pisicile noastre sunt foarte bine crescute, se spala intotdeauna inainte sa se urce pe masa:p

Mancare romaneasca with a twist: pui copt in vas roman (uns cu ulei de masline si boia, presarat cu mirodenii, usturoi pisat si sare grunjoasa, ca de obicei:) si terina de mamaliguta cu legume. Despre pui nu va mai povestesc, ca e usurel rau. Dar despre mamaliga trebuia musai sa va zic. Am gasit reteta intr-o carte de bucate all veggie si mi s-a parut senzationala. Se intampla asa:

Intai se calesc legumele in tigaie, cu un strop de ulei de masline. Ne trebuie ardei capia rosu, dovlecel taiat bastonase, vinete, ciuperci si, daca va place, broccoli. Dupa ce s-au inabusit bine legumele, le dregem cu sare si piper si le punem deoparte. Pregatim o mamaliga moale si incorporam in ea legumele calite. Puteti adauga doua-trei linguri de parmezan ras. Amestecul astfel obtinut se toarna intr-o forma de cozonac si se lasa la racit. Dupa o zi la frigider, se taie felii si se mananca pe post de garnitura. Feliile de mamaliga pot fi incalzite pe grill. Mi se pare asa un fel simplu si plin de imaginatie incat mi-e ciuda ca nu m-am gandit eu la asta:))

Ce au in comun un risotto, un pilaf si un orez cu diverse (de exemplu cu legume sau cu ou)? Pai orezul. Pentru ca in rest sunt cat se poate de diferite. Pilaful traditional romanesc se face cu supa de pui si e mushy-legat asa, boabele de orez trebuie sa stick together, pilaful bun nu se alege bob cu bob si nu e afanat.  Orezul cu legume se fierbe sau se abureste si se amesteca in tigaie repejor cu orisice, la modul democratic, adica fiecare bob e unic si conteaza. In fine, risotto-ul se face cu orez calit in ulei de masline si stins cu vin alb, se leaga cu unt, e tot mushy, dar nu ca pilaful, ci asa, mult mai fin si mai discret. Nu se face bulgarasi.

Un risotto fin si delicios e cel aromat cu sofran. Merge cu ingrediente cu gust vag-delicios, cum ar fi carnita de pui si dovlecelul. Fara alte fitze si figuri, maxim doua-trei frunzulite de patrunjel tocat. Supreavegheat indeaproape de pufix-the-cat, rositto-ul meu cu sofran a iesit absolut delicios, va zic. So ikea 2010:D! Da, sarbatorim cum putem aparitia catalogului, yey!

Pentru ca nu vreau in ruptul capului sa renunt la sosurile delicioase cu vin sau cu bere, am gasit o metoda infailibila de a pacali senzorul de gaze (v-am mai povestit despre el, cea mai sensibila entitate din casa noastra, usor impresionat de orice vapor de alcool si isteric precum un chiwawa). Dar despre asta putin mai incolo. For now, sa vorbim despre carnea de vita. 5 ore. Cam atat trebuie fiarta vita ca sa fie nice and tender, si de fapt nu trebuie fiarta in clocot, ci la foc mic. Asta, desigur, daca, much like goofy me, nu folsiti oala sub presiune de frica sa nu explodeze:p Eu fierb vita cu multa apa, cu boabe de piper verde, foi de dafin si cateva cepe intregi. Odata carnea fragezita, prepare for awesomeness: se taie vita cubulete, se pune intr-un vas cu pereti adanci, nonsticky, se adauga ardei rosu, ceapa taiata solzi, morcov, dovlecel si cateva fire de cimbru.

Se perpelesc toate astea la foc mic, in ulei de masline cu sare si piper proaspat. Apoi se ia tigaia de pe foc, se alearga repejor cu ea pe balcon, unde, cu usa inchisa, se stinge tocanita cu bere. Ii punem si capac, ca sa nu starnim senzorul de gaze. Si intoarse in bucatarie, dam la cuptor carnea in sos de bere (fara capac de data asta), pana cand capata o culoare delicioasa si pana cand sosul a scazut suficient. Se mananca grozav de bine cu un colt zdravan de paine calda taraneasca.

Pastitio e un fel de lasagna grecilor, doar ca in loc de foi se folosesc macaroane si difera foarte mult condimentele. Traditional se face cu carne de vita tocata si cu sos bechamel gras, insa daca vreti o varianta cu adevarat light, puteti incerca pastitio cu piept de pui. Eu am gasit la Metro carne de pui tocata absolut decenta si nu foarte scumpa, pe care am amestecat-o frumusel cu mirodenii aduse din Paros (aye!) si am calit-o usor in tigaie, pana cand s-a aurit pe toate partile. Ca sa fie cu adevarat pastitio, carnea trebuie condimentata cu scortisoara si cu o varietate ‘all spice’ of your choice. Eu folosesc oregano-paprika-usturoi-cimbru-piper. Carnea calita se stinge cu sos de rosii bogat si se presara cu patrunjel verde sau coriandru.

Pastele fierte in prealabil se inghesuie (la propriu) intr-un vas de yena. Peste primul strat de macaroane se toarna amestecul de carne si apoi acoperim cu stratul al doilea. Pe deasupra turnam suc de rosii dulce de casa amestecat cu putina supa de pui, cat sa ajunga pe fundul vasului, iar in loc de bechamel eu am folosit cateva feliute subtiri de mozzarella.

Se da vasul de yena la cuptor la foc mediu, pret de cateva minute cat sa se topeasca branza. Se serveste cald si daca va place, cu iaurt slab pe deasupra.

Si uite-asa incheiem saptamana “pestele e viata mea” cu un fel de mancare pe cat de fitos, pe atat de usor de facut. Fileul de salau (sau ce peste alb si mai tasteless asa preferati, daca se poate proaspat, nu congelat), se unge cu ulei de masline, se sareaza cu sare grunjoasa si se pipereaza. Cate zece minute la cuptor pe fiecare parte si e gata!  

Sosul de coacaze este ideal sa-l preparati din fructe proaspete sau congelate, nu din borcan, potrivit de dulce cu zahar brun. Sparanghelul merge si din borcan, e mai sigur asa, mai ales daca nu aveti prea multa experienta in a-l gati (e foarte usor sa il undercook sau overcook:p) In rest, ce sa va zic, nu va creati false asteptari de la felul asta de mancare, e ca la concertul Madonnei – nu canta, face show. Asa si cu pestele nostru: nu o sa va saturati din asta, chill:))

the many benefits of eating soup:

• e ieftina si usor de gatit, in fact, nu cred ca exista cartea “soup for dummies”, toata lumea stie sa faca supa, chiar si cei care inca nu stiu ca stiu;)
• cel mai adesea, o supa buna cu paste, paine sau cartofi tine si loc de felul doi
• supa e sanatoasa
• tine mult si bine in frigider, nu-i musai s-o mananci imediat, plus ca nu-i rea nici reincalzita, ceea ce nu se poate spune despre marea majoritate a mancarurilor
• e asa, complet nepretentioasa: poti sa o faci cu legume congelate, cu legume proaspete, dar si mai ofilite, oh well, cu leftovers, cu orice fel de carne, cu legume din conserva… in fact, nici nu stiu ce-ai putea sa pui in ea ca s-o strici, in afara de, evident, ceva expirat

so, dupa aceasta pledoarie rapida si, sunt sigura, foarte convingatoare, va prezint doua supe:

1. supa crema de pastarnac cu ciuperci si pui: un pastarnac mare, un morcov, o ceapa intreaga, decojita, un ardei gras verde, o telina potrivita, cu frunze cu tot, cateva ciuperci intregi (fara zgarcenie). cu pui sau fara pui, your choice. se fierb toate acestea cu sare grunjoasa de mare, iar cand legumele mari s-au inmuiat, se scot pastarnacul si telina si se paseaza la blender. morcovul se poate folosi la cealalta supa, iar ardeiul si ceapa se arunca, ardeiul pentru ca e amar si ceapa pentru ca nu da bine la crema. se scot si frunzele de telina. ramane doar crema de pastarnac amestecata cu zeama din oala, ciupercile si puiul. se drege cu piper macinat mare si daca vreti, cu patrunjel si crutoane.

2. supa rosie de legume cu pui: cateva aripioare, un dovlecel, cateva rosii bine coapte, un morcov, o ceapa intreaga, iarasi frunze de telina, cateva pastai de fasole verde si ce alte legume mai aveti prin casa. dovlecelul, rosia si puiul sunt insa obligatorii. rosiile le puteti decoji inainte (which i never do), sau puteti culege cojile cu furculita din supa odata ce s-au fiert (which i always do:)). pretty much e ca la orice supa, muncesti putin la inceput, apoi o uiti pe foc si mai faci ceva la sfarsit, respectiv pasezi rosiile si legumele ramase bucati mari si arunci ceapa si frunzele de telina. pui o mana de orez, mai dai un clocot doua, niste patrunjel acolo si iata, o supa delicioasa, dulce, de inceput de toamna:D

pentru ca lupta cu senzorul de gaze (activat aiurea de mancarurile cu vin gatite la aragaz) a fost castigata momentan de senzor, am zis ca de data asta gatim cu aburi captivi, la cuptor, in vas de yena cu capacul bine pus, sa nu “transpire” nimic. sa stiti ca nu m-am zgarcit deloc la vin, asa incat, la consumarea preparatului, ideal ar fi sa ne aflam in intimitatea caminului nostru si sa nu punem mana pe volan mai devreme de 12h;). really.

pentru sos, dam in clocot intr-o ulcica vinul cu verdeata tocata mare, capere, putin unt, sare si piper din belsug. in vasul de yena potrivim pestele uns cu ulei de masline, sarat si piperat, morcovii tineri, cu codite cu tot, ciupercile intregi si prazul. turnam sosul fierbinte si dam la cuptor pret de o ora. cand mancarea e aproape gata, o lasam sa simmer putin fara capac, pana capata o culoare coapte-aurie. se serveste cu cartofi fierti. hic!

fara sa fiu neaparat fanul mancarii frumoase, trebuie sa recunosc ca pestele asta arata grozav! si e foarte bun, nu-i de poza, va zic:) e somon pregatit cu grija la cuptor, uns cu ulei de masline si presarat cu busuioc proaspat. ce-i cu adevarat spetaculos la felul asta de mancare e garnitura: rosii cherry, ciuperci taiate in jumatati, seminte de in, floare, dovleac si susan, toate perpelite la foc mic intr-o tigaie joasa. cu ulei chinezesc pentru wok, foarte aromat.

la somon merge foarte bine un sos de mustar cu marar. pentru mai multa consistenta (= pentru ca nu ne satura pe noi flipper si-o salata:p), mancam pestele asta cu orez integral fiert. enjoy!