Am reusit sa ard hartia de copt, if you can believe it. Credeam ca the whole point cu hartia asta e ca rezista la temperatura cuptorului, ma rog, daca n-o fi un furnal sau ceva. Ei bine, la 220°C, hartia mea in care impachetasem zeloasa (ma rog, not so much, ca a durat doar vreo 5 secunde) doua fileuri de macrou proaspat-decongelat, felii grase de lamaie, busuioc si pink peppercorns de la Marks & Spencer Food (gotta love Boo, care mi-a adus), deci hartia de copt se copsese deja in exces. Mirosea si fumega ceva de groaza, noroc ca pestele n-a parut afectat, si mai era si gata la momentul dezastrului.

Odata salvat macroul, am pus niste orez la fiert. De ce sa-l fierbi daca tot il prajesti, one might think. Pai asa, cum altfel? Bun. Deci orezul fiert tavalit intr-o tigaie cu susan si niste ulei de susan, pana se aureste bine. Nu punem sare, ca imediat turnam sos de soia peste. Si spargem un ou in mijloc cand e gata, amestecand lejer. In farfurie, minunatia de peste, orezul prajit, castravete proaspat si o ceapa verde. Delicious dinner. For “me and you, just us too!” (excuse my SATC reference, am auzit ca filmul nu place nimanui except for me:) Enjoy!

Aseara aveam un congelator plin cu peste si o idee: chiftele de cod. Partea buna e ca dupa ce te-ai hotarat sa crampotesti pestele la blender, poti sa-l amesteci cu ce-ti pofteste inima. In cazul de fata, cu o legatura de patrunjel, chilli, sare, piper, susan negru si un ou crud. Toate malaxate pana la omogenizare in micul meu robot inteligent pe care nu l-as da pe nicio alta ustensila cu 450 de functii, de la framantat pana la nu stiu ce. Bun.

Odata amestecate toate cele, am modelat cu mana 6 chiftele mai turtite asa. Le-am pus in tava pe hartie de copt si le-am presarat cu susan alb. Le-am dat la cuptor la foc potrivit, cam o jumatate de ora sa zic.

Ca garnitura am facut my very first sushi rice. Stiti, orezul ala lipicios. Am fiert cam o cana de orez cu 3/4 cana de apa, la foc foarte mic pana a dat in clocot apa si apoi cu capac peste ca sa se inabuse bine. La coada (si dupa ce l-am scos din craticioara de inox), am stropit orezul cu rice vinegar si l-am amestecat cu sare grunjoasa si susan negru. Mancare usoara de pranz, care se cere completata cu o gustare. Sa nu ziceti ca nu v-am spus si ati ramas cumva flamanzi:) Enjoy!

Cred ca v-am mai povestit despre programul Healthy Monday, e o initiativa a universitatilor americane Columbia si Syracuse, ce zice cam asa: hai sa le amintim oamenilor la fiecare inceput de saptamana ca sta (si) in puterea lor sa previna o caruta de nenorociri legate de sanatate. “Commit every Monday to healthy behaviours and actions”, zic oamenii astia, si bine zic. Sigur, cu o floare nu se face primavara, degeaba mananci broccoli si te duci la sala luni, daca de marti incolo faci gaura in canapea si te imbuibi cu sorici si amandine. Insa ma gandesc ca ceva ceva trebuie sa se lipeasca de constiinta fiecaruia daca we keep at it asa. So, dragilor, lunea asta ne luam portia de legume cu o reteta banala: ficatei la tigaie, cu orez si legume la aburi. Altfel zis, ne dam sanatosi:)

Aburim pe rand legumele intr-o sita achizitionata de la Ikea (costa 15 lei si e mai comod de folosit decat aparatul electric cu acelasi scop). Facem broccoli, morcovi noi, ceapa si fasole verde.

In paralel ne organizam cu niste ficatei la tigaie, perpeliti cu vreo 5-6 catei de usturoi taiati rondele, ardei rosu, ceapa verde si cimbru. Si cu niste orez fiert asa, simplu, fara alte alea.

Peste broccoli punem oleaca de unt si piper proaspat macinat. Mancam bun si ne promitem sanatate cu portia, in fiecare luni. O saptamana usoara s-aveti!

Ei bine, clar mancarea asta trebuia sa fie altceva daca ne luam dupa reteta. Dar dificultatile majore de a gati un risotto ca lumea in casa asta (si anume senzorul de gaze de la centrala care face ca toate alea cand simte vapori de alcool in bucatarie), precum si absenta (constatata in ultima clipa, desi facem planning si pe mama planning-ului), a unor ingrediente esentiale cum ar fi vinul alb, menta si orezul de risotto, au dus acest fel de mancare intr-o alta zona: aceea a mancarurilor hibride, nascute deopotriva din imaginatie si nevoie.

De la inceput: calim in tigaie semilune de ceapa, felii de praz si catei de usturoi taiati in doua, cu o lingura de unt, sare si piper. Vreo 5 minute, nu mai mult, si amestecand cu simt de raspundere. Turnam doua doua cesti de orez salbatic in tigaie (la noi in casa, o ceasca e masura de orez pentru o portie, so, doua portii, doua cesti, si tot asa). Amestecam iarasi bine bine, pana cand orezul devine asa, sticlos (transparent). Aici ar fi trebuit sa vina supa si vin, in schimb a venit o conserva de mazare extrafina, din aceea cu bob micut, cu tot cu zeama ei.

Orezul a fiert practic in zeama de mazare si s-a intregit cu aroma busuiocului proaspat tocat si a unor firisoare de cimbru. Cand era aproape gata (lucru de care ne prindem cand nu mai e zeama si orezul este fiert pe gustate), m-am gandit eu ca ar arata dragut daca i-as pune si o lingurita rasa de turmeric, ca sa fie frumos colorat. Paranteza: daca zeama nu mai e, dar bobul de orez e tot tare de trosneste in dinti, puteti sa mai completati cu apa sau supa si sa lasati sa fiarba some more. Asa. La final de final, am mai pus doua degete de unt, piper proaspat macinat si cubulete de brie. Am tras de pe foc mancarea, dar am lasat-o sa stea cateva minute pana cand branza s-a topit in orezul cald. Se serveste cu frunze de busuioc si felii de brie alaturi. Si este minunat si mushy, credeti-ma:D Enjoy!

Ceva simplu simplu si pentru astazi: bucatele de pui marinate cu usturoi, chilli, ghimbir si sos de soia (much like porcul de ieri), prajite in tigaie cu doua maini de caju si ceva ulei (eu am folosit ulei pentru wok). Amestecat cu orez fiert in prealabil, patrunjel sau coriandru daca va place, o lingura de otet de orez (rice vinegar – se gaseste la rafturile de mancare asiatica prin supermarket-uri) si cateva frunze de salata. Invartit in tigaie un minut or so si mancat pe indelete, cu chopsticks daca va tine:)

Jambalaya e o mancare traditionala din Louisiana, cu diverse feluri de carne, fructe de mare si orez. Seamana cu paella, doar ca e mult mai buna! Se face usor, dar dureaza ceva. Merita din plin! Asteptarea e asa de placuta si mirosul mancarii e asa o bucurie pentru simturi, incat mi se pare ca experienta gatitului in sine e destula recompensa, ce sa mai vorbim despre mancatul de dupa:) Dar sa n-o mai lungim, sa va zic de ce aveti nevoie: o ceapa mare, 2 tulpini de telina, un ardei gras verde, 3-4 catei de usturoi, o conserva de rosii plus niste suc de rosii la indemana pentru cand scade mancarea, doua cesti de orez, un piept de pui, cativa carnati afumati, creveti, patrunjel, ceapa verde, oregano, paprika, doua foi de dafin, sare, piper si ceva ulei vegetal.

Incepem cu calitul legumelor in tigaie (ceapa, telina si usturoiul tocate marunt, ardeiul mai mare, sa mai intelegem ceva de el), in doua linguri de ulei de floarea soarelui. Amestecam intr-una, sa nu se lipeasca. Cand s-au inmuiat cat de cat ceapa si telina, presaram pe deasupra doua linguri de boia dulce si iar amestecam. Adaugam bucatelele de pui si carnatii si le zapacim in tigaie vreo trei – patru minute, cat sa se aureasca pe toate partile. Apoi turnam peste conserva de rosii (vara merge desigur facut cu rosii proaspete, dar eu decat sa pun de-astea de sera fara gust, am preferat de-alea la conserva) si lasam sa fiarba iarasi cateva minute pe foc foarte mic, amestecand continuu. Punem si orezul si mutam intr-o cratita mai mare, ca sa aiba loc sa “creasca”. Completam cu apa sau supa (cca 750 ml), punem oregano dupa gust, foi de dafin, sare si piper, si lasam iarasi pe foc mult si bine, avand grija sa nu se lipeasca.

Cand orezul s-a umflat si e bine fiert, adaugam creveti si patrunjel verde. Amestecam cu grija, mai turnam niste suc de rosii si lasam pe foc mic de tot inca vreo 8-10 minute.

Eu n-am rezistat si am tocat si un ardei iute in mancare, desi nu zicea la reteta ca ar trebui. Si nici ca se mananca fierbinte cat sa te arzi zdravan la limba nu scria, but I still did that:p

Nu mancam destul peste, I know that for a fact. De aceea, ma gandesc deja la meniul de saptamana viitoare, care cred ca se va numi The Fishville Menu (din aceeasi serie, stay tuned for The Farmville Menu, The YoVille Menu si The Mafia Wars menu:)). 

Pestele e bun. Putine calorii si grasimi saturate, mult  Omega 3, vitamine si proteine de calitate… What’s not to like? Poate doar gustul, doh, dar lucrez constant la asta, caut retete si experimentez combinatii, pentru ca, v-am mai spus, nu sunt un iubitor de peste by default si de la porc la peste e cale lunga, bumpy si nu lipsita de peripetii si esecuri. Nu-mi place pestele fiert de nicio culoare, il suport greu pe cel preparat la aburi si doar daca vine cu ceva cu gust puternic langa (cum a fost de exemplu sosul cu chorizo), in schimb imi plac retetele de tocanita iute cu peste si cele cu peste copt sau prajit cu diverse nebunii pe langa. Nu-mi place pestele cu oase, poate sa fie el cel mai dulce si mai proaspat pastrav de munte sau cea mai sarata si crocanta scrumbie pe gratar de carbuni, pana il curat de oase imi piere cheful. Asa ca deocamdata  raman amatoriceste la nivelul file congelat de la Metro.

Luni am avut la masa o bucata sanatoasa (haha, the irony:)) de somon, pe care l-am perpelit lejer intr-o lingura de unt, cu sare si piper si zeama de lamaie. Am tras langa el un orez fiert la aburi si prajit in tigaie cu putin ulei de masline si mult curry. Am mancat cu salata verde si lamaie, fara alte diversiuni.

You know me: nu prea ma sparg in instructiuni si retete, pentru ca de cele mai multe ori chiar nu e nevoie sa urmezi o reteta ca sa-ti iasa ceva grozav de bun de mancare. Ei bine, cand e vorba de paella marturisesc ca ma uit in cartea de bucate. Sunt atatea ingrediente care se gatesc pretty much separat si se amesteca la sfarsit cu toatele ca sa iasa minunatia! Si mi-e teama sa nu uit ceva, sa nu overcook ceva sau sa nu pun ceva care ar strica tot echilibrul. Asa ca va recomand si voua sa stick to the recipe si asta e varianta de paella care-mi place mie.

Aveti nevoie de piept de pui, orice cocktail de fructe de mare si peste, orez, doua rosii bine coapte, tocate marunt, mazare congelata, ardei rosu, galben si verde, morcov si ceapa, sofran, turmeric, boia dulce, usturoi, lamaie, ulei de masline, supa clara de pui sau de peste. Bun. Acuma, caliti frumos puiul in tigaie cu sare, turmeric si boia dulce, pana devine auriu pe toate partile. Dati la o parte puiul si in “zeama” ramasa caliti ceapa cu morcovul, usturoiul si ardeiul tricolor, apoi adaugati piureul de rosii. Puneti orez cam o cescuta pentru fiecare mancau. Stingeti cu supa si adaugati sofranul. Lasati sa fiarba inabusit pret de 20 de minute. La coada adaugati in aceasta ordine mazarea, bucatile de pui si, in fine, fructele de mare (care daca au fost prefierte si congelate trebuie calite usor in prealabil, dar cu grija sa nu le overcook). Potriviti cu sare si piper, stingeti focul si lasati sa-si traga ce-a mai ramas din zeama pret de vreo doua minute. Serviti cu felii de lamaie.

O paella buna nu trebuie sa arate nici ca un pilaf, nici ca un orez care se alege bob cu bob ca la salata. If anything, are o consistenta de risotto, boabele sunt separate, dar mancarea nu este uscata. Ce-ar fi facut reteta asta even better ar fi fost o bucata zdravana de carnat chorizo, mental note for next time:)

Nu stiu daca exista echivalent romanesc pentru ‘aftertaste’ (in ultima vreme, ca sa nu zic lately, caut mai des echivalentul romanesc al cuvintelor care-mi vin spontan pe buze intr-o alta limba, doar asa, ca exercitiu, pentru ca sunt complet ruginita, adica, ma rog, rusty). Ei bine, acest aftertaste mi se pare foarte foarte important la o mancare si nu e neaparat acelasi cu gustul mancarii in sine. Este mai degraba o aroma foarte puternica, de bine (stiti, yummy), sau de rau (adica, yukky). Dintre cele bune, preferatul meu este curry. Carnea si pestele si orezul, pudrate cu curry, invita la “inghite mai repede, ca nu mai am rabdare”. Ce urmeaza este si mai grozav decat promisiunea initiala, e o senzatie gadilacioasa aromata, ca un Chanel pentru limba.

Tot acest preludiu e pentru ca am mancat in seara asta un file de cod asa de bine si de potrivit condimentat, ca-mi lasa gura apa si acum, cand scriu. Pai am facut asa: am uns fileurile de cod cu ulei de masline amestecat cu piper, oregano, paprika si curry. Si le-am impachetat in hartie de copt, impreuna cu doua feliute de lamaie, ceapa verde si doua rondele de ardei rosu iute ca focul, tocat foarte marunt.

S-au copt in tava, la foc iute, cam 15-20 de minute. Si s-au patruns bine bine de toate aromele, fara sa se usuce. Cand am desfacut pachetelele a iesit un abur parfumat si asa de fin, de parca nici nu vorbim despre peste:)

Ca garnitura am incropit in cateva minute un orez integral fiert (smecheria, adica the trick, este sa puneti putin ulei de masline sau o lingurita de unt in orezul fiert, am uitat de ce, dar e mai bine asa. Si am mai facut o salsa simpla cu rosii tocate, castraveti, ardei iute, busuioc si zeama de lamaie. Sunt inca sub vraja acestui fel de mancare, altfel spus, sub vraja gustului de dupa, a aftertaste-ului:)

Imbatranesc. Imi dau seama de asta pentru ca au inceput sa-mi placa toamna si iarna si motaitul in fata televizorului sub paturica si ceaiurile, pentru ca port caciula cand e frig si dorm cu sosete-n picioare. Pentru ca mijesc ochii cand citesc, semn ca mi-ar trebui ochelari. Pentru ca am fire albe de par si nu simt nevoia sa le ascund. Adultesc. E toamna si imi place sa merg la piata fragranta de sezon, cu iz de muraturi si gemuri si zacusca. Si imi plac ardeii umpluti, nu musai cu carne, mai degraba cu orez si legume si fasole si cel mai bine, cu creveti. Cei mai buni de umplut sunt ardeii foarte grasi si rosii, iar secretul e sa-i rumeniti bine in tigaie pe toate partile inainte de a-i indesa cu orez, ca sa fie dulci si buni de tot:)

Ce-am facut eu de data asta e mai putin conventional. Adica in loc sa folosesc orez cu bob rotund, care se leaga, am facut umplutura din orez salbatic. 

Am calit in tigaie o ceapa mica tocata fin, niste ardei rosu, cativa catei de usturoi si o rosie decojita, in doua linguri de ulei de rapita (despre care am auzit numai lucruri bune:D). Am adaugat cativa creveti decorticati, marar, condimente si orezul fiert in prealabil. Am indesat ardeii perpeliti in tigaie cu amestecul astfel rezultat si i-am dat la cuptor in apa cu suc de rosii pret de o ora si jumatate, la foc foarte mic. O nebunie!