Eu: “Tre’ sa gatesc ceva. Tu ce-ai manca?”
Boo: “Hmm… o salata buuuunaaa!”
Eu: “Desigur:p”
Boo: “Cu anchovies si avocado.”
Eu: “Bineee, o sa-ti fac. Da’ cine-o mananca?”
Boo: “Pai tu o pui pe blog si eu ma satur din poze”

Zis si facut. Cateva frunze de salata, ciuperci perpelite in unt, cu ceapa si chilli, un ou fiert, doua ansoa, fleur de sel de la Florin din care in sfarsit m-am indurat sa folosesc si niste piper proaspat. Ah, si zeama de lime. Bon apetit!

Avocado stropit cu lime, boabe de porumb, rosii cherry, ridichi, castraveti si ardei gras. No dressing, just lemon. Sare si piper proaspat macinat. As zice thank God it’s Friday, dar urmeaza weekend zapacificant, cu Mika la mare sambata si cu botez de mica Maria duminica. In plus, sunt foarte obosita, m-am “certat” cu aparatul meu nou pana tarziu in noapte si incep sa cred ca it will never work between us:p Dar destul cu lamentatiile, weekend fain s-avetiJ!

Abia astept weekend-ul asta! Nivelul meu de energie a atins cote ingrijorator de scazute, asa ca planul e sa dorm, sa mananc si sa ma rasfat cu filme-sirop. Sa sarbatoresc cu hubbie, just us two, un an de la nunta noastra cea de poveste. Si ce-o mai fi pe langa. Visez la serbet de coacaze negre (am gasit o reteta ce nu necesita masina de facut inghetata), la vinte coapte, la risotto cu macrou afumat, la unt cu busuioc si la trifle cu nectarine, pepene si iaurt. Si la paine umpluta cu carnati si oua si mozzarella si verdeturi. Nu stiu inca daca va triumfa lenea sau pofta, asa ca pana una-alta mancam salata. Voi ce faceti in weekend?

Aceasta mancare incepe banal si se termina spectaculos. Si the best part e ca nu presupune deloc efort, e de-a dreptul easy peasy. Hence, tag-ul “reteta easy peasy”, desi nu-i so much o reteta cat o combinatie plina de… imaginatie (scuzata-mi fie rima de doi lei:)).

De la inceput: principiul de baza este combinatia de gusturi foarte puternice: iute-iute, dulce-sarat si acru-acru. First comes chicken - prea putin deosebitul piept de pui, mascarit insa bine bine pe toate partile cu nomu smoky peri peri (sa nu ma intrebati de unde-am cumparat nomu, a aparut in viata mea asa cum apar toate condimentele minunate si raritatile gastronomice - in chip de cadou de la Mazi:)). In lipsa de nomu, puteti folosi chilli sau orice altceva iute. Dar iute sa fie!

Langa pui, merge o salata acra. Din salata verde, rosii, castraveti - toate taiate foarte marunt, mai degraba ca pentru salsa decat ca la salata romaneasca. Stropita cu ulei de masline si mult otet de mere. Si garnisita cu boabe de porumb. Fara sare, ca nu-i asta rolul ei. Salata trebuie sa fie foarte acra, asta-i ideea.

La coada vine la pièce de résistance: ceapa caramelizata. E nevoie de o ceapa mare, grasa. Taiata in jumatate si apoi pe lat in onion rings asa. Calita intai in tigaie cu putin ulei pana devine aurie, stinsa cu sos de soia din belsug (cat sa o acopere zdravan) si lasat sosul sa se caramelizeze (basically, dispare din tigaie). Atentie sa nu il ardeti de tot, cand a scazut mult adaugati o ceasca de apa si lasati sa fiarba inabusit pana cand lichidul dispare din nou. Apoi amestecati cu zel, cat sa se “prajeasca” uscat ceapa pe toate partile, nu foarte tare. Si gata, aveti si gustul intens dulce-sarat. Asta-i alta chestie: nu puneti sare peste ceapa asta, pentru ca are sosul de soia destula, asta daca nu cumva aveti in casa versiunea light de sos de soia.

La sfarsit, aranjati frumos pe farfurie toate “gusturile” si mancati pana nu mai stiti cum va cheama. Pe urma va caiti ca n-ati caramelizat mai multa ceapa, pentru ca nu v-ati gandit ca sotul vostru, care nu mananca ceapa nici picat cu ceara, o sa ranjeasca pofticios la farfuria voastra si o sa vrea, dupa legile omenesti si biblice, jumatate din ce aveti voi. Va intrebati daca chestia asta poate fi facuta in cantitati industriale si tinuta la borcan in frigider, dar pe urma va ziceti ca-i mai buna proaspata. Si va amintiti ca vin zile libere de Rusalii, ca probabil iesiti din Bucuresti la un gratar si ce ocazie mai buna sa mai mancati niste ceapa.

O minune culinara, va promit! Happy ceapa everybody:)

Multumita furtunii de aseara nu avem curent la firma, asa ca relatez din intimitatea propriei sufragerii, unde tocmai mi-am mancat pachetelul pregatit pentru astazi: un soi de salata cu paste mici (farfalline).

Intai am vrut sa fac halloumi la gratar. Aveam o bucata cumparata de la magazinul grecesc din Piata Floreasca si abia asteptam s-o mananc. Spre dezamagirea mea, n-a fost deloc ce trebuie. Halloumi e o branza care in contact cu tigaia sau gratarul incins nu are voie sa se topeasca. Si in nicun caz nu face multe spume lipicioase asa cum se poate vedea foarte clar in poza de mai sus.

Ma rog, cert e ca mi-am dat seama ca nu era chip sa desprind branza de pe gratar intreaga, asa ca am decis ca o sa o extrag bucati bucatele si o s-o folosesc intr-o salata de paste. Am prajit usor niste nuci si o mana de muguri de pin, pe care le-am amestecat apoi cu pastele si cu bucatile de branza. Am mai pus ulei de masline, jumatate de lingurita de chilli flakes, sare, piper si cateva cubulete de mar. Simplu rau. Poate ar fi mers niste dressing, dar cum nu eram sigura de care, am preferat sa mananc salata asa, pe uscat. Off topic: daca va uitati cu atentie la poza de deschidere, se poate vedea in partea dreapta reflexia blocului de vizavi pe peretii castronului asezat pe pervaz. Mi s-a parut foarte tare:))

Weekend-ul asta suntem la o nunta la Brasov, asa ca ne-auzim luni cu poze de la ospat si alte povestiri. Un sfarsit de saptamana cu relaxare va doresc!

O mancare pentru neiubitorii salatelor, care au realizat ca trebuie sa manance mai sanatos, dar nu sunt dispusi sa abandoneze cauza mancarurilor neplictisitoare pana la lacrimi. Salata asta pare mai complicata decat este de fapt, dupa cum o sa vedeti. Pentru pregatirea de santier avem asa: rucola si baby spanac maruntite, stropite cu putin ulei de masline si otet balsamic si garnisite cu seminte de dovleac; cartofi fierti taiati cubulete; ridichi si ceapa verde; ou fiert; dressing din mustar iute cu hrean si o lingura de iaurt.

Stratul unu: salata de frunze. Stratul doi: cartofii fierti, amestecati cu grija cu sosul de mustar, sarati si piperati. Stratul trei (si de-aici incolo nu mai amestecam nimica): ridichile, ceapa si oul fiert. Felii de lime pentru servit si pam pam, salata. Gustoasa si oarecum sanatoasa, desi, vorba lui Pufix-the-man: “Auzi, da’ ce e patul ala de verdeturi de sub bunatati?” Enjoy!

Duminica m-am trezit cu o pofta groaznica de snitele si chiftele si costite la cuptor. Acuma, asa cum ma stiti voi pe mine, guess how I spent my Sunday;) Anyways, o sa va povestesc in doua vorbe nu atat despre snitelul de curcan (foarte foarte bun, e #2 pentru mine dupa cel de vitel si putin inaintea celui de porc, dar cu siguranta la mare distanta de cel de pui, care e de groaza), deci ziceam, nu atat despre snitel, cat despre salata de cartofi cu tot felul, din care am mancat intai la colega mea Cristina si la care am ramas cu gandul pana m-am invrednicit sa fac si eu.  Bun: cartofi fierti in coaja, curatati si taiati cuburi. Porumb, ciuperci la conserva, masline, castraveti murati, ceapa verde, patrunjel, sare, piper, maioneza si mustar dupa gust. E foarte foarte buna, credeti-ma, si daca n-as fi facut snitele on the side, as fi pus si putina sunca peste cartofi si toate cele. Si uite-asa, cand aproape ca am terminat de postat, imi dau seama ca austriecii mancau snitel cu Kartoffelsalat inainte sa ma nasc eu si Zazuza blogaia despre ele about two weeks ago, aici. Well, killer combo, satios si porcesc, ma rog, curcanesc. Pofta mare! Sau cum zice un nene la noi la birou: mancare la pofta!

Later edit: am uitat sa spun despre salata ca se mananca rece, langa snitelul cald abia scos din tigaie:D

Ceva banal, plictisitor si infailibil avem astazi: salata de linte cu peste. Se fierbe lintea (care nu are nevoie sa stea la inmuiat precum fasolea sau nautul). Cand e aproape gata, se adauga fasole verde din conserva sau congelata, una doua rosii taiate cubulete, patrunjel, sare si piper. Somonul se prepara repejor la tigaie, cu nitel piper si busuioc. Atat.

de cand pufix e la regim, no more carne rosie:p avem voie doar pui si peste. si pentru ca pana acum nu mancam destul peste gras anyways, am inceput o frumoasa cura de somon, salau, cod, sardine, ton si anchovis. o sa vedeti, fish can be fun!

s-o luam nice and easy, cu o salata verde cu somon la gratar, rosii, avocado si paste. pentru un gust grozav  de bun, incercati varianta cu ‘tocatul’ rosiilor impreuna cu patrunjel, busuioc, sare si piper, intr-o salsa mai grosiera asa pe care sa o amestecati apoi cu salata verde.

desfaceti un avocado bine copt (you know the drill: taiati fructul in jumatate pe langa samburele imens din centru, rasuciti cele doua jumatati in directii opuse ca sa se desprinda, apoi scoateti samburele si desprindeti cu lingura miezul de coaja). adaugati cubuletele de avocado la salata, impreuna cu pastele, somonul si zeama de lamaie.

in fine,  nu amestecati salata prea vartos. nu vreti sa sfaramanti de tot somonul si sa terciuti cubuletele de avocado.

easypeasy se intreaba daca exista intr-adevara un echilibru intre pornirile sale gurmande porcesti si un regim de viata sanatos. easypeasy nu vrea sa fie bolnav, dar nici nefericit. easypeasy stie ca salatele sunt foarte sanatoase, dar simte ca se iroseste pregatindu-le. easypeasy considera ca tot ce s-a intamplat weekendul asta e sub deminitatea sa. pentru ca really, spaghete cu ulei si busuioc, pui la cuptor si salata… lame!