vai de mine, vai de mine, ce de paine cu masline
Aseara am facut un soi de tapenade. Adicatelea, masline desamburite, tocate marunt, dar nu de tot, nu pasta, amestecate cu patrunjel, busuioc, capere, zeama de lamaie, nitel ulei si piper proaspat macinat. Si cum mancam eu asa, cu strat gros de unt peste paine prajita in cuptor (din lipsa de plita de pus pe aragaz, for the real deal – caci da, painea prajita la prajitorul electric este alta treaba si de regula nu ma satisface deloc), ma gandeam la urmatoarele:
– ce emotii deosebite ma incearca inainte de intalnirea de maine cu clubul de carte, si, going further, ce de mai bucurii mi-a adus intr-un an de zile micul meu proiect personal-gastronomic, asa cum imi place sa-l alint
– ce minunate sunt lucrurile simple, si cum n-as da willingly painea cu unt pe alte bucate, mai alese
– ce fericire e sa te ai bine cu tine si dimineata cand te trezesti, sa zambesti pe dinauntru si sa stii ca orice s-ar intampla, o sa fie ok
– ce amuzant ar fi daca ne-am trai vietile ca si cum ar fi un film artistic, cu trailere si voice-over-uri, keeping things interesting at all times si aratand perfect chiar si in pijamale; cu happy end, asa incat sa nu plece la sfarsitul filmului spectatorii dezamagiti
– cat de mult vai de mine, dar mai ales, cat de putina paine cu masline in viata unora; ce de ne mai plangem de mila uneori, ce grea ni se pare ca e viata, pentru ca asa am fost invatati de mici; ce aiurea ne e sa acceptam ca de fapt viata e ok, noi avand de multe ori o problema
Relevanta acestor cugetari in post-ul de astazi poate va scapa, let’s just say ca simteam nevoia sa share:) Pofta buna de mancare si viata si abia astept sa va povestesc maine cum a fost la clubul de carte!
tags: aperitiv, masline, tapenade 7 comments »
June 29th, 2010 at 12:13 pm
vai ce pofta mi s-a facut :x:x
June 29th, 2010 at 12:59 pm
ce funny 🙂 faza cu ce simti. zic asta pt ca si eu sunt undeva intre cele 2 stari: ma lupt sa ma simt bine in pielea mea si uneori imi iese atat de bine, alteori………….si ma bucur ca am plecat din bucuresti, dar aici mi-e un pic greu: uneori limba e un obstacol atat de mare (desi eu s un chatter box updated version), dar tot mi zic ca o sa fie bine. chiar azi vorbeam cu o tipa pe aceeasi tema so….i do believe things/people connect si totul se intampla cu un scop. si da, doamne ce frumoasa este viata simpla, traita asa cum o simti si nu din filme sau reviste de tipe 🙂
keep up the good work/thought 🙂
June 29th, 2010 at 1:05 pm
Eu nu pot sa zic decat ca planetele s-au alineat intr-un mare fel, astfel ca mai sunt printre noi ganditoare asemeni tie. De fapt stii, am povestit despre povestea asta.
PS: Distractie placuta la intalnire! Abia astept feed back.
June 29th, 2010 at 1:16 pm
Foarte dragut acest post! E minunat sa gasesti motive sa zambesti in fiecare zi si in fiecare ora.. pentru lucruri marunte!
Iar chestia aia din poza e dementiala! 🙂
June 29th, 2010 at 6:20 pm
Ai dreptate Cookie. Asa am fost invatati de mici…. unii dintre noi. Si e greu sa schimbi sistemul. Asa ca uneori trebuie sa schimbi mediul…
Nu mi-am dorit niciodata sa locuiesc in Bucuresti, poate pentru ca ma sperie orasele mari…. Dar oameni ca tine si ca Mazi si altii pe care i-am intalnit in mediul virtual ma fac sa-mi fie dor de casa, sa-mi doresc sa locuiesc in Bucuresti, si sa pot participa la intalnirile voastre….
June 29th, 2010 at 6:30 pm
bine , mai! plec si eu o saptamina in concediu si nu deschid net-ul si atunci va apuca toate ideile faine! (adicatalea cu clubul)
rusine!
when you allow new members let me know! plizzzz!
pupici oana
June 30th, 2010 at 12:12 pm
oana, for sure we’ll let you know cand avem un loc, hugs:D