Ce face romanu’ intr-o duminica infecta si ploiasa? Pai apparently merge la Ikea daca judecam dupa numarul de masini parcate claie peste gramada in parcarea Ikea ieri pe la ora pranzului. Asa si noi. Ne-am dus dupa niste becuri si ne-am intors cu o tigaie de inox cu pereti drepti (absolut trebuincioasa, nu stiu cum am trait pana acum fara ea), cu o forma de muffins de-aia dubioasa, de scoti briose-degetar, plus hartiutele aferente imbulinate. Si ca sa ne dovedim noua insine ca nicidecum nu erau mofturi aceste accesorii de gatit, ba din contra, imperios necesare la casa omului, ne-am apucat sa prestam. Intai eu un fel de papricas de pui, apoi Pufix-the-man niste muffins de-alea sarate cu busuoic, stiti voi (btw, propun sa le zicem “puffins” – as in Pufix-meets-muffins).

Revenind la papricasul nostru de toate zilele, I bet ca nu se pune fenicul in reteta traditionala, dar eu aveam pe-acasa un bulb si-am zis ca ar merge, asa ca I give you tocana cu stil. Prepararea legumelor a luat ceva, dar eram incantata de perspectiva utilizarii in premiera a noii mele tigai de inox, asa ca timpul a trecut fara imens de multe bombaneli din partea mea. In timp ce Bursucu si Pufix rupeau mmorpg-ul lor preferat in doua, eu am tocat frumos fenicul, ceapa si usturoi verde, morcov, ardei gras, niste rosii cherry, ciuperci si cativa cartofi noi.

Apoi am purces la rumenitul in unt al unor aripioare de pui (plus cateva bucatele de piept ramase singure prin congelator). Cu sare grunjoasa, piper si cimbru proaspat. Le-am dat apoi la o parte si am facut loc in tigaie ciupercilor taiate felii subtiri.

Una peste alta, au venit si ceapa, usturoiul, feniculul, ardeiul si morcovul. Pripite bine in tigaie. Adaugat apoi cartofii, puiul, o mana de mazare, fasole verde si rosiile cherry taiate jumatati. Plus un buchet de cimbru, doua linguri de boia dulce si nitica apa sa le cuprinda.

Intre timp, din camera de joaca se auzea un murmur de placere, mirosind viitorul papricas asa de bine ca-ti lua si pofta de mancare virtuala. Ma rog, aproape.

Mancarea mea a fiert molcom, la foc foarte mic, pret de o ora jumate. Si s-a bucurat la coada de niste frunze intregi de patrunjel verde si busuioc. N-am scazut-o foarte mult si am turnat-o in castron cu polonicul, mancand cu nesat intru arderea limbii si frigarea sufletului cu anticipatia unei odioase zi de luni. O saptamana usoara s-aveti!

Am cumparat de la un magazin bio o punguta cu fasole de toate neamurile si culorile: azuki (mov), mung (verde) si pestrita. M-am bucurat de ea foarte tare,  pentru ca, in inteligenta mea maxima, ma asteptam ca fiecare bob sa-si pastreze culoarea. Ei bine, surprise! S-au terciuit si s-au amestecat fasolele mele de numa! Asa ca intr-un final, dupa ce au fiert bine bine si s-au copt la cuptor cu sos de rosii, n-a mai ramas nimic din frumoasele culori:( Sa stiti ca fasolea care nu e bine fiarta e toxica, asa ca mare lucru nu aveam ce face cu ea anyway, ca doar nu era s-o aleg bob cu bob ca Cenusareasa:p

La final, sa ne delectam cu un cantecel odios pentru copii, despre care nu mai zic nimic, I’ll let you figure it out:))

The Musical Fruit

Beans, beans, the musical fruit.
The more you eat, the more you toot.
The more you toot, the better you feel.
So lets have beans with every meal!

Beans, beans the magical fruit.
The more you toot, the more you laugh.
The more you laugh, the happier you feel.
Now little kid toot for every meal.

fara sa fiu neaparat fanul mancarii frumoase, trebuie sa recunosc ca pestele asta arata grozav! si e foarte bun, nu-i de poza, va zic:) e somon pregatit cu grija la cuptor, uns cu ulei de masline si presarat cu busuioc proaspat. ce-i cu adevarat spetaculos la felul asta de mancare e garnitura: rosii cherry, ciuperci taiate in jumatati, seminte de in, floare, dovleac si susan, toate perpelite la foc mic intr-o tigaie joasa. cu ulei chinezesc pentru wok, foarte aromat.

la somon merge foarte bine un sos de mustar cu marar. pentru mai multa consistenta (= pentru ca nu ne satura pe noi flipper si-o salata:p), mancam pestele asta cu orez integral fiert. enjoy!

multa vreme am crezut ca nu-mi plac legumele la gratar, pentru ca am mancat pe la fel si fel de restaurante si nu erau bune deloc. si pe urma mi-am facut eu frumos acasa legume la gratar, dar bucuria e ca le-am marinat inainte, pret de o ora asa.

intr-un amestec de ulei de masline, otet balsamic, sos de soia, sare, piper si alte condimente. si asa s-au inmuiat, n-au mai fost uscate si urate, ci dolofane si fragede. am o tava de inox de la ikea, cu gratar pe deasupra, si le-am fript la cuptor pe gratarul ala pana s-au rumenit. delicioase cu iaurt si paine prajita!

din lipsa de timp, mai degraba decat din lipsa de inspiratie, am tot facut mancare gen ‘totul intr-o oala’. e foarte buna si sanataoasa si implica  legume (proaspete, dar si congelate), carne si o varietate de sosuri (ca sa nu zici ca mananci mereu acelasi lucru:))

anyway, this week’s favorite e tocanita de vitel cu sos alb. cu carnita, ciuperci, ceapa verde, mazare, morcovi, vinete, buruieni, ulei de masline si un sos din creme fraiche. inovatia e ca inainte sa punem totul la calit (la gramada si de-o data), amestecam bucatelele de carne si legumele cu cimbru, sare, piper si ulei de masline intr-un vailing mare. ca pe salata asa. ca sa se patrunda bine aromele.

mancarica noastra se inabuse cu putin ulei de masline si apa pret de cateva minute. apoi adaugam unt si smantana dulce, pe cand totul e aproape gata.

se serveste cu cartofi noi, a caror poza n-o am ca mi-a fost foame si i-am mancat:))

asta e un ghiveci lenes pentru ca nu presupune deloc efort. e cu legume proaspete, taiate grosier. cu orez. si cu ceva carne langa (eu am avut snitel de pui). nimic mai simplu!:D

calim legumele cu putin ulei de masline, sare si piper. adaugam orezul (cam o ceasca), stingem cu apa, vin sau supa si lasam la foc mocnit sa absoarba toata zeama. cand e mai spre gata adaugam unt din belsug si servim in castronas, cu fasii de carnita peste. atat am avut de zis!

asta-i ceva asa de bun si simplu ca aproape ca-mi vine s-o pun la retetele mele favorite;) e o tocana dulce de primavara, pe care o mancam cu pui rumenit in cuptor la foc foarte mic.

avem nevoie de morcovi si praz in rondele groase, un dovlecel, o legatura de ceapa verde, o mana de patrunjel si ciuperci de padure. condimentam cu cimbru proaspat, rozmarin,  foi de dafin. ne-ar mai trebui si niste unt, pentru savoare.

toate astea se calesc in craticioara si se fierb mocnit pana se inmoaie.

bun. acum puiul. pentru ce facem noi aici, ne trebuie un piept de pui intreg, cu oasele si pielea la el. infigem in el buruieni proaspete, il ungem cu ulei de masline, il presaram cu sare grunjoasa, il punem in tava cu apa si putin ulei si uitam de el circa 2h in cuptor, la temperatura mica. din cand in cand il mai ungem cu zeama, ca sa nu se usuce.

cand puiul e gata, transam elegant si servim cu tocana careia i-am lasat sos fin de unt fara zgarcenie:) bin apetit!