Si a fost prima intalnire a clubului de carte:) Mai secreta decat masoneria si totusi mai batatoare la ochi decat circul Orlando, mica noastra intalnire de femei guralive a avut loc pe inserat, dupa treaba. Am ras mult, am povestit despre noi si ne-am imprietenit. Am aflat ca avem o multime de lucruri in comun. S-au format deja doua bisericute: the cooking squad – condusa de Monica, si the booking squad, unde a incaput lejer toata lumea care mai degraba citeste decat gateste. Am ales cartea pentru urmatoarea intalnire, incepem usor, ca sa nu descurajam pe nimeni (si by that I mean me:)), cu Mananca, roaga-te, iubeste. Nu de alta, dar acus vine pe ecrane filmul cu Julia Roberts si Javier Bardem si na, tre’ sa be prepared. Cartea a ales-o Boo, care dealtfel este a very smart reader, fast too, ce mai, I wanna be her when i grow up:D

Pentru ca aveam asa o energie buna, ne-am hotarat sa executam cartea asta in doua saptamani, iar apoi sa tinem intalnirile clubului din luna in luna. Discutam deja de picnicuri si de seminare de gatit pentru amatorii de omleta, si de cate si mai cate idei geniale. Si mai avem si de treaba: cautam sponsor pentru club, in chip de editura sau librarie care sa ne dea de citit.

Cam atat for now, it was a lovely lovely evening de care ma bucur tare mult, revenim cu club news peste doua saptamani si va invit sa cititi odata cu noi, ca sa dezbatem aici in plen si-n varianta electronica pentru cine n-a mai apucat prajitura.

xoxo

Aseara am facut un soi de tapenade. Adicatelea, masline desamburite, tocate marunt, dar nu de tot, nu pasta, amestecate cu patrunjel, busuioc, capere, zeama de lamaie, nitel ulei si piper proaspat macinat. Si cum mancam eu asa, cu strat gros de unt peste paine prajita in cuptor (din lipsa de plita de pus pe aragaz, for the real deal – caci da, painea prajita la prajitorul electric este alta treaba si de regula nu ma satisface deloc), ma gandeam la urmatoarele:

– ce emotii deosebite ma incearca inainte de intalnirea de maine cu clubul de carte, si, going further, ce de mai bucurii mi-a adus intr-un an de zile micul meu proiect personal-gastronomic, asa cum imi place sa-l alint

– ce minunate sunt lucrurile simple, si cum n-as da willingly painea cu unt pe alte bucate, mai alese

– ce fericire e sa te ai bine cu tine si dimineata cand te trezesti, sa zambesti pe dinauntru si sa stii ca orice s-ar intampla, o sa fie ok

– ce amuzant ar fi daca ne-am trai vietile ca si cum ar fi un film artistic, cu trailere si voice-over-uri, keeping things interesting at all times si aratand perfect chiar si in pijamale; cu happy end, asa incat sa nu plece la sfarsitul filmului spectatorii dezamagiti

– cat de mult vai de mine, dar mai ales, cat de putina paine cu masline in viata unora; ce de ne mai plangem de mila uneori, ce grea ni se pare ca e viata, pentru ca asa am fost invatati de mici; ce aiurea ne e sa acceptam ca de fapt viata e ok, noi avand de multe ori o problema

Relevanta acestor cugetari in post-ul de astazi poate va scapa, let’s just say ca simteam nevoia sa share:) Pofta buna de mancare si viata si abia astept sa va povestesc maine cum a fost la clubul de carte!

Duminica, zisa si “mama’s day”, e ziua cand mancam asa, mai traditional. Si cum mai nou incercam sa shift de la carne la lipsa ei, am gatit peste. Mai precis, pastrav proaspat cumparat de Pufix de la Metro cu fabuloasa suma de 17 lei (pentru trei bucati mari). Ceea ce mi se pare foarte decent, mai ales prin comparatie cu pretul minim de 20 de lei pe care il platesti intr-un restaurant pentru un pastrav.

Revenind: pastravul l-am facut la cuptor, pus pe o tava de-aia cu gratar de la Ikea, pe folie de aluminiu si uns cu ulei ca sa nu se lipeasca. Dat cu sare si piper si-atat.

Am facut si un soi de saramura rapida, adica am tocat mult usturoi, am taiat marunt o rosie, un ardei iute si o legatura de patrunjel si le-am oparit cu apa intr-o craticioara. Zeama asta am turnat-o peste pestele copt si alaturi am trantit o mamaliga de-aia strasnica, facuta de mama. Mamaliga pe care, desigur, am testat-o intai cu niste branza, unt si smantana, sa ma asigur ca e totul in regula. Un pranz foarte bun si light si efortless, pe care il promovez chiar acum la categoria ‘favorites’. Enjoy!

Boo este my best friend forever, toata lumea de aici o stie in varianta asta, insa precis unii din voi o stiu drept the vintage blogger that she is, inca de cand scria pe fabricadejucarii.ro. Ei, si Boo are un prieten, la care se refera tot timpul cu dragastosul apelativ “Alex ala mic”. Boo m-a rugat sa va scriu povestea lui Alex, insa eu cred ca-i mai bine sa o aflati chiar de la ea, asa cum vine din sufletul ei ala mare, de ditamai femeia de 30 de ani (dupa cum se proclama mai jos). Este usor pentru noi, cei cu toate picioarele pe pamant, sa facem azi o fapta buna. Va multumesc!

Hello dragi easypeasy readers!  🙂

Boo here, lovely Cookie m-a lasat sa intrerup programul obisnuit de bunatati  ca sa va transmit un mesaj foarte important despre  o persoana foarte importanta pentru mine:) (love you sweetie! 🙂

So, e vorba de Alex, un prieten mai tanar de-al meu 🙂 Pretty much cel  mai tare pusti pe care il cunosc. L-am cunoscut pe Alex in imprejurari work-related acum vreo 4 ani – mai intai online si apoi offline.

Online este, asa cum multi prieteni de-ai lui stiu, una din cele mai witty, simpatice si saritoare prezente de pe twitter / messenger / facebook si alte retele, un gadgets guru si mare privitor de seriale :). Offline e un pusti de 19 ani cu o mare pofta de viata si o la fel de mare problema locomotorie. Pe scurt, o boala din copilarie il tine inca tintuit in scaunul cu rotile. Ca sa poata continua recuperarea, are nevoie de o tricicleta medicala speciala care costa 3000 de eur – suma pe care el nu o are.  Sau cel putin nu o are inca, pentru ca prietenii lui au inceput deja sa organizeze o serie de evenimente caritabile unde speram sa se stranga banii.

On a very very personal note, vreau sa va spun ca m-am gandit de foarte multe ori cat de mult am invatat eu, care sunt literally ditamai femeia la 30 de ani, de la acest copil fantastic de inteligent si de matur. Cand l-am cunoscut avea 15 ani si nu era decat un copil bolnav, foarte bolnav. Cata vointa si cata putere iti trebuie ca sa te duci la tweetmeet-uri in conditiile in care nu te poti deplasa decat insotit si in locuri fara scari –  ma gandeam eu, care nu ies din casa on a too-fat day sau pentru ca nu mi s-a uscat parul in forma perfecta. Cata incredere in tine iti trebuie ca sa vorbesti sigur despre momentele cand o sa ai o familie si un full-time job, in conditiile in care n-ai mai putut sa te duci la scoala din clasa a 7a. Cat optimism iti trebuie ca sa povestesti cu incantare, zambind, cum era cand te dadeai cu bicicleta ore intregi prin oras. Cata forta si dorinta de auto-depasire iti trebuie ca sa faci zi de zi exercitii de recuperare dupa care te doare tot corpul mai rau decat dupa orice sedinta de fitness imaginabila.
De absolut fiecare data cand sunt down ca mi s-a mai intamplat cine stie ce tampenie irelevanta, imi amintesc de Alex si ma gandesc ca degeaba sunt eu mult mai batrana, el e mult mai destept :).
So, sper sa se poata aduna cei 3000 de euro necesari pentru ca Alex sa se poata duce intr-o buna zi si singur la twitmeet-uri, pentru ca i se simte lipsa de fiecare data. Dar Internet beware, odata ce baiatul asta va iesi din casa pe picioarele lui, va cuceri lumea inainte sa ne dam seama ce se intampla 🙂

IBAN: RO45INGB0000999901672575
Banca: ING BANK BUCURESTI CENTRALA
Nume: Alexandru Tache
CNP: 1911023450061

Multumim anticipat,
Alex si prietenii lui:)

Big chunk of tuna, congelat sau proaspat, facut la tigaie cu o lingura de ulei de masline si condimente. Niste mazare verde, fiarta cat sa se inmoaie si facuta piure, cu mult de tot unt si mult de tot piper.

Peste ton, turnat de sus, cu lingura, sos de iaurt slab cu menta si sare. Banal, gata in 10 minute si prea bun! O zi frumoasa tuturor:D

Ardei umpluti the old fashioned way – cu capacel de rosie si patrunjel verde tocat. Need I say more?

Felicia, Monica Foodie Family, VertAnge, Andra, Smaranda, Ada, Anamaria, Boo, Mazi, Delice, Misaki, Mihaela, Pikaciuka, Catalina, Maria, Elisa, Madalina, Monica, Zazuza cand poate, Emilia & yours truly. Grats to everybody si abia astept sa ne “culturalizam” cu toatele intr-o balaceala de idei geniale si prajitura! You can tell I need to read more, nu?:))

Drage si dragi, buna dimineata si what a lovely Monday morning it is! Daca la voi nu se vede asa, asta-i pentru ca nu v-am povestit inca ce idee mi-a venit. Pe scurt: I’m starting a book & cooking club:D Iata cateva house rules de baza, pe restul urmand sa le “rafinez” in curand, impreuna cu cei inscrisi:

– For now, am noua locuri disponibile. As vrea sa keep it nice & cosy, usor de gestionat si de “fituit” la nevoie in livingul meu de acasa.
– Joining: Daca sunteti din Bucuresti si credeti ca unul din cele noua locuri belongs to you, va astept cu drag mesajele pe powerpuffcookie la yahoo.com. Povestiti-mi in doua vorbe despre voi si I will get back to you. In principiu este first come, first served, cu oaresce drepturi de screening on my side.
– O sa fie foarte frumos, va promit, dar pentru asta, oleaca de commitment este necesar din partea tuturor, ca sa nu ne moara in fasa aceasta initiativa. We’re all very busy, asa ca trebuie sa va ganditi daca aveti dorinta si disponibilitatea sa rupeti putin din timpul vostru pentru asta. Daca recompensa unui astfel de proiect e sexy enough for you.
– Ce-o sa facem? Pai: o sa ne dam teme de lectura, o sa citim carti si o sa ne intalnim la ceai si cookies sa povestim despre ce am citit. Din cand in cand o sa spice things up cu cooking seminars, picnicuri si alte trasnai.
– Ne organizam democratic, impreuna facem regulile si impreuna we host/lead activitatile clubului.

Prima noastra intalnire as vrea sa fie martea viitoare, e una de cunoastere si imprietenire, so no reading assignments deocamdata. Va astept cu maxima bucurie si anticipatie sa va inscrieti pe adresa de mai sus:) Hugs & all,

Ana

Photo: flickr MC =) – http://www.flickr.com/photos/88933162@N00/1586271336/

Era ceasul 9 cand Pufix-the-man veni de la sala cu o puppy eyes si foame de lup. Eu, ca o sotie minunata ce sunt, desi as fi preferat sa ma uit la Courteney Cox THS pe E!, nu l-am bombanit catusi de putin, doamne fereste, m-am dus si i-am facut mancare foarte buna, dupa principiul raid the fridge, save what can be saved, only the strong survive… the works!

Aveam niste busuioc si niste somon congelat, asa a inceput nebunia. Am tocat busuiocul si l-am balmajit intr-un castron cu niste ulei de masline, zeama de lamaie, piper cayenne si sare grunjoasa. Am pus bucatile de somon intr-o tava si am turnat pe deasupra sosul de busuioc. Am ornat cu cate un crevete si o feliuta de lamaie. Acuma, ce sa punem langa, ma intrebam eu, rascolind, dupa cum ziceam, frigiderul. Am gasit intr-un final un borcan de fasole verde, asa ca am daruit tava cu cateva pastai, garnisite cu usturoi si marar. Am mai gasit o rosie si niste branza proaspata cu care sa o umplu. Si ca sa ne si saturam, am mai pus in tava doua felii de toast cu unt si mozzarella intre si peste ele.

Si asa s-a umplut tava. Oleaca de sare si piper, un strop de ulei de masline imprastiat all over si la cuptor cu ea. Vreo 15-20 de minute la foc potrivit, cat sa se patrunda pestele, sa se topeasca untul si mozzarella si sa se rumeneasca rosia umpluta.

Pe principiul geanta nu se asorteaza cu poseta, cand ai un frigider plin cu random stuff poti fi oricat de creativ, ca sigur iese ceva grozav. Enjoy!

Later edit: mancarea asta merita poze mai frumoase. Nefiind:p