all ends with beginnings
Stiti senzatia de camasa stramta la piept, cu nasturi pocnind si cracanaturi inestetice in jur de butoniera? Cam asa era viata mea pe mine, pana acu’ niste zile. Imi spusese ea mie anul trecut, harta astrala, ca are sa treaca jumatate de an si mai bine pana cand are sa fie mai bine, iar eu ii spusesem “ma-ta!” si imi vazusem, chipurile, de treaba. Fatalitate! S-a implinit profetia toata. S-a facut viata supa cu galusti de plumb, s-a invartosit inspre mine, din oala cosmica direct, si m-a oparit precum fata babei cea rea pe lighioanele Sfintei Vineri, pana ce n-am mai recunoscut nimic din ea, si nici pe mine. Totul se termina cu inceputurile.
Zilele astea ma gasesc, din ce in ce mai mult si mai vesela, la Cooku Bau. E atata lumina peste noi acolo, in fel si-n chip, incat profit de binele si tihna asta ca sa mai crosetez ceva de mancare. Iesita din orice ritm cum sunt, am asa o virginitate a lucrurilor toate, ca mai deunazi cand faceam o salata, obosisem deja pe la ridichi, dar, cumva, abia asteptam sa ajung la rosii. “Dar ce ai pus in salata asta?”, ma iscodea personajul Vladi. “Mpai… ce-am avut”, raspundea o voce gangava. Deci deci deci ridichi, ceapa verde, ceapa rosie, castravete, ardei gras de toate culorile semaforului, rosii rosii, rosii galbene si rosii cherry. Pe urma, niste sos de rodie, putin ulei de masline, oleaca de menta si o mana de busuioc. Iar la urma urmelor, branza de capra, faramitata. Langa salata, un humus simplu si o bucata strasnica de painea padurarului de la Lidl, buna treaba pentru o paine de supermarket. Da da.
Mai hârles, in prima poza, vedeti opera lui Geami, care a facut azi o salata belea, pe baza de frunze verzi, o tigaie intreaga de seminte de dovleac si muguri de pin dry fried, niste rosii, niste ceapa verde, un pumn de busuioc din ghiveci si niste parmezan. Am mancat cu lipie si, pentru ca sunt un porc eu, i-am mai pus in cap si niste branza portocalie din desenele animate cu soareci, care cheddar, pe cinstitelea, nu parea deloc in largul lui in combinatia asta.
Geami e prietena mea. Noi ne jucam elasticul.
tags: lunch, muguri de pin, pranz, rosii, salata, seminte de dovleac 7 comments »
May 30th, 2014 at 11:13 am
vai vai vai!!!! ce pofta mi-ai facut!!!!! amandoua suna si arata atat de bine incat ma ia cu lesin in fata calculatorului si ma dau astia afara ca dorm la locul de munca :))))
P.S.1 imi place revenirea!
P.S.2 sper ca acum camasa iti este tailored fit and totally fashionable
May 31st, 2014 at 5:40 pm
M-am incurcat la sos de rodie. Help? 🙂
May 31st, 2014 at 6:52 pm
cum te-ai incurcat:-))?
June 1st, 2014 at 8:20 pm
Pai e “decat” suc de rodie? 😀 Sau suc si inca ceva? 🙂
June 1st, 2014 at 8:37 pm
ah, este un sos de rodie cumparat, ceva marca libaneza. e grosut asa, nu e suc, as in “fresh”
June 5th, 2014 at 9:54 pm
Sper ca tu și cei dragi ai tăi sunteți bine și sănătoși si împreună. Restul este neimportant și toate trec. Și Îți doresc tot binele din lume, om drag.
July 13th, 2014 at 9:38 pm
Branza asta de capra care arata delicios( de asemenea, si aici http://easypeasy.ro/2014/02/diseara/) este luata din piata sau comert?