Dragii mei,

Sambata asta, la noi acasa, se va intampla cel mai mare ospat din istoria easypeasy.ro:) Va fi decadent, majorly sickening si traditional romanesc. Vom sarbatori multe, vom bea mult, va fi dezmat in toata regula. Props to Misaki for the lovely idea, totul a pornit de la tine si povestea ta de pe meleaguri japoneze, cu dinner party-urile multiculturale. Atunci m-am gandit ca si noi, romanii, suntem pretty multiculturali asa, ca una-s alivencile moldovenesti si altu-i gulasul ardelenesc. Si zau, avem de unde-alege, in fact, a fost foarte greu sa finalizam un meniu si va fi o desfasurare de forte cum nu s-a mai pomenit, cu multi bucatari si bucatarese involved si, I bet, cu multa voie buna:D Iata ce vom face:

• Gustare taraneasca: slanina de la Sibiu, impanata cu usturoi, ceapa rosie, branza de burduf, dar si telemea, cascaval afumat, sunca de Baia Mare, fasole batuta, salata de vinete, icre, oua umplute, zacusca de vinete si zacusca de fasole, chiftelute, legume si paine de casa
• Bors de cartofi moldovenesc
• Supa de linte cu sunca afumata
• Saramaura de crap cu mamaliguta
• Praz cu masline si pui
• Gulas
• Taitei cu varza
• Lichiu cu ceapa calita
• Ciulama de pui
• Pui copt in vas roman
• Cartofi taranesti
• Muraturi si mujdei
• Papanasi cu smanatana si dulceata
• Budinca de gris
• Prajitura cu vin si scortisoara
• Bauturi: bere Ursus, tuica, vin, apa minerala si bautura traditional romaneasca Coca Cola:p

Daca vreti sa stiti cum a iesit, si cu cate victime s-a soldat incidentul, fiti pe faza duminica, pentru ca, desi mahmura, ma angajez sa raportez amanuntit. I don’t kiss and tell, but I do cook and tell. Wish us luck & stay tuned! (Caci da, desi ne dezmatam romaneste, nu ne dezbracam de romglish nici pentru aceasta ocazie, ca, pe scurt, nu putem si nici nu vrem, da!)

Misaki mi-a impartasit o idee grozava: cina multiculturala! Adica o masa cu mancaruri diverse, gatite de oameni care vin din diverse colturi ale lumii. Great!, mi-am spus, si imediat m-am gandit ce nice ar fi sa punem la cale o cina romaneasca, cu mai multe bucatarese – prietenele mele, si cu bucate din zonele geografice de unde se trage fiecare. Abia astept sa dam in fapta trebusoara asta, iar pana atunci, sa ne bucuram ca-i duminica si mancam mamaliga facuta de mama, fiarta strasnic, si nu pripita. Cu branza de capra si smantana buna.

Cu carnaciori subtiri de casa (casa altora, noi n-am facut inca, dar numai maine nu-i poimaine si acush vine Craciunul, sa vedeti atunci carnati adevarati!). Cu pastrama de pui si de berbecut, perpelita pe jar adevarat la Cornu si adusa intr-un suflet de cumnata-mea.

Fara usturoi, deoarece am uitat. Udata masa cu sprit de vin rosu, tot de la Cornu. Asa se mananca la romani, fir-ar sa fie. Si asa se mananca si la casa di Pufixes, in rarele ocazii cand alegem sa nu ne ingrijim de sanatate.

Asa cum va povesteam, nu mai vreau sa cumpar mezeluri. Slaninuta impanata cu usturoi de la sibieni e still allowed, dar atat! Am zis! Si ca sa vedeti ca nu-i vrajeala, mi-am facut in weekend mezeluri de casa, despre care am numai cuvinte de lauda. Testate pe un esantion carcotas, deci reprezentativ, mezelurilor de casa marca proprie le lipsesc aditivii, conservantii si osanza cu care se fabrica industrial astfel de preparate. Pe langa foarte gustoasa rulada de pui cu urda pe care v-am aratat-o luni, am mai prestat si pate din ficatei de pui si un fel de muschi file de purcel, varianta smoke free.

Secretul la mezelurile astea de casa este sa folositi din abundenta mirodeniile, pentru ca, nefiind grase sau afumate, riscam sa ne iasa asa, fade. Am citit ca e o idee buna sa lasi materia prima (in cazul de fata, ficateii si carnea de porc) sa se patrunda de arome in apa rece cu ierburi si condimente. Eu am folosit boabe de piper verde, foaie de dafin, paprika, oregano, fulgi de usturoi, sare de mare, piper cayenne si cimbru. Am fiert carnea la foc foarte mic, apoi am transferat-o intr-o tava cu hartie de copt si am lasat-o sa se usuce incet in cuptor. Dupa ce s-a racit putin, am taiat-o felii foarte subtiri, cu un cutit bine ascutit. Cat despre pateul de pui, am pus in minirobotul meu Braun ficateii fierti cu condimente, o mana de marar, sare (pentru ca nu-i bine sa se puna la fiert, se intareste ficatul), piperul verde boabe cu care au fiert, putina zeama si unt la temperatura camerei. Se amesteca totul pana rezulta un pate omogen si delicios:)

Mezelurile de casa nu tin foarte mult, insa nu-i o problema, pentru ca oricum se mananca imediat:p, cu urda buna, ceapa rosie si ardei gras, pe paine neagra cu seminte.

Disclaimer: Opiniile exprimate in acest post imi apartin in totalitate si nu au nimic de-a face cu opiniile redactorilor revistelor mele preferate GoodFood si GoodHomes:)

Duminica am fost cu Boo la Targul Traditiilor. De dragul fetelor de la GoodFood si GoodHomes, am indurat ore in sir muzica populara, buluceala tipic romaneasca la moca si mirosul de pastrama. Ce sa va zic, standul lor stralucea precum un nestemat intr-un morman de pietricele jegoase. Iar dulceata lor cu ingrediente atipice like ghimbir si lamaie si bete de scortisoara batea la fund adevaratul magiun de Topoloveni vandut la cateva standuri mai incolo, fie si numai pentru ca in oala amestecau femei cu cateva facultati care isi rupsesera din timpul lor liber si venisera sa imparta cu cititorii lor roadele unei munci prestate in direct si in vazul lumii.

Cand am ajuns noi, dulceata de-abia incepuse sa sfaraie. Nu, nu e o reclama la oale asa cum au crezut niste doamne, dar trebuiau fierte si gemurile in ceva.

Magiun de prune fara zahar si cu multi antioxidanti si dulceata-jeleu de struguri dupa o reteta englezeasca, asta au facut Irina, Adina, Ana si ajutatoarele cu invartitul lingurii de lemn Boo si yours truly.

Cand Ioana (Food & Homes) a intrebat: “Are cineva creioane colorate?”, a fost my cue sa ma fac remarcata, scotand imediat din poseta penarul in varianta “travel light”, cu mini-carioci de la Muji si doua feluri de fine-linere cu varf dublu. Am colorat cu pasiune de scolar etichetele care aveau a se lipi pe frumoasele borcane decorate de fetele de la GoodHomes, castigandu-mi astfel dreptul la un borcan de jeleu de struguri. Am primit si primele borcane imbracate din colectia Oanei Livadariu, eu le zic Miki si Pepe:D Oricum, absolut toate creatiile aratau foarte dragut, aproape ca-mi doresc sa fac si eu dulceata acasa, doar ca sa le decorez. Am zis aproape.

Azi, pe principiul o nenorocire glicemica nu vine niciodata singura, am turnat delicios de dulcele jeleu de struguri peste crema de iaurt gras de la magazinul arabesc si a iesit un desert de milioane!

De la targ mi-am cumparat o strachina de Horezu si niste halvita. A fost fun! Si dovada pentru asta o gasiti si aici, unde Irina a postat multe poze de la actiunea cu pricina:)

Pastitio e un fel de lasagna grecilor, doar ca in loc de foi se folosesc macaroane si difera foarte mult condimentele. Traditional se face cu carne de vita tocata si cu sos bechamel gras, insa daca vreti o varianta cu adevarat light, puteti incerca pastitio cu piept de pui. Eu am gasit la Metro carne de pui tocata absolut decenta si nu foarte scumpa, pe care am amestecat-o frumusel cu mirodenii aduse din Paros (aye!) si am calit-o usor in tigaie, pana cand s-a aurit pe toate partile. Ca sa fie cu adevarat pastitio, carnea trebuie condimentata cu scortisoara si cu o varietate ‘all spice’ of your choice. Eu folosesc oregano-paprika-usturoi-cimbru-piper. Carnea calita se stinge cu sos de rosii bogat si se presara cu patrunjel verde sau coriandru.

Pastele fierte in prealabil se inghesuie (la propriu) intr-un vas de yena. Peste primul strat de macaroane se toarna amestecul de carne si apoi acoperim cu stratul al doilea. Pe deasupra turnam suc de rosii dulce de casa amestecat cu putina supa de pui, cat sa ajunga pe fundul vasului, iar in loc de bechamel eu am folosit cateva feliute subtiri de mozzarella.

Se da vasul de yena la cuptor la foc mediu, pret de cateva minute cat sa se topeasca branza. Se serveste cald si daca va place, cu iaurt slab pe deasupra.

din categoria poale-n brau, ostropel, parjoale, ciulama si alte mancaruri traditionale rau, va prezentam azi celebra ciorba de perisoare.

in mod normal, pentru ciorba asta avem nevoie si de os cu carne, dar mie mi se pare prea grasa si greoaie asa si prefer o varianta light, in care fierbem perisoarele in ciorba de zarzavat direct, no bones. pentru acreala folosesc bors, zeama de varza sau ambele. cu zeama de varza e muult mai buna:)

punem la calit morcovul, telina, ardeiul, ceapa si ce alte legume si zarzavaturi mai vrem, poate si un cartofior. borsul sau zeama de varza se fierb separat, cu condimente la alegere (eu folosesc tarhon si/sau leustean).

peste carnea tocata pentru perisoare (vita sau amestec) se pun firmituri de paine muiata, o ceapa rosie mica, tocata marunt, un ou crud, verdea, sare, piper si putin orez dat intr-un clocot si scurs de apa. se amesteca bine totul si se modeleaza perisoarele.

cand zarzavatul s-a inmuiat, punem rosiile tocate si zeama acra, lasand totul sa dea cateva clocote. apoi adaugam perisoarele cu o lingura si nu amestecam imediat in oala pentru a nu le sfarama.

cand totul e fiert se drege ciorba cu un ou batut cu smantana si cu leustean proaspat tocat.

adica the nice family lunch, in pics! and that’s a wrap folks:)

?

?

?

?

ok, cam aici ne despartim de traditie, pentru ca in loc de traditionala pasca din branza dulce cu stafide, noi am facut o prajitura grozava cu ciocolata. cu coca pufoasa, dospita. cu crema groasa de cacao si ciocolata si cafea si migdale pisate.  si da, mazette, of course ca ma baker’s magical hands au avut ceva de-a face si cu asta:))

avem nevoie de, oh well, foarte foarte multe lucruri! pentru coca: 175 ml de lapte, 1 ou, 450 g de faina, 1 pliculet de drojdie, 50 g de zahar tos, 250 g unt. pentru umplutura: 200 g migdale prajite, 50 g zahar pudra, un plic de zahar vanilat, esenta de cafea, 25 g cacao si tot atata cafea instant, 50 g de unt moale, 1 albus de ou, 50 g ciocolata amaruie, maruntita. pentru uns: un ou batut cu lapte si zahar brun pentru presarat peste prajitura. pentru decorare: bobite de ciocolata, zahar pudra pentru glazurare, migdale pisate, sirop de artar.

aluatul se pregateste cu o zi inainte. batem oul cu lapte. turnam in bolul de mixer, impreuna cu faina, drojdia, zaharul si untul. mixam bine, pana cand aluatul capata consistenta.

coca astfel obtinuta se rastoarna pe o suprafata presarata cu faina si se framanta usor. se intinde cu sucitoarea o foaie de forma dreptunghiulara, se impaturesc laturile scurte pana la mijloc, apoi inca o data (rezulta un fel de sul de coca). se intinde iarasi foaie si se repeta manevra de trei ori. la fiecare astfel de impachetare pudram cu faina coca. la final, impachetam frumos sulul in folie transparenta si dam la rece pentru cel putin 4h, dar si mai bine, peste noapte.

bun. a doua zi facem umplutura. amestecam migdalele pisate cu zaharul pudra si cacao.

adaugam untul si albusul de ou, amestecand bine bine cu mixerul.

acum e momentul sa ne amintim de aluatul din frigider si sa-l impartim in doua. din jumatate intindem o foaie pe care o presam pe fundul unei forme de prajitura unsa cu unt. la mijloc punem umplutura de ciocolata si o intindem, lasand o margine de cativa cm.

acoperim cu restul de coca, din care pastram putin pentru ornamente. aici depinde de imaginatia fiecaruia, Pufix a decorat cu ursulet, veverita x 2 si un arici, iar eu am adaugat bilute:)) lasam prajitura in forma sa creasca la caldura pret de o ora. apoi o presaram migdale pisate, zahar brun, glazuram cu ou batut cu lapte si dam la cuptor.

la sfarsit, facem frosting din cateva linguri de zahar pudra, putina apa rece si sirop de artar. turnam peste prajitura calda si decoram cu bobite de ciocolata.

prajitura noastra foarte buna cu ciocolata merge excelent cu cafea, inghetata si capsune! se pastreaza bine timp de cateva zile.

sa faci paine alba de casa e mai simplu decat pare:) pentru o paine de un kilogram ai nevoie de 3 pliculete de drojdie uscata sau 45g drojdie proaspata, 1 lingurita de zahar, 350 ml apa calduta, 750g faina alba, 2 lingurite de sare si putin ulei de masline.

drojdia se stinge cu apa calduta si zahar, apoi se amesteca bine intr-un castron mare cu faina, sarea si apa ramasa. aluatul modelat in forma de gramajoara se lasa pe fundul castronului la crescut, cam o ora jumate. apoi se framanta bine pe o planseta presarata cu faina, pret de cateva minute.

se asaza aluatul pe tava unsa cu ulei si se modeleaza painea ovala sau rotunda. se mai lasa apoi la crescut vreo 40 de minute, si se coace tot cam 40, in cuptor bine incins (230 C).

sfatul nostru: inmultiti toate cantitatile cu doi, prima paine se va manca fierbinte:)