditivii, conservantii si osanza cu care se fabrica industrial astfel de preparate. Pe langa foarte gustoasa rulada de pui cu urda pe care v-am aratat-o luni, am mai prestat si pate din ficatei de pui si un fel de muschi file de purcel, varianta smoke free.

Secretul la mezelurile astea de casa este sa folositi din abundenta mirodeniile, pentru ca, nefiind grase sau afumate, riscam sa ne iasa asa, fade. Am citit ca e o idee buna sa lasi materia prima (in cazul de fata, ficateii si carnea de porc) sa se patrunda de arome in apa rece cu ierburi si condimente. Eu am folosit boabe de piper verde, foaie de dafin, paprika, oregano, fulgi de usturoi, sare de mare, piper cayenne si cimbru. Am fiert carnea la foc foarte mic, apoi am transferat-o intr-o tava cu hartie de copt si am lasat-o sa se usuce incet in cuptor. Dupa ce s-a racit putin, am taiat-o felii foarte subtiri, cu un cutit bine ascutit. Cat despre pateul de pui, am pus in minirobotul meu Braun ficateii fierti cu condimente, o mana de marar, sare (pentru ca nu-i bine sa se puna la fiert, se intareste ficatul), piperul verde boabe cu care au fiert, putina zeama si unt la temperatura camerei. Se amesteca totul pana rezulta un pate omogen si delicios:)

Mezelurile de casa nu tin foarte mult, insa nu-i o problema, pentru ca oricum se mananca imediat:p, cu urda buna, ceapa rosie si ardei gras, pe paine neagra cu seminte.

Disclaimer: Opiniile exprimate in acest post imi apartin in totalitate si nu au nimic de-a face cu opiniile redactorilor revistelor mele preferate GoodFood si GoodHomes:)

Duminica am fost cu Boo la Targul Traditiilor. De dragul fetelor de la GoodFood si GoodHomes, am indurat ore in sir muzica populara, buluceala tipic romaneasca la moca si mirosul de pastrama. Ce sa va zic, standul lor stralucea precum un nestemat intr-un morman de pietricele jegoase. Iar dulceata lor cu ingrediente atipice like ghimbir si lamaie si bete de scortisoara batea la fund adevaratul magiun de Topoloveni vandut la cateva standuri mai incolo, fie si numai pentru ca in oala amestecau femei cu cateva facultati care isi rupsesera din timpul lor liber si venisera sa imparta cu cititorii lor roadele unei munci prestate in direct si in vazul lumii.

Cand am ajuns noi, dulceata de-abia incepuse sa sfaraie. Nu, nu e o reclama la oale asa cum au crezut niste doamne, dar trebuiau fierte si gemurile in ceva.

Magiun de prune fara zahar si cu multi antioxidanti si dulceata-jeleu de struguri dupa o reteta englezeasca, asta au facut Irina, Adina, Ana si ajutatoarele cu invartitul lingurii de lemn Boo si yours truly.

Cand Ioana (Food & Homes) a intrebat: “Are cineva creioane colorate?”, a fost my cue sa ma fac remarcata, scotand imediat din poseta penarul in varianta “travel light”, cu mini-carioci de la Muji si doua feluri de fine-linere cu varf dublu. Am colorat cu pasiune de scolar etichetele care aveau a se lipi pe frumoasele borcane decorate de fetele de la GoodHomes, castigandu-mi astfel dreptul la un borcan de jeleu de struguri. Am primit si primele borcane imbracate din colectia Oanei Livadariu, eu le zic Miki si Pepe:D Oricum, absolut toate creatiile aratau foarte dragut, aproape ca-mi doresc sa fac si eu dulceata acasa, doar ca sa le decorez. Am zis aproape.

Azi, pe principiul o nenorocire glicemica nu vine niciodata singura, am turnat delicios de dulcele jeleu de struguri peste crema de iaurt gras de la magazinul arabesc si a iesit un desert de milioane!

De la targ mi-am cumparat o strachina de Horezu si niste halvita. A fost fun! Si dovada pentru asta o gasiti si aici, unde Irina a postat multe poze de la actiunea cu pricina:)