category: dieta


va uitati in cosurile altora la supermarket?

May 15th, 2013 — 11:44am

Image courtesy of digitalart at FreeDigitalPhotos.net

Ca eu da. Mai nou, cu un ochi critic. Zici ca m-am dilit complet:)) Nu mai departe de duminica asta, eram in Mega Image, la casa. In fata mea, o familie cu doi kinderi de varsta prescolara. In cos, dupa cum urmeaza: biscuiti cu ciocolata Milka, doua suluri de sunca, o cutie de branza topita La Vache Qui Rit si una de Almette, cateva sticle de Cola, un pachet mare de paine alba toast… Cam asa. Not a single intem of real food there. Numai porcarii procesate, zaharoase si trans-grase. Imi venea, efectiv, sa ma napustesc asupra mamei copiilor alora, sa o strang in brate tare tare si sa-i urez trecere usoara:p Cand esti asa, foarte absorbit in stilul tau de viata, ti-e foarte greu sa accepti ca unii n-au vazut inca ce crezi tu ca ar fi lumina, intr-atat incat ai nevoie de toata stapanirea de sine ca sa nu le bagi lanterna in ochi.

Sexoshenia unui cos de cumparaturi nu are, in opinia mea, nimic de-a face cu stralucirea ambalajelor. Daca ai nevoie de Google ca sa descifrezi ingrediente, ceva este foarte in neregula. Daca primul ingredient din lista este “zahar” si mai ales daca al doilea este “sare”, daca “monoglutamat”, daca “nitriti”, daca, daca si cate si mai cate daca, e naspa, aiurea, cam nasol. Nu o sa traiesti niciodata mandria cosului curat, cinstit, pe fatza:)) Nu o sa stii ce elatie te poseda atunci cand realizezi ca majoritatea bunatatilor din cosul tau nu vin cu lista de ingrediente, sau au cate unu-doua ingrediente mari si late (like, nush, “lapte de vaca, sare”).

Si pentru ca tot aud ca mancarea sanatoasa e si mai scumpa, va invit sa facem studiu de caz pe sinistrul ala de cos de care ziceam la inceput, sa vedem cat costa mizeriile si cat ar costa substitutele lor mult mai in regula. Asadar:

  • 2 x sunca de porc Sissi, la sul (“Sissi este o sunca foarte fina”) – 650g, 20.59 lei (x2 = 41.18 lei). Se inlocuieste cu un piept de curcan fara os si piele, din care se face foarte usor sunca de casa. Pretul echivalentei sunci: 27 lei/kg, deci aproximativ 35 lei pentru 1.3 kg. Saving: 6 lei.
  • 1 x branza topita – 3.44 lei si 1 x Almette 5.07 lei. Se inlocuiesc cu o cutie de branza de vaci (aprox. 3.55 lei) si un pahar de smantana (aprox. 2.50 lei), care se freaca impreuna cu sare, marar sau ce mai vreti voi (inca 0.50 lei, sa zicem), rezultand o proaspata si delicioasa crema tartinabila. Mai slaba si clar mai curata. Saving: 2 lei.
  • 2 x 2l Coca Cola – aprox 9.82 lei. Se inlocuiesc cu 2 x 2l apa plata – aprox. 4 lei. Saving: 5.82 lei.
  • biscuiti cu ciocolata Milka – 6.45 lei. Se inlocuiesc cu doua banane, din care le facem iepurshilor inghetata cu un singur ingredient, ca aici: http://www.thekitchn.com/stepbystep-instructions-for-on-97170. Pretul bananelor – aprox. 2 lei. Saving: 4.45 lei.
  • paine toast alba se inlocuieste cu paine toast integrala. +0.30 lei.

Total savings la cosul sanatos: 18 lei. Procentual, sa tot fie 25%.

I guess what I’m trying to say is… well, QED! Deratizati-va, oameni buni, cosurile. Si intelegeti ca porcariile costa scump. Si popiti si pe altii, dupa ce va ridicati voi:)) Hai cu shoppingu’ responsabil!

PS: Everything Counts. Shake The Disease. Enjoy The Silence.

64 comments » | filled under: dieta, every day, meal planning

despre cum am descoperit ca pot

May 2nd, 2013 — 10:52am

Nu esti runner daca alergi, esti runner daca vrei sa alergi. Esti runner inainte de a fi alergat prima oara. Esti runner daca simti brusc si necontrolat o nevoie sa pui un picior in fata celuilalt. Daca simti ca-ti lipseste, inainte sa stii macar cum e. Te-ai nascut pentru asta. Mai devreme sau mai tarziu, descoperirea ca poti te va umple.  

Am descoperit sportul la varsta de 30 de ani. Nu e o exagerare. Inainte de asta, nu facusem nici macar un pic de sport, nici macar o vreme, nici macar o data. Prin scoala trecusem cu scutiri. Eram o leguma. O leguma binecuvantata genetic cu un corp capabil sa-si ascunda binisor natura sedentara. Nush din ce motiv, posibil dintr-un simt al datoriei fata de propria persoana, mi-am facut, in anul de gratie 2010, abonament la o sala. Prima oara cand m-am urcat pe banda, am crezut ca o sa mor. Am mers vreo 20 de minute la viteza 5 (km/h). Mi s-a parut epuizant. “De alergat nici nu se pune problema”, mi-am zis eu cu jale si din rarunchi asa. Nu mai stiu cat a durat aventura cu sala. Nu mult, anyway. Ca am ramas insarcinata, m-am facut porcozitate si am abandonat orice tentativa de miscare. Oricum, ceva progrese facusem, ajunsesem sa merg, tot cu 5 la ora, vreo 45 de minute. Ceea ce pentru mine era wunderschön si nesperat. Credeam ca asta e. Credeam sincer ca nu pot mai mult. Imi amintesc si acum ca a venit la un moment dat un pachetel de muschi langa banda mea si mi-a zis a dojana ca e frectie ce fac. Ca ar trebui sa-mi creasca pulsul la mai mult de 98. Ca ce e menajul asta. L-am pizduit in gand bine de tot si mi-am vazut de mersul meu agale.

In primul an dupa ce-am nascut, n-am facut nicio branza sportiva. Eram muci. Epuizata. Lovita in plin de experienta maternitatii si lauza la creier. In fine, ca la vin, n-a fost un an bun. In 2012, cand m-am intors la munca, mi-am refacut si abonamentul la sala. M-am dus mai mult nu decat da si dupa vreo doua luni de inactivitate platita scump, m-am lasat. Nu era momentul.

Here comes 2013, despre care ma hazardez sa spun, uitandu-ma si in jurul meu, ca-i un an bun pentru getting your personal shit together. Si nush cum, nu stiu de unde, ma apuca cheful ala mare. Imi fac din nou abonament la sala, cu un simt al prapadului imperativ, trebuia sa-l am, ma intelegeti, atunci atunci. Tin minte perfect ca pe 4 martie m-am dus, iarasi, prima oara. Tin minte data asta pentru ca pe 4 martie am alergat pentru prima oara pe banda. Mergeam in legea mea, dupa cum eram obisnuita, cu un lejer 5.5 la ora. Si asa, all of sudden, nush ce mi-a venit, dar am intins mana spre ecranul benzii si, automat, fara sa ma gandesc, am crescut viteza la 7.5 si-am simtit ca mi-o iau picioarele inainte. Before I knew it, alergam. N-a durat mult. Dupa doua minute eram praf. Dar traiam acest first al vietii mele cu un excitement demn de primul sarut. Si tot ce a urmat dupa asta a fost dintr-o pornire nestavilita de a replica senzatia aia.

Evident, ca toti alergatorii puberi la minte, am facut o suma intreaga de greseli, din dorinta, probabil, de a ajunge undeva, si repede. M-am ambitionat sa ma duc aproape zilnic la sala. Azi am alergat doua minute, maine 10, poimaine 20. Raspoimaine… si inca o luna dupa aia, m-au napadit durerile crunte de picioare. Am devenit brusc constienta de cvadricepsii omului, stiti, muschii aia de la genunchi in sus. Ma frecam in fiecare seara cu geluri, luam antiinflamatoare pe gura si imi plangeam sub paturica soarta de alergatoare ratata.

Nu m-am lasat. Am citit una alta si m-am intors in sala cu coada intr dureroasele mele picioare. M-am apucat de intervale. Un minut alergam la viteza mare, un minut mergeam. Rinse and repeat, de 1450 de ori. Am inceput sa calaresc si aparatele diavolului alea, like stepper, cross trainer si o nenorocire de imita mersul pe schiuri. N-a fost prea placut at first, recunosc. Asa am realizat ca motivul picioarelor dureroase era fix o acuta lipsa de masa musculara care sa sustina tabloul “elefant zglobiu pe banda”. O luna mai tarziu (si overall, la doua luni de cand merg aproape zilnic la sala), alerg deja 3km fara pauza si fara dureri. Ceea ce, I know, nu e mult. Dar pentru mine este f-ing huge! Este un pariu castigat cu my former couch potato self si o sursa zilnica de euforie. It’s like getting high, but better:)) Putine lucruri m-au inspirat vreodata mai mult. Cand nu alerg, ma gandesc ca abia astept sa alerg. Cand alerg, ma simt una cu mine. O versiune upgradata a mea. Cumva, simt ca trebuie musai sa-i molipsesc si pe altii sa incerce treaba asta, asa cum, la randul meu, am luat bug-ul de la my best friend Boo (care descopera toate lucrurile cool din viata cu ani intregi inaintea mea, coz she’s uber like that <3). Credeti-ma ca daca eu pot… well… impossible is nothing! Pe 19 mai alerg la cursa populara (3.8 km) din cadrul maratonului Petrom de la Bucuresti si daca mi-ar fi zis cineva treaba asta acum un an, i-as fi zis ca-i dus cu nervii capului. No… really!

Morala acestui post lung, a carui singura legatura cu mancarea este ca, well, alergatul e brain food, e ca puteti. Puteti sa alergati. Si odata ce veti descoperi lucrul asta, nimic nu va mai fi la fel. Empowermentul, senzatia aia profund fizica, puterea mintii asupra corpului, capul limpede, pulsul halucinant, fericirea aia simpla, animalica, instinctiva, hormonala… nu se compara cu absolut nimic. Ok, fie, se compara, but still, nimic nu livreaza toate astea so goddam fast and furious ca alergatul. Sounds like bull shit, dar daca ma stiti, stiti ca I don’t do bull shit. Trust me on this. Incepeti, astazi, Nike style. Just do it. And keep on doing it!

PS: Run, Forest, Run!

14 comments » | filled under: dieta, life, off topic

awesomesauce. sau despre cum sa iti trisezi calea spre a manca mai multe legume

April 4th, 2013 — 2:55pm

Atentiune! Urmeaza dezvaluiri socante. Ready? Ok. Here it goes…
urasc legumele!
Aaa… what was that? Ah, da:

urasc

legumele!

Asa. 

In copilaria mea comunista, in familia mea de mari, dar mari iubitori de carneouabranzapaine, am invatat ca pe lume exista urmatoarele legume nobile: cartofii piure, cartofii prajiti si cartofii copti. Duminica, o salata de rosii cu ceapa si ardei gras. Atat, fratilor. Adica mai era fasolea verde, dar asta doar pentru cand erai foarte sarac. Si spanacul, pentru cand voiai sa-ti fie rau si nu stiai cum sa faci. Si mazarea cu friganele, doar joia la gradinita de copii de pe Caragea Voda.

Ei, in acest mod simplu, am ajuns eu la varsta maturitatii cu un deosebit dispret pentru grupa alimentara a legumelor si ce are ea de oferit omului. Care dispret s-a transformat mai tarziu, odata cu preocuparea mea pentru ce bagam sub bot, intr-un nesuferit “tre’ sa le mananc, dar Doamne, scarboase mai sunt!”. Deci… da. Recunosc foarte cinstit ca nu imi plac legumele si m-as lipsi bucuroasa de marea lor majoritate, daca as sti ca pamantescul meu trupdevis ambalaj nu le necesita. As manca numai fleica, daca n-as fi precisa ca, facand asa, voi ajunge sa ma ispasesc in iadul grasimilor saturate.

Fiind insa din ce in ce mai sigura ca asa stau lucrurile, am dezvoltat, in niscai ani de zile de “practice makes perfect”, cateva strategii de coping cu oroarea hranii vegetale. Giumbushlucuri prin care sa le transform din urate si rele in ambasadoarele bunului gust pacalit. Si acum, cine e cu mine, sa citeasca mai departe. Cine iubeste natural legumele, sa plece acasa. Iar cine crede ca un smoothie verde din rucola si grapefruit e o idee buna… well, draga Boo, te sun eu cand termin de scris:))

Cum faci sa mananci mai multe legume atunci cand urasti legumele

  • Primul si cel mai important punct de pe lista asta zice asa: Da-l…, Doamne iarta-ma, de purism. Adica zau, face it, n-o sa va placa in veci crude, simple si goale. Nu va mai siliti sa le rupeti cu dintii de pe vrej, mimand satisfactie. Acceptati ca, daca e sa traiti impreuna in buna intelegere, tre’ sa le mai duceti pe la coafor. Nu merge sa le puneti o punga pe cap si sa va ganditi la Anglia. Deci… da.
  • Ii dati Cezarului ce e al Cezarului. Salatei Cezar ii dati pui sau dressing de ansoa. In general, oricarei salate ii dati carnebranzaoua, ii dati nuci, ii dati seminte, ii dati Bunatate. Ii dati ingrediente calde, care sa mearga cu recile, shoparlisticele frunze. Dupa cum am mai explicat, de exemplu, aici: http://easypeasy.ro/2013/01/pentru-toti-haterii-lui-salata-un-tutorial-cu-dedicatie-de-la-cea-mai-mare-iubitoare-de-grasime-animala-sincerely-yours-cookie.
  • Le gatiti la aburi, la cuptor sau la gratar. Sunt mult mai gustoase decat fierte pana iese viata din ele.
  • Le pacaliti cu diverse sosuri delicioase. Cateva idei: pesto de rucola cu mustar, sos de mustar cu marar, sos de iaurt cu menta, pasta de ardei rosu, iute si dulce, maioneza de casa cu usturoi, sos de gorgonzola (merge grozav peste legume verzi – sparanghel, broccoli, salati din gradina ursului), sos de ulei si otet balsamic (minunat pentru radacinoase la cuptor), sos hollandaise… si cate si mai cate. La inceput va puteti strica chiar cu chestiuni mai putin ortodoxe, cum ar fi sosuletele asiatice din comert, pline de zahar si sare. Asta asa, ca sa luati niste avant. Mai bine un wok de legume cu taitei si sos de soia decat no legume at all. Right?
  • Le ascundeti in supe crema. Calde iarna, reci vara. Pe care le dregeti cu smantana acra sau dulce, pestisori sarati, ba chiar si “crutoane” de bacon, daca asa aluneca mai bine pe gat.
  • Va inspirati din meniul de revelion: salata boeuf fara boeuf, salata de vinete, ciuperci cu maioneza. Da, chestiile astea sunt inspaimantator de soioase, dar iarasi zic, pentru cei aflati in tranzitie de la “singuralegumapelumeecartoful”, chiar si astea-s mai bune decat nimic.
  • Acceptati ca exista bunatate si in mixurile de legume congelate. Da, chiar si in alea cu orez.
  • Le amuzati in placinte si sufleuri. Placinta cu branza si spanac, de exemplu (in curand si reteta, on a blog near you;). Sufle de conopida. Placinta cu legume si pui. Sufle de dovlecel.
  • Lasati nationalismul si cautati gusturi noi. Broccoli, varza de Bruxelles, avocado (da, stiu, e un fruct, dar parca nu prea seamana cu marul:p), cartofi dulci, tot soiul de frunzulite dubioase (valeriana, kale, bok choy, rucola, creson etc.), ciuperci exotice, sparanghel… Tot ce are iz de dictionar explicativ. Try it, zau, nu aveti nimic de pierdut.
  • Folositi cu succes ierburi aromatice, lamaie, portocala, diverse uleiuri sanatoase. Adica sincer, o mana de busuioc proaspat face minuni si cu rosia de sera. Aia tare si cotoroasa. Cimbrul si chimenul transforma sote-ul de morcovi dintr-un boralac incert in ceva cu adevarat minunat. Susanul face o fasole verde trasa la tigaie sa iasa de pe invisible si sa fie vedeta farfuriei. Pe bune, nu e cu fereala, experimente de-astea sa tot faceti. Pana gasiti whatever works for you.
  • Ah, da, foarte importanta pacaleala, ca la mancarea de bebelusi: daca aveti o leguma care va place, folositi-o ca sa le mascheze pe altele care va plac mai putin. Faceti-o ingredientul principal intr-o mancare, iar in rolurile secundare distribuiti cateva urate. Nici n-o sa le simtiti, I jur!
  • Faceti-va la inceputul mesei un platouas mic de legume crude si masline. Mancati-l cu niste lipie sau cu o felie de paine de buna calitate.
  • Faceti-va gustari de bastonase de legume, balacite in sosul tau preferat (humus, branza, iaurt…).
  • Faceti-va bruschete (rosii, ridichi la tigaie, pasta de mazare…)
  • Daca va place patrunjelul, folositi-l ghebos peste tot ce mancati (I do that all the time:p) La fel si cu usturoiul, mai ales daca locuiti singuri pe o insula.
  • Combinati in salata legumele cu fructe. Da, da, da, stiu, fructele trebuie mancate singure, ca gustare, fermenteaza, bla bla bla. Dar pentru ca nu suntem cu totii la fel si mie, de exemplu, nu imi fac niciun rau fructele mancate dimpreuna cu alte alea, suspectez ca or mai fi si altii ca mine si va sfatuiesc sa incercati si pe pieile voastre. O data nu o sa va ucida. Rucola e mai buna cu niste para sau portocala ratacita prin ea. Salata de frunze verzi e mai buna cu capsuni. Mango e excelent si el in salatele de legume. Ca sa nu mai zic de rodie.
  • Cumparati-va carti de bucate vegetariene si vegane. E o intreaga lume out there! Precis exista si altceva cu legume in afara de ghiveci.

Sunt sigura ca mai sunt si alte smecherii, chiar astept cu infrigurare relatarile altor deosebit de responsabili hateri de legume. Daca vreti, facem si un suport grup. Sau whatever gets us through 5 vegetable servings per day, cum zice la carte:) Azi atat. Pofta buna la legume!

PS: Varza. Viezure. Manz.

21 comments » | filled under: dieta, every day

ce am invatat la cursul de nutritie

March 13th, 2013 — 3:18pm

Asa deci, am terminat cursul de nutritie. L-am facut, desigur, pentru sufletul meu, el nu reprezinta cu adevarat un credential, abia zgarie suprafata unui vast subiect. Dar a fost fun si interesant si imi place sa cred ca-s cu 25g mai desteapta acum decat inainte de a-l face pe el, cursul. Mai “echipata” sa-mi hranesc familia intr-un mod, sa zicem, corect. Si clar mai motivata sa mananc sanatos (hold the fries, bici:p!). Din nou gasita mea intelepciune, permiteti-mi sa spicuiesc: 

1. Nu exista un numar infinit si obositor de diete sanatoase. Dap, asta e vestea buna. Ca modul corect de a manca e cam unul singur, cu mici variatii individuale. Ca indiferent ce obiectiv de greutate aveti sau de ce sinistroshenii va feriti, exista un numar limitat de principii alimentare de respectat. Si nu e greu. Si nu tre’ sa va umpleti pana la refuz de cunostinte de nutritie si chimie si numarat calorii. Lucrurile pe care aveti nevoie sa le stiti incap lejer pe o coala A4.

2. Carbohidratii buni (fructe, legume, leguminoase, cereale integrale si lactate) reprezinta baza unei diete sanatoase si echilibrate. 45-65% din totalul zilnic de calorii e bine sa vina de aici (minim 130g de carbs pe zi). Ca sa ne intelegem, acest “minim 130” e un numar static, fix, valabil universal pentru omul sanatos (= care nu se stie cu probleme, adicatelea… nu boli dubioase, nu alergii etc. – the regular dude, sa zicem), indiferent de varsta, greutate, stil de viata. Femeile gravide, cele care alapteaza si atletii pot merge chiar mai sus cu nevoia lor de carbohidrati buni.

3. Grasimile trans, adicatelea acelea obtinute industrial prin hidrogenare, sunt, lejer, moartea. Top of the top in materie de rau cardiovascular si nu numai. In industria alimentara, aceea care ne bate zilnic cate un cui in cosciug, hidrogenarea e mana cereasca. Ea creste durata de viata a alimentelor (hidrogenatele se strica mai greu) si scade exigentele in ceea ce priveste refrigerarea (stiti, lasi o prajiturica pe bufet o luna si nu se strica neam!) Grasimile trans cresc colesterolul rau (LDL) mai mult ca orice altceva. Da, mai mult decat insusi colesterolul din mancare si chiar mai mult decat grasimile saturate (vorbim si de alea numaidecat). Gasim mizeria asta de trans fat in diverse tipuri de margarina (cititi eticheta si nu puneti botul la vrajeala din reclame, nu prea exista margarina sanatoasa, asa cum nici tigari sanatoase nu par sa existe, god damn it!), in prajituri si pateuri de cumparat, in biscuiti si alte dulciuri procesate. Nu aveti nevoie de grasime trans in viata voastra, nu va trebuie nici macar un gram. O regula simpla si (aproape) infailibila e sa nu cumparati alimente procesate industrial. Asta ar trebui sa va tina la adapost de relele trans.

4. Grasimile saturate, de gasit in produsele de origine animala in mod special, dar si in uleiuri, nu trebuie sa depaseasca 10% din caloriile voastre zilnice (aprox. 20g). De ce? Pai pentru ca si ele cresc colesterolul cel rau. Sunt pe locul doi dupa trans la capitolul asta. Cum puteti sa va asigurati ca stati in range-ul asta? Pai o varianta (cea complicata) ar fi sa va faceti analiza nutritionala a meal planurilor voastre cu ajutorul unui tool online (cum ar fi, de exemplu, http://nutritiondata.self.com). O alta varianta (mai simpla), este sa respectati structura farfuriei ideale (am mai vorbit despre asta) si sa mancati portii corect dimensionate din produsele astea de origine animala (aflati de aici care e treaba cu portiile, sau din ce sursa credibila aveti la dispozitie). Limitati consumul de carne rosie la 450-500g pe saptamana.

5. Exista si grasimi bune. Nesaturatele. Atentie la dozaj, insa. Evident ca multe din ele ingrasa si-s mega-calorice. Uleiurile nerafinate de masline si de rapita sunt cele mai bogate in acizi grasi nesaturati. Avocado, nucile, semintele de in, kale, varza de Bruxelles, spanacul si toate verziturile, somonul, heringul, macroul, sardinele – toate astea contin acizi grasi nesaturati, adica the good guys.

6. Vitaminele, mineralele si fibrele din mancarea adevarata bat la fund suplimentele. Degeaba bagam suplimente cu pumnul, daca mancam toate tampeniile pamantului. Unele vitamine sunt toxice in exces, iar efectele pe termen lung ale suplimentarii in nestire nu se cunosc inca.

Cum putem sa ne asiguram un aport mai bun de vitamine, minerale si fibre? Pai in primul rand mancand real food. Legume, fructe, carne, peste, lactate – fara procesare industriala. In al doilea rand: depozitand fructele si legumele departe de lumina si caldura si consumandu-le cat mai curand; ferindu-ne sa balacim legumele in apa ore in sir inainte de a le gati (true story, eu asa am invatat de la mama, sa curat zarzavaturile pentru ciorba sau legumele pentru ghiveci si sa le tin in vailing cu apa rece – nu bun, deloc nu bun!); gatind legumele in cat mai putina apa – ideal, la aburi. Ah da, si inca un stiati ca, stiati ca nu e bine sa spalati orezul? Daca nu are noroi pe el, nu e nevoie de spalaturi, ca odata cu apa aia, se duc si toate vitaminele solubile din el.

Si una mica despre fibre: mancati fructul, nu beti sucul, cum se zice. Fructe stoarse = zero fibre si lots and lots of sugar.

7. Zaharul este un drog. El racaie in creierul omului fix acolo unde racaie si cocaina, si alte highly addictive drugs. Nu, dragostea nu actioneaza tot acolo;) In consecinta, cu cat mananci mai mult, cu atat vrei mai mult. Makes sense.

8. Unul din trei cazuri de cancer poate fi prevenit prin schimbari de stil de viata. I kid you not. Nu va imbatati cu gandul ca nu conteaza. Ca oricum mancarea are chimicale si degeaba ma duc la sala daca respir Bucuresti etc. Faceti acele schimbari care nu va taie in carne vie, faceti ceea ce puteti si depinde de voi si nu e such a big deal. Investiti in viitorul vostru. Nu va garanteaza nimeni investitia asta, dar nu ar fi dragut sa stiti ca ati incercat?:)

9. Nu e despre greutate, ci despre cat de fit esti si cat de sanatos traiesti. Mutati focusul de pe slabit de dragul slabitului pe trait de dragul traitului si totul va fi mai bine si mai usor.

10. Minim 150 de minute de activitate fizica moderata pe saptamana. Adica, de exemplu, 30 de minute pe zi, de luni pana vineri.

Briefly asa, cam asta e. Nimic nou sub soare, o sa ziceti. Pai da, dar hai sa nu ne manance practica. Hai sa facem cumva sa fim mai stiutori. Sa fim ne-exagerati in ce mancam si ne-exagerati in ce nu mancam. Fara excese, dar si fara privatiuni. Hai sa ne gatim noi, pe cat se poate. E fun. Hai sa nu ne rasplatim cu mizerii. Hai sa refuzam pe cat se poate participarea la paranoia mediatica (laptele are aflatoxine, curcanul e contaminat, puiul e hormonat, legumele au nitriti… stiti). Da, mancarea toata e nasoala. Suntem victimele unei industrii bogate si bolnave. Dar nici fatalismul nu e vreo mare smecherie, sa stiti. Si daca va uitati adanc in inima, vedeti precis ca scrie acolo “branza topita sux”. Cu discernamant inainte! That’s the spirit! Ca nu depinde de noi, dar mai depinde si de noi. Si asta nu tre’ sa ne invete la curs, tre’ sa fie acolosha, in ADN.

PS: Nu va fie frica. We Are Young. Schimbati ceva mic, dar astazi sa fie.

40 comments » | filled under: dieta, life, meal planning

terminati cu prostiile, carbohidratii sunt buni!

February 20th, 2013 — 3:22pm

Bai, deci nu mai pot sa aud despre carbohidratii cei rai, innebunesc de nervi:)) Vai, dar nici nu stiu de unde sa incep. S-o luam metodic, cu niste trivia. Stiati ca:

  • Painea si dulciurile nu sunt singurii carbohidrati out there?
  • Fructele, lactatele, legumele si leguminoasele contin, cu toatele, carbohidrati. Eliminarea din dieta a carbohidratilor presupune consumul acelor grupe alimentare care nu contin carbs. Acestea sunt carnea si grasimile.
  • Orice dieta care promoveaza sanatatea omuletului porneste de la ideea, verificata stiintific, ca majoritatea caloriilor consumate de zisul om tre’ sa vina din carbohidrati buni.
  • Daca nu mancati destui carbohidrati, corpul vostru incepe sa descompuna proteina din muschi ca sa faca energie. Din muschii vostri, vreau sa zic, nu din muschiul de porc. Basically, va auto-haliti masa musculara.

Atkins, Dukan si alte populare diete proteice functioneaza. Veti slabi. Veti slabi pe termen scurt pentru ca se va intampla ce scrie aici la ultimul punct. Dar mai ales veti slabi pentru ca veti manca mai putine calorii. Acu’ pe bune, nu mai conteaza de unde vin ele. Daca de la o dieta cu 2000+ scadeti brusc la 1200 or so, slabiti si daca alea 1200 de calorii vin din talpa de adidas. Deci nu dati tot creditul magicei diete cu carnita, ca nu e chiar tot creditul acolo. Iar in the long run, nu e a buna. Nu e a buna deloc. Toate studiile cu mintile la ele si toata literatura de specialitate, aceea credibila, verificata, endorsata de savanti adevarati, zice ca singura dieta care promoveaza sanatatea, dieta care, if anything, o sa va tina oleaca mai departe de bolile ingrozitoare ale generatiei noastre, este o dieta BOGATA IN CARBOHIDRATI BUNI. Nu va indoiti de asta! Daca va indoiti de asta, cititi, informati-va. Si nu eliminati din viata voastra carbshii doar asa, pentru ca e popular sau pentru ca “ingrasa”. Sa ne intelegem, nu carbohidratii ingrasa, ci caloriile in exces.

Poate aveti curiozitatea sa intrati mai adanc in specificul a ceea ce bagati in gura every day. Poate vreti, ca si mine, sa va avantati mai tare in carti si cursuri si articole despre nutritie. Dar daca nu si nu si nu, daca nu aveti timp, aplecare, chef sau pricepere sa faceti asta, va fac un rezumat. Iata cele cateva adjustmenturi minore pe care le puteti face chiar de-acum, de-acum incolo, pentru o viata mai buna. Acele cateva mici schimbari care, fara a va umple de nefericire, va pot lungi atza. In esenta, nu-s nici multe si nici grele. Zice-asa:

  1. Mancati mai multe vegetale. Cel putin cinci portii de fructe si legume pe zi. Respectati cat mai fidel principiul farfuriei ideale si make sure ca jumatate din tot ce mancati la fiecare masa in parte sunt fructe si/sau legume.
  2. White bread is junk bread. Inlocuiti painea alba cu paine integrala. In doua cazuri din trei, inlocuiti pastele si orezul alb rafinat cu paste integrale/orez brun, integral. Inlocuiti cerealele de mic dejun cu zahar adaugat cu unele integrale, fara zahar (ovaz, orz, etc.). In a nut shell, adica, mancati cereale integrale in loc de surorile lor, rafinatele.
  3. Limitati consumul de carne rosie la 450-500g pe sapatamana. Carne rosie adicatelea porc, vita, miel, oaie, ratza, gasca, organe… Mancati, adica, mai mult pui, curcan si peste.
  4. Inlocuiti laptele si iaurtul full fat cu variante mai slabe (2%).
  5. Nu cumparati niciodata, si, deci, nu mancati, MEZELURI. Limitati cantitatea de ducliuri, porcarele, sugary drinks la nivel de exceptie, mai degraba decat de practica.

Daca va tineti fix de astea cinci puncte, toate celelalte recomandari care suna asa, complicat, savant, imposibil, ca si cand tre’ sa va petreceti viata socotind si ras-socotind, se aranjeaza de la sine. Caci, uitati,

  • Omu’ tre’ sa manance grasimi saturate in cantitate de max 10% din caloriile zilnice – se aranjeaza natural daca respectati punctul 1, care zice ca jumatate din tot ce mancati tre’ sa fie fructe si/sau legume. Grasimile saturate sunt in produse de origine animala, mainly. Daca respectati si punctul 3, care va sfatuieste sa limitati consumul de carne rosie, va fi si mai usor sa respectati pragul saturatelor.
  • Omu’ tre sa manance mai multe fibre (25g femeile, 30g barbatii) – se aranjeaza natural din punctele 1 si 2.
  • Omu’ tre sa se fereasca de grasimile trans precum dracu’ de tamaie – se aranjeaza din punctul 5.
  • Omu’ tre sa se asigure ca 45-65% din caloriile lui zilnice vin din carbohidrati – se aranjeaza din punctele 1-5.

Si asa mai departe.

Asa. Si, atentie,

NU EXISTA MIRACLE DIETS! Exista doar a manca bine, corect, sanatos, de toate, cu moderatie. Vreti sa slabiti? Nu schimbati structura farfuriei care nu degeaba se numeste ideala, ci mancati un numar adecvat de calorii. 20-25 de calorii pe kg corp, to be exact. Cu 25-30 cal/kg corp va mentineti, iar cu 30-35 cal/kg corp va ingrasati. Asa. Deci mancati voi 20 de calorii alea, faceti activitate fizica moderata (30′ pe zi, 5 zile pe saptamana) si daca nu slabiti, sa-mi ziceti mie cutzu. Da, mai, stiu ca uneori nu e asa simplu. Stiu ca e greu sa slabesti si ca sunt si alti factori care te pot impiedica sa pierzi cat trebuie sa pierzi ca sa fii in range-ul de greutate normala. Dar eliminarea unei intregi grupe alimentare, coincidentally exact acea grupa care ajuta dovedit la preventia unor boli precum cardiovascularele, diabetul si cancerul, nu este o solutie. Este o problema, una mare si rea.

In fine:), daca v-am acrit cu postul asta “tehnic”, dati-mi voie sa va imbunez cu farfuria mea ideala de astazi: pui (proteina, 25%), morcovi glazurati cu pasta de ardei iute si suc de portocale + rucola (legume si fructe 50%) si orez salbatic (amidon 25%). Este, zau, destul de usor.

PS: Cumparati-va ceva complet inutil. Sunati acum, in clipa asta, pe cineva drag. Mind the gap.

48 comments » | filled under: dieta, every day

salata cu wedges de cartof dulce si branza de capra

February 6th, 2013 — 3:08pm

Am o durere de cap monstru. Eu insami sunt un monstru. Inlacrimat. Cu tzeasta pe tastatura si rimel scurs in ochi. Sa vorbim insa despre ce-am facut aseara, cand eram intr-o mare forma.

Se curata doi cartofi dulci si doi cartofi normali. Se bastoneaza. Se ung cu ulei, se presara cu rozmarin si sare de mare si se astern frumos pe hartie de copt, intr-o tava. Se dau la cuptor la foc mic, sa se rumeasca incet. Sa fie moi la mijloc si crustosi la exterior. Crustosi da, arsi… nu.

La fund de farfurie se inghesuie niste salati, stropite cu un dressing compus din otet balsamic, ulei de masline si ierburi.

Peste salata vin frumusel rondele de branza de capra (imi plac mult “sulurile” LaColline). Aruncam si niste masline kalamata in combinatie. Plus niscai rosii uscate. Plus cativa pestisori sarati (ansoa).

In mijloc se compune un turnulet din abia scosii din cuptor wedges de cartof si cartof dulce. Se orneaza cu busuioc proaspat. Atat azi.

PS: Numarati oi. Nu pizmuiti. Ridicati-va de la calculator, acum!

27 comments » | filled under: dieta, every day

incropeala

February 5th, 2013 — 11:16am

Azi schimbam placa. Jos cu porcul, traiasca pseudocerealele cu chimie de carnitza! Adica cum? Pai: pufoasa, pardalnica, pretioasa quinoa, care nu e fainoasa, dar nici enimăl, contine proteine bune, cvasicomplete (toti cei 8 aminoacizi esentiali functiilor noastre biologice mishuna in dansa) si desi nu scoreaza a perfect 1.0 conform PDCAAS (Protein Digestability Corrected Amino Acid Score), este si ea o margica in siragul unui regim de viata sanatos. Nu degeaba a pus-o NASA pe lista de culturi pentru Controlled Ecological Life Support System. V-am spart, asa-i?:)) Bai, e buna, asta tre sa retineti. Buna si la gust, nu vreo scarboshenia pamantului, asa cum e, de exemplu, hrisca.

Desigur, nimic din toate astea nu mi se vantura de fapt prin cap aseara, cand a very hungry bff isi facuse aparitia in bucataria mea, cu lacrimi in ochi si mari asteptari. Nici cu mine nu mi-era rusine, ca era cam dinner time si niste soareci slinosi si lipsiti de scrupule faceau muzica matzelor pe dinauntrul trupului meu de vis. What to do, what to do? Se cerea, dom’le, o incropeala.

Asadar, am matrasit repede niste piept de curcan, in bucati potrivite. L-am tavalit intr-o tigaie adanca pana s-a aurit. Apoi am trantit peste el niste fasole verde de-aia verde, niscai baby carrots si o ceasca de apa. Am inabusit rapid, in vreme ce pe ochiul numarul doi am pus la fiert o parte quinoa cu doua parti apa (15-20′ tre sa clocoteasca dihania). Asa. Cand s-a umflat mancarica minune, am pus-o peste carne si peste legume. Am mai pus sare, piper si o mana de chimen, care, sincer, face toti banii in combinatia asta. Cinci minute mai tarziu, am pus in farfurii legumele, carnea si quinoa, iar peste ele, final touch, cate o lingura dodoloatza de paste de ardei rosu, iute si dulce. Un fel de harissa neaosa pe care am gasit-o la Auchan, la raftul cu produse traditionale romanesti (!).

A fost minunat. Sa iasa in fata aia de-au mancat si sa indrazneasca a ma contrazice. Mai ales cei care au halit portia unu si supliment. Am mancat bine, am dormit bine. Caci, revenind la insipizenii stiintifice, aflati voi ca si curcanul, si quinoa, contin triptofan, acest natural declansator de beatitudine:)) Resturile s-au constituit in pachet pentru astazi.

Bai. Acu’ pe bune. De cand invatz despre ce mananc, ma gandesc cat de fain ar fi ca nutritia sa se predea in scoli. Cat de folositor. S-o puna in loc de educatie civica sau alte balarii. Sa invete micii oameni cum tre’ sa manance, ce ajuta, ce strica. Ar fi… prea minunat. Invatam atatea prostii inutile, fara aplicabilitate intr-o viata de om, iar in fata rafturilor cu mancare din supermarket suntem lipsiti de aparare. Nu bun, dom’le. Deci, de fapt, nu va plictiseam degeaba, voiam doar sa va starnesc sa consumati responsabil. Orishice lucru. Iaca-asa!

PS: Emotionati-va. Beti ceai verde. Scrieti de mana.

10 comments » | filled under: dieta, every day

pentru toti haterii lui Salata, un tutorial, cu dedicatie. de la cea mai mare iubitoare de grasime animala, sincerely yours, cookie

January 11th, 2013 — 3:09pm

Daca gandul la o salata pe post de full meal va provoaca gag reflex si ati prefera, in all honesty, sa mancati de foame carton presat decat asa grozavia pamantului, read on. Pentru voi scriu. Deci nu ca scriu, dar ma gandesc serios sa starnesc un trend, sa tin discurs in piata publica, sa ma urc pe o Dacie 1310 cu o palnie de-aia amplificata si sa strig in populatie: Salata este buuuuunaaaaa daca o fac eeeeeu! (eu eu eu eu…).

Hai zau, sa nu va suparati, ma dau si eu mare c-am prestat doua seri la rand salata si acum mi se pare ca stiu ce vorbesc. Este that time of the year cand cica bagam in gura responsabil. Si, cand colo, ce sa vezi, nu e asa rau!

Iata cele sapte conditii necesare si suficiente pe care o salata tre’ sa le intruneasca, pentru a nu fi ingrozitoare, pentru a nu iti obosi falcile si pentru a nu te lasa ca dupa un foreplay lung, cam naspa si lipsit de finalitate:

#1: Sa fie cu carne. Fie cu carne calda (preparata atunci, pe loc, la tigaie, cu tot felul de miresme), fie cu uscaturi bon calite, fie cu peste.

#2: Sa fie cu branza (ideally, de-aia mucegaita, dar nu musai, mai merge si-o branza de capra, un emmental, un cheddar…)

#3: Sa aiba la baza frunze verzi cat mai proaspete (salata verde, valeriana, baby spinach, creson, rucola, salata romana, radicchio, salata creata verde si rosie). Sa NU aiba la baza salata iceberg. Mare porcarie.

#4: Baza asta de verzituri sa fie la fundul castronului, iar dressingul sa fie turnat doar peste ea. Restul de ingrediente sa vina peste, si sa nu se amestece decat in farfuria omului, daca asa doreste el.

#5: Salata cea buna sa se insoteasca de paine cojoasa, de buna calitate.

#6: Salata sa “amestece” texturi si temperaturi cat mai variate (o branza moale cu o nuca tare, un sos cald cu un cartof rece, si asa mai departe)

#7: Omul sa-si puna din castron salata pe o farfurie intinsa, mare.

Este ATAT de simplu! Jur! Acum, doua idei de salata sa va dau, ca sa nu ziceti ca vorbim discutii teoretice.

SALATA RU-PERE

All hail Catalina (Bucur!) pentru fabulosul nume pe care i l-a gasit aseara cand vorbeam noi pe fb, caci da, salata ru-pere e o salata cu rucola si pere. Se face asa:

La fund de castron se astern fara zgarcenie frunze de salata, baby spanac si rucola. Se amesteca niste otet balsamic de buna calitate cu niste ulei de masline si o mana de busuioc (ideal ar fi sa fie proaspat tocat, dar merge si uscat). Se “bate” putin amestecul asta si se rastoarna peste frunze. Se amesteca ghebos totul, de jos in sus, sa nu terciuim prea tare verdeturile. Sare. Piper proaspat macinat. Ei, si acum ornam tortuletzul cu: felii de pere proaspete si zemoase, fasii de prosciutto crudo, cuburi obeze de blue cheese. Peste care ornamente mai rasnim niste, vorba unui chelner, fresh piper:)) C’est tout. Manger comme les French, o mana de salata, centrata pe un platou cat juma de masa, actul mancarii in sine sa fie obligatoriu insotit de suspine de tip “uuuuh” si “aaaah”. C’est ci bon, oui oui.

SALATA CAREIA CATALINA NU I-A GASIT UN NUME, DECI SA-I ZICEM “GETA”

La fundul castronului – mix de frunze verzi, radicchio, cuburi de avocado proaspat si castravete. Acelasi dressing ca mai sus, nothing fancy. In tigaie, sfar sfar niste piept de pui, condimentat din prea plin cu ceva oriental spices. Puiul fierbinte il punem pe patul de salata, nu inainte de a fi azvarlit acolosha si niste gorgonzolla. Mai multa, daca se poate. Desigur, ideea e ca puiul sa topeasca branza. Punem si niste nuci. Dregem de sare si piper si ta-daaa, o alta salata “din cauza la care” si mancatorul porcului dezvolta vise umede.

V-am convins? Va bagati la salata? Hai ca de pe 14 incepe campionatul de slabit. Ce, nu stiati?

In sfarsit, la desert va spun ca m-am tuns si sunt gata sa ofer testimoniale despre cum aceasta treaba mi-a schimbat viata:)) Si by the way, de mai bine de 6 ani, de parul meu nu se mai ating decat mainile magice ale Monicai, v-o recomand din toata inima pentru tunsori care nu se lasa cu muci si plans. O gasiti aici si numai aici: http://toniandguy.com/salon/information/570 si e truly truly awesome!

Mancati salata. Tundeti-va scurt. Iubiti mult. Atat deocamdata. 2013, bine ai venit peste noi!

http://easypeasy.ro/tag/salata/

21 comments » | filled under: dieta, every day, favorites

salata de avocado cu hering marinat

August 2nd, 2011 — 3:02pm

img_19732

Dupa ce ieri era sa mor, da e-fec-tiv sa mor de stres (deoarece there is only so much baby shit I can take, si nu, nu ma refer la ce ascunde pampersu’, ci la purciferismele domnisoarei Iepu’ Purcifer Purcifelina, care a zbierat si m-a chinuit de numa numa, de mi-ar fi pleznit o vena-n cap de n-as fi mers  mai tarziu la sala sa blow off steam – cu aceasta ocazie, dati-mi voie sa reiterez CAT DE IMPORTANT ESTE SPORTUL in viata unui om, dar mai ales a unei femei, dar mai ales a unei femei care a nascut, dar mai ales a mea)… asa, deci ziceam, dupa aceasta zi de cosmar, uite ca se-arata soarele si pe strada mea. Este lesne vizibil cand am o zi buna, deoarece am timp sa ma dedic activitatilor inutile, dar incadrabile cu succes in categoria “aww, ce draguuutz!”.

Asadar, am pentru voi ceva foaaarte dragutz, care nu este porc. Este o salata de avocado taiat cubulete, ardei gras colorat si un dressing absolut minunat, pe care l-am facut pentru ca mi se cam ofilise rucola si pe care am de gand sa-l am de-acum mereu in frigider, pentru cand o sa mai vreau eu sa mananc salata (nu radeti ca va pleznesc!). Am infundat robotul pana la refuz cu rucola, patrunjel, frunze de busuioc proaspat, mustar, ulei de masline, zeama de lamaie si sare. Am biltzuit pana a iesit o pasta verde scarboasa, cu aspect de goo, insa deosebit de indispensabila. Transforma orice salata in ceva nu doar comestibil, ci si bun la gust. 

Pasta asta verde s-a mufat excelent pe salata mea de avocado. Ei, si acum, surpriza emisiunii: luati voi o lamaie, taiati-o in jumatate, storceti-o pe storcator manual in asa fel incat sa se duca miezul dinauntru, decupati-i fundul asa incat sa sada bine pe el si umpleti-o cu salata de avocado.

img_19671

Puneti deasupra niste bucati de hering marinat sau de anchovis si asezonati cu (Monica, asta-i pentru tine:)) fresh piper. Lovely posh party snack, eu asa zic. Se da peste cap precum shot-ul de tequila.

V-am zis ce de mi-a placut ziua de azi? V-am zis sa va duceti la sala? My work here is done:D Enjoy!

19 comments » | filled under: dieta, every day, party food

salata “cubuleta” si altele de pe masa de duminica

July 26th, 2011 — 9:47am

salata

Imi propusesem sa fie asa: supa de rosii, pui cu smantana si placinta cu caise. Nu fu loc. Ca era deja tarziu, musafirii se pornisera, iar eu inca mai negociam cu Iepu’ niste timp. Asa ca am luat frumusel tavile Ikea, cinstitele tavi care m-au scos din impas de atatea si-atatea ori in trecut (si care nu stiu cum se face ca, indiferent cati oameni ai la masa, au de fiecare data capacitatea optima), si le-am umplut cu varf.

aripioare de pui la tava

Intr-una am pus aripioare si copane de pui, marinate de urgenta in sos de soia, nomu, chilli, chimbru si ulei de masline.

cartofi la tava

In cealalta – cartofi aurii, mozoliti cu ulei de masline, usturoi, boia, sare grunjoasa, rozmarin si cimbru. Pe astea doua tavi le-am aruncat in cuptor si mi-am vazut de treaba. Am perpelit iute niste ciuperci in unt. Am facut o salata clasica din frunze verzi, ridichi, castravete, ardei, lamaie si ulei de masline.

salata

Dar de fapt, ce vroiam eu sa va arat este o alta salata, am numit-o “cubuleta” pentru ca toate legumele din ea sunt taiate cuburi. Nu ma dau in vant dupa salata, dar asta chiar m-a impresionat. Avem asa: rosii de gradina, ferme, ca sa nu fie exagerat de zemoase, apoi – ardei de toate culorile – verde inchis, rosu, galben si portocaliu, apoi ridichi, avocado si ceapa rosie (ar fi mers, dar eu n-am avut).

salata cubuleta

Am facut un dressing din zeama de lamaie, ulei de masline, marar si patriunjel, emulsionate bine la robot. Bun rau!

A mai fost pe masa si o supa de rosii, dar despre aia intr-un post separat, ca tre’ sa verific daca nu care cumva am mai aratat-o la lume. Deh, multi ani de blog, baby brain, intelegeti voi.

Haideti cu “cubuleta”, desfatare la ochi!

8 comments » | filled under: dieta, every day, party food

Back to top