In the mood for super-hot, home-made greasy Chinese? I know I am:) Si cum in sfarsit ne-am luat si noi wok, facem vita foarte iute cu ghimbir si legume. Cu wok-ul nu-i asa simplu pe cat pare, vine cu o intreaga lista de instructiuni, nu ma prind daca sunt neaparat pentru intretinerea lui sau ca sa iasa mancarea buna, dar cert e ca sunt atatea lucruri de tinut minte incat ma tem ca nu va avea viata lunga… Chiar si asa, incing uleiul de susan si perpelesc in el o ceapa mica, o radacina (sau e tulpina?!) de ghimbir rasa pe razatoarea mica si doi trei catei de usturoi pisati. Apoi adaug carnea de vita care a fost pre-fiarta in oala sub presiune asa, cat sa fie moale. Amestec in draci. Adaug cartofi si morcovi taiati bastonase foarte subtiri si amestec some more. Ardei iute tocat, mix de condimente chinezesti five-spice si sos de soia. Si, desigur, indemanare la manuit wok-ul. Eu m-am multumit sa ma uit la el si sa-l pocnesc delicat cu lingura de lemn, as in good wok, goooood wok. Auzisem ca scoate flacari si face urat, dar n-a fost cazul. All in all, foarte bun, a little bit on the fat side, dar iutelea compenseaza pentru ca manaci putin si te saturi repede. Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca ar trebui sa gatesc cu ghimbir mai des.

Incepusem sa scriu altceva si pe urma, cum sar eu de la una la alta, am vazut pe feisbuc, via Adi Hadean, o trimitere la un articol din Jurnalul National. Se cheama Obscenitatea culinara. Si I suppose ca o sa faca ceva trafic pe site-ul Jurnalului, pentru ca e de-o idiotenie absolut virala.  N-am sa vorbesc foarte mult despre asta, dar am sa ma bucur imediat de acest reminder (ipocrit si jenant in micimea si lipsa lui de integritate jurnalistica) ca viata mea este just a little bit happier pentru simplul fapt ca I love food. Da, I LOVE LOVE LOVE food si am numai respect fata de toti oamenii care inteleg si dau mai departe fericirea gastronomica, din farfurie in farfurie, cu drag. Cu drag pentru voi astazi: peste alb cu sos de rosii si chorizo. Sfideaza iarna si pe Luiza Moldovan, semnatara articolului din Jurnalul.

Baza e simpla: file de peste alb (salau, cod sau whatever else you like), facut la aburi impreuna cu ceva fasole verde congelata. The fun part este sosul, care da un gust grozav acestui otherwise dull fel de mancare. Pentru el aveti nevoie de chorizo, usturoi, ardei iute, ardei gras in trei culori si suc de rosii bun si dulce. Ingredientele pentru sos (mai putin sucul de rosii), se calesc in putin ulei de masline si se sting cu apa. Se lasa la foc mic cca 10 minute, pana cand ardeiul este moale, dar nu flescait. Se adauga sucul de rosii, piper si sare dupa gust. Se mai fierbe nitel si apoi se toarna fierbinte peste peste si fasole. Este delicios, va zic, abia astept sa-l incerc si pe paste. Enjoy!

Chifla cu chimen unsa cu unt, pe deasupra felii caldute de ou fiert tare care topesc untul, sare grunjoasa si niste piper. Awesome!

Meaty me meets vegan me cu aceasta reteta simpla, yet, deloc boring, de paste cu ciuperci iuti. 

Paranteza: Povesteam deunazi ca de cate ori pun pe blog ceva incredibil de soios, decadent, porcesc, traficul creste brusc, vestea ca am prajit pui in 2l de ulei circula din IP in IP cu o viteza ametitoare, I swear:) Pe de alta parte, mancarurile dietetice arata pe analytics precum Groapa Marianelor intr-un ocean de  bucurie gastronomica. Asa ca nu ma astept sa va lovesc cu aceasta reteta vegan si nici nu insist, after all, nu e deloc vina voastra ca noi mancam pui cu mujdei la 3 dimineata sambata si acum ne simtim grasi si urati:p

Anyways, revenind: intr-o tigaie cu putin ulei de masline se calesc cateva ciuperci taiate in jumatate, cu usturoi si ardei iute tocat, cat va suporta papilele, the spicier, the better (fara ardei iute nu-i buna mancarea asta, va zic de pe-acum).

Separat se prepara sosul de rosii. Se rumenesc intr-o cratita o ceapa verde, doi trei catei de usturoi si niste tulpini de telina (care, am aflat eu de la Adi Hadean, ce se cheama apio, live and learn baby, live and learn!), taiate rondele, cu un praf de sare si mult, mult piper. Se sting cu putintica apa si se lasa sa fiarba inabusit, asezonand cu ierburi of your choice (oregano si busuioc as zice eu).

Cand s-au inmuiat legumele, se adauga o conserva de rosii tocate si se fierbe sosul la foc mic, pana se omogenizeaza. Separat fierbem linguinele in apa cu sare (by the way, la DM gasiti o selectie decenta de paste integrale bio la preturi foarte ok). Regula zice ca nu se pune niciodata sosul peste paste, ci pastele in sos. Asa ca turnam sosul intr-o tigaie mare si trantim linguinele peste el, amestecand bine bine. Servim cu ciuperci iuti peste si cu patrunjel proaspat.

Yeah right, o sa ziceti, dar va jur, si sunt just as surprised as you, ceea ce se vede nu e o grozava friptura de porc la cuptor, ci un piept de pui la tigaie facut dupa o metoda pe care zic s-o brevetam aici on the spot. Se ia pieptul de pui si se condimenteaza abundent cu ce va place (eu am folosit sambar masala). Nu puneti sare, pentru ca o sa folositi sos de soia care e deja foarte sarat. Bun. Odata pieptul aromat, se pune in tigaia de teflon si se da la foc iute pana se incinge. Se stinge cu sos de soia si iarasi la foc iute pana cand sosul se caramelizeaza (eufemism pentru se arde cu bulbuci), intorcand carnea pe toate partile pana e all nice and brown. Nu lasati sa se arda sosul de tot, ca stricati mancarea. Stingeti din nou, de data asta cu o ceasca de apa, si lasati la foc mic, cu capac, intorcand pieptul din cand in cand. Stiti ca e gata cand exteriorul e un maro uniform, iar interiorul este pufos si alb. Incercati va rog, e demential, all juicy and spicy and rewarding de nici nu iti vine sa crezi ca e pui.

Un mic dejun delicios, din seria comfort food for rainy days. Nu-i nevoie decat de cateva felii de paine buna cu coaja crocanta, peste care punem branza feta, cimbru si ulei de masline si apoi le bagam la cuptor cateva minute. Ca varianta: bucata de branza feta intreaga se pune in folie din aceea de staniol, se picura ulei de masline peste si se condimenteaza cu cimbru. Se da la cuptor cca 10 minute pana cand branza devine asa, untoasa si tartinabila. Se serveste calda pe paine buna de casa.

In Paros am mancat pentru prima oara un burger fara chifla. La terasa unor nemtoaice, in Parikia, burger insemna o chiftea de 400g si un toping la alegere (pe scurt, un sos), care se turna cald peste carne si-i dadea de fiecare data alt gust. Baietii mei au mancat de cateva ori burgeri cu salsa picanta de rosii si ardei iute (Mexican style), mie pe de alta parte mi-a ramas gandul la toppingul de branza, pe care cu ocazia faptului ca suntem din ce in ce mai grasi, am zis sa-l incerc.  So, mai stiti sosul blue cheese care face din orice salata trista o minunatie? Ala de se face usor, topind bucati de branza in smantana dulce la foc foarte mic? Oh well, acel sos peste chifteaua bine facuta pe gratar si alaturi niste verzituri si morcov ras, also Paros style. Foarte bun si gata in cateva minute.

Being a little short of time, the title says it all:) Intr-o tava imensa si pe cat posibil nonsticky, se ordoneaza frumos costitele afumate, cartofii, morcovii, ceapa sau prazul, cateva aripioare de pui si whatever else you’re craving. Se condimenteaza, se unge cu ulei, se picura cu apa si se da la cuptor. Intr-un castronas turnam iaurt peste rondele de castravete, presaram marar proaspat tocat si servim cu mancarea aburinda abia scoasa din cuptor.  Sorry people, rough week, not much time for talking, dar sunt sigura ca va descurcati! Enjoy:D

Duminica m-am trezit cu o pofta groaznica de snitele si chiftele si costite la cuptor. Acuma, asa cum ma stiti voi pe mine, guess how I spent my Sunday;) Anyways, o sa va povestesc in doua vorbe nu atat despre snitelul de curcan (foarte foarte bun, e #2 pentru mine dupa cel de vitel si putin inaintea celui de porc, dar cu siguranta la mare distanta de cel de pui, care e de groaza), deci ziceam, nu atat despre snitel, cat despre salata de cartofi cu tot felul, din care am mancat intai la colega mea Cristina si la care am ramas cu gandul pana m-am invrednicit sa fac si eu.  Bun: cartofi fierti in coaja, curatati si taiati cuburi. Porumb, ciuperci la conserva, masline, castraveti murati, ceapa verde, patrunjel, sare, piper, maioneza si mustar dupa gust. E foarte foarte buna, credeti-ma, si daca n-as fi facut snitele on the side, as fi pus si putina sunca peste cartofi si toate cele. Si uite-asa, cand aproape ca am terminat de postat, imi dau seama ca austriecii mancau snitel cu Kartoffelsalat inainte sa ma nasc eu si Zazuza blogaia despre ele about two weeks ago, aici. Well, killer combo, satios si porcesc, ma rog, curcanesc. Pofta mare! Sau cum zice un nene la noi la birou: mancare la pofta!

Later edit: am uitat sa spun despre salata ca se mananca rece, langa snitelul cald abia scos din tigaie:D

Am avut o saptamana ordinara, as in naspa, nu as in ordinary, bine ca e vineri, sa ne bucuram, zic, cu un mic dejun hipercaloric din seria celor care ne ajung o zi intreaga: o frittata cu legume (I don’t care what they say, cartoful este o leguma:)). De la capat: cartofi fierti taiati cubulete, morcov maruntit, mazare si fasole verde de la congelator – toate astea se calesc in putin ulei de masline, cu sare si piper. Cand sunt nice and crunchy le tragem de pe foc si le desertam intr-un vas de ceramica din acela caruia ii sade bine in cuptor, uns bine cu unt sau ulei. Peste legume turnam cateva oua batute bine cu lapte si amestecate cu nisate cascaval ras. Dam la cuptor la foc mic pana se umfla placinta si capata o culoare imbietoare. Mancam pana ne vine rau, aici si la pachet.

Offtopic (ca asa functioneaza mintea mea), a aparut horoscopul de februarie pe www.astrologyzone.com, looks like a hell of a month:D So happy February all!