Cand ma fac mare vreau sa fiu semi-vegetarian, adica sa nu mananc carne deloc, dar sa nu renunt si la peste, fructe de mare, lactate si oua. Mainly pentru ca mi-ar placea sa traiesc mult si bine si also pentru ca mi-e foarte mila de animale, dar deocamdata doar la nivel declarativ (nu ma comport deloc ca si cum my beloved carne de porc vine dintr-un  vioi purcel, ci mai degraba imi imaginez cum creste ea pe raft in supermarket, gata feliata, dezosata si numai buna de friptura:p). In tot cazul, chiar si numai pentru o seara, suntem si eu si Pufix animal friendly people, desi, I have to say, the anchovies may not agree:)) O reteta banala, dar ce zic eu aici, nici macar nu se poate numi reteta, e pur si simplu one of those things care apar din strafundurile imaginatiei sau ale unui frigider gol.

Deci se facea ca aveam niste leftover cold pasta de la macaroanele cu branza. Si niste rosii cherry care inca nu o luasera la vale (asa zice Pufix cand se strica ceva). Si intai m-am gandit sa fac preferatele mele paste aglio olio, dar pe urma am zis sa mai variez si dupa o raita prin frigider, congelator si camara, m-am intors victorioasa la cratita cu niste varza de Bruxelles – din aceea mini, congelata, cateva ansoa, capere, masline, usturoi si ceapa verde. Intai am calit ceapa verde si varza de Bruxelles in 3 linguri de ulei de masline, cu micile ansoa maruntite in tigaie pentru o aroma deosebita. Din cand in cand mai picuram apa, ca sa se inabuse frumos legumele. Cand au fost gata, moi si suculente, le-am scos deoparte si am spalat tigaia. In doua linguri de ulei proaspat am calit usturoiul si rosiile cherry taiate in jumatati. Am adaugat macaroanele fierte, amestecand lejer. Sare, piper, busuioc, oregano si chilli dupa gust. Apoi varza, maslinele, caperele. Iar la coada, fulgi de parmezan presarati pe deasupra. A fost bun.

Adica easy peasy lemon squeezy Italian style: pui pesto cu ciuperci si mozzarella, o cina lejera, fara efort, gata intr-o clipita. Pai se ia un piept de pui, se “croieste” in el un buzunaras unde se indeasa pesto si felii grasane de mozzarella. Sare, piper si nelipsitul mix de condimente mediteraneene oregano-paprika-garlic, ulei de masline picurat peste pui, cateva ciuperci si rosii cherry aruncate in tava cu puiul buzunarit si tadaaa, cca 30 de minute la foc mic later, avem o masa grozava.

Merge bine cu salata verde cu lamaie sau cu un cartof taiat in sferturi si rumenit la cuptor cu rozmarin si usturoi. Buon appetito!

O mancarica de iarna ca la mama-acasa, makes u all fuzzy and warm inside:) Nu-i chiar easy peasy de facut, vrei sa-ti iasa fina si dulce si fara cocoloase, dar stiti cum se zice, practice makes perfect. So, curaj!, zice the cowardly dog si se apuca de treaba. Fierbe carnea de pui intr-o supa concentrata, cu o ceapa taiata pe din doua, un morcov, o telina, un pastarnac, cateva boabe de piper negru… the usual way. Apoi scoate bucatile si le perpeleste in tigaie cu putin unt, sare si piper. Intr-o craticioara topeste iarasi  unt, peste care presara cateva linguri de faina, cat cuprinde, amestecand continuu. Stinge cu supa si cu telul amesteca repejor, ca sa nu se formeze cocoloase. Ciulamaua trebuie sa fie fina si semi-lichida, nici prea groasa, dar nici ca o supa. Cand e aproape gata, incorporam una-doua linguri de smantana dulce, potrivim de sare si piper si adaugam bucatile de carne. Mai dam un colcot-doua si gata. Servim cu mamaliguta aburinda si, pentru maniacii green, cu patrunjel proaspat. That’s all folks! Reteta clasica pe care mi-am luat de la mama un “excelent”, which says it all:)

*Pentru intoleranti la lactoza se poate inlocui untul cu ulei de masline si puteti sari de tot peste smantana.

Stiu trei metode de a gati mancarea de mazare: the mama way, the lazy-ass-five-minute way si the easy peasy perfect way. Astazi, despre al treilea.

Totul incepe cu supa de pui. Din pui intreg sau piept de pui cu os, fiert cu legume intregi: morcovi, ceapa, ardei gras, pastarnac si telina. Carnea fiarta se da deoparte, impreuna cu un polonic mare de supa. Restul de zeama isi urmeaza cursul (in cazul de fata a devenit o ciorba de pui a la grecque, dar asta e alta poveste).

Mai departe…

Se topeste o lingura cu varf de unt, se adauga boia dupa gust si o ceapa mica taiata marunt. Se caleste ceapa, se adauga bucati de piept de pui si rondele de morcovi din supa. Puiul se rumeneste bine si se asezoneaza cu sare, piper cimbru si o lingura de sos de soia. Cand capata o culoare si o dulceata grozava, se rastoarna peste el mazarea extrafina, la conserva (e iarna, nu avem mazare proaspata, iar cu cea congelata nu iese asa de buna mancarea asta).

Mazarea extrafina nu necesita prea multa fierbere.  Eu o tin pe foc pana scade zeama, iar la coada adaug o legatura de marar tocat marunt si o cescuta de lapte, the final touch. Mancarica de mazare e mai dulce daca o mancam cu paine proaspata cu coaja multa. Enjoy!

Dragii mei,

Trebuie neaparat sa fac doua anunturi:

1. Zazuza, pe care o stiti poate de aici, e de anul asta Zazuza Za Cook, dap, a curpins-o microbul gatitului si se alatura blogosferei delicioase cu un nou-nout proiect personal al carui nume nu pot sa-l pronunt, anume http://gulaschsuppe.wordpress.com/. Gasiti aici o sumedenie de retete gustoase, multe with a German twist:) Lovely lovely, abia astept sa incerc cate ceva, chiar ma gandeam ca ar fi frumos sa organizam o leapsa pe gatite intre food bloggeri! Ce ziceti, se baga cineva?

2.  Din seria “Adi Hadean se intoarce”, avem pe 28 si 29 ianuarie doua meniuri rasfatate puse la cale de maestru la Casa Latina din Bucuresti (actually, la Casele Latine de pe Panduri si Traian). Me & Boo vom fi acolo sa incercam meniul andaluz pe 28 seara, o nebunie! Ne-am facut din timp rezervare, nu ca data trecuta cand era sa ramanem pe dinafara. Va recomand cu incredere sa faceti acelasi lucru, detalii la Adi pe blog, you will not be sorry my friends:) Si poate cu ocazia asta ne si cunoastem, eu voi avea o garoafa rosie la butoniera… not:))

Atat am avut de zis, for now:)

Stiu ca you’re dying to know ce s-a ales de carnea din care am facut supa de vita cu paine prajita. Si pentru ca nu vreau sa prelungesc suspansul, am sa va spun. So, am scos din supa legumele fierte si de carnea care se facuse praf fiind uitata de Pufix la oala sub presiune timp de 40 de minute (cum el insusi a recunoscut). Intr-o tava de inox am asezat frumusel rasolul, cartofii si morcovii taiati grosier, am picurat nitel ulei de masline si am dat-o la cuptor cat sa capete mancarea o rumeneala apetisanta. Am topit 1/4 pachet de unt intr-o craticioara, cu boabe de piper verde lejer pisate, o cescuta de sos de soia si ceva coniac. Plus nelipsita smantana dulce si o lingura rasa de faina pentru mai multa consistenta. Sosul astfel obtinut l-am turnat in tava, peste carnea aburinda. Teh yum!

Sambata am fost la Cornu, la parintii lui Pufix. Am prins o demonstratie de incalzire globala ca la balamuc, soare, maneca scurta, the works. Sar peste partea cu gratarul – vorba lui Pufix, de fiecare data cand mergem facem aceleasi poze (le gasiti pe feisbuc in case ca sunt in lista voastra), si intru direct in subiect: o reteta de familie pitch-uita de mama soacra si pusa in aplicare duminica de ascultatoarea nora, de dragul sotului pofticios si al amintirilor lui din copilarie. Which goes to show ca supa de ceapa a francezilor has nothing on us. Adica, pe principiul paine in supa, se face o zeama concentrata din rasol de vita, in care se fierb multe legume: morcovi, telina, ceapa, ardei, pastarnac, radacina de patrunjel, cartofi si fasole boabe. Se strecoara supa (carnea si legumele se pot folosi pentru altele, o sa va povestesc soon ce-am facut eu cu ele). Se taie o felie groasa de paine buna pe vatra, se prajeste, se freaca bine bine cu usturoi si se unge cu unt. Peste ea se toarna supa fierbinte si se mananca in nestire. Comfort food care sa va aduca aminte de copilarie si sa va anticipeze batranetile, cand veti manca de nevoie paine muiata:)) Sexy.

I just had the perfect dinner, P E R F E C T I tell you! Cine-ar fi crezut ca dupa atatea paste cu pui, cu peste, cu fructe de mare, veggie pasta si paste cu carne de vita, tot the good old pork makes pasta perfect:) De la inceput:

Tiny tiny bucatele de porc, carnita slaba fara grasime, tavalite prin faina, sarate si piperate, se prajesc in tigaie cu ceapa si boia pana se auresc pe toate partile. Se adauga ciupercile taiate in jumatati, vin  rosu cat sa le acopere si o foaie de dafin. Se fierbe mancarea la foc foarte mic si se drege cu boia, smantana dulce, sare si piper cand e aproape gata. Se serveste cu pasta of your choice.

Sosul delicios de paprika si vin si smantana dulce face totul, absolut genial! Si gata in no time. Ma rog, more like 30 minutes or so. Happy happy!

Back by popular demand si din pacate pictureless (long story, new laptop:p), prajitura Emiliei se intoarce! Pentru ca e indeed una din cele mai gustoase prajituri de casa si pentru ca multi dintre voi vor sa stie cum se face, am rugat-o pe Emili sa ne mai dea odata reteta. Si iata:

• 300g zahar
• 300g faina
• 200g unt
• 2 ciocolate cu lapte rase
• 4 oua
• cacao si scortisoara dupa gust
• 1 cana de vin rosu

Pe principiul, foarte sanatos dealtfel, “mix everything together”, aceasta delicioasa prajitura porneste cu ouale batute separat (intai albusul cu zaharul) si se termina cu vinul si scortisoara, care se adauga exact inainte sa dam prajitura la cuptor pentru a nu se risipi aromele.  Nu va speriati daca nu creste, din cauza, sau mai bine zis, datorita ciocolatei si vinului, aceasta brownie are o consistenta moale si umeda mai degraba decat una inecacioasa ca de pandispan. Sounds easy enough! Enjoy!

In 2009 aveam atata bucurie si zel organizatoric, ceva de speriat. Avea sa fie anul nuntii noastre, un an senin, in care eu aveam sa ma spal mai des pe cap si in care avea sa fie conceputa fetita noastra Lorelai Victoria, in care tata avea sa se recupereze dupa accidentul suferit la picior si aveam sa traim fericiti si sanatosi, cum altfel? Intr-un astfel de moment a aparut in viata mea (a noastra) easy peasy, micul meu proiect personal-gastronomic, ce se vroia a se napusti cu avant in contra ideii ca nu le poti face pe toate: gospodareala, cariera, dragoste, deci housekeeping, deci copii… easy peasy avea sa le vina de hac! Somewhere along the line insa, something went completely rotten si am sfarsit prin a avea cel mai traumatizant an din toata viata mea cea de 30 de ani incoace.  

In 2010 (twenty-ten, cute:) no more plans! Nu stiu si nici nu vreau sa anticipez nimic, imi doresc sa fie the year of recovery, anul in care incep, fara a avea pretentia ca voi si termina, sa ma extrag din marea nebuloasa a lui 2009. Sa ma scutur de praf si sa merg inainte, momentan fara o bucurie deosebita, ci mai degraba, ca la AA meetings, cu constiinta faptului ca every day counts.

Acestea fiind zise, si pentru ca I’m so much better in the kitchen decat la vorbit pe langa subiect, va doresc tuturor un 20-10 cu liniste in suflet si revin in curand cu ce m-a consacrat: o lacomie deosebita de mancare si o foame de viata:) Cheers!

PS: To my good friends care va stiti, 2009 a fost just a little bit better because of you, va multumesc ca imi sunteti mereu alaturi, hugs!  To husband and kitteh: you iz life!

xoxo