paella “cu de toate”, minus carne, plus linte. zomfg!
Buna dimineata de frig si brrr! Citez din propriul status de pe facebook, pentru ca este, simply put, o capodopera:)))) Zice asa: “In fiecare zi de aprilie, luni, 5°C, ploaie, vaj emotional, cafea proasta, de la automat, cos pe frunte, par tzutzulug, o mie si una de nopti, toate proaste, planuri de viitor care nu depasesc niciodata hartia, 700 de grame in plus pe cantar si tot atatea motive de ingrijorare, ei da, in fiecare zi de-asta, ceva frumos va asteapta, right around the corner:) Share the beauty, spread the love ♥”.
De ce, ma veti intreba, sunt atat de bine dispusa? Pai, bunaoara pentru ca stiu ca voi manca la pranz chestia asta. De mult n-am mai “investit” atat intr-o mancare si cu maxima incantare va anunt ca intra direct la favorite. O “viagra gospodinei”, aceasta paella vegetariana are sa va trezeasca simturi pe care nu stiati ca le aveti. O sa vreti sa va iubiti cu tigaia. O sa va sune la usa vecini de palier, comatos de pofticiosi. O sa va reinnoiti juramintele cu partenerul. Ce mai, intreaga viata vi se va schimba, daca si numai daca va veti preda complet in fata fabuloasei mancari care este ea. All hail my veggie paella! Da da da!
Inainte sa intram in subiect, pentru ca mi-a aruncat-o Simona Tache la fileu aseara, hai sa vedem ce face din paella… paella si nu orez cu chestii in el. Cel putin in acceptiunea mea, de calator in Spania doar cu imaginatia, deocamdata.
- Orezul. Sa fie unul cu bob mediu, rotund. Sa nu fie colosal, cu bob lung, salbatic, basmati sau brun. Se accepta Arborio, din lipsa de altceva. Orezul asta rotund si mic absoarbe bine lichidul si ramane relativ ferm. Intr-o paella care-i gata, orezul trebuie sa fie uscat si sa se separe, spre deosebire de un cremos, mucilaginos risotto, de exemplu.
- Tigaia. Deoarece fac paella de doua ori pe an, nu mi-am luat o tigaie speciala. Dar folosesc un bun substitut. Care bun substitut trebuie sa fie larg (diametru mare), putin adanc (in niciun caz wok) si din inox sau aluminiu. Nu din fonta, ca retine prea multa caldura. Si sub nicio forma din teflon (ca livreaza o chestie fara gust). Orezul trebuie sa se poata aranja pe fundul tigaii in strat subtire.
- Cand faceti paella, nu puneti NICIODATA capac peste tigaie. Asta pana la coada. Dupa ce stingeti focul, atunci da, ii trageti in cap capac si o lasati sa se inabuse vreo zece minute. Dar cat sta focul aprins, gatiti numai si numai descoperit.
- O paella nu se amesteca vartos. O sa vedeti cand povestesc reteta ca amestecatul orezului e minimal spre deloc.
- O paella se face cu supa buna, concentrata, si, eventual cu alcool. Cu apa nu va iesi ce trebuie.
- Final point: paella este, ultimately, un orez cu chestii in el. The sky’s the limit! Fiti creativi! Experimentati! Nu va fie frica sa puneti in paella voastra ce cu gandul ganditi. O sa fie bine;)
Asa. Si acum reteta.
Se pun la sotat pe foc mediu, cu niscai ulei de masline si intr-o tigaie numa’ buna (ce povesteam mai sus), in ordine:
– o ceapa mica si o bucata de praz, taiate rondele – 5 minute, amestecand continuu
– doi catei de usturoi, un ardei rosu taiat fashii sau jumatati de rondele (nush’, zau, cum sa le zic:)), un ardei verde taiat fix la fel – cca inca 6 minute
Cand sunt patrunse legumele astea si incep sa arate mai putin crudele, se adauga o cescuta de linte rosie si o ploaie de orez (sa zicem, o juma’ de cana?). Se mai adauga doua foi de dafin, o jumatate de lingurita de turmeric, un varf de cutit de piper cayenne si o lingurita de boia dulce.
Cam doua minute le rascolim pe astea inainte sa le stingem cu o cana zdravana de supa clara, clocotita si concentrata, de legume (am trisat cu un cub de supa bio Alnatura, de la DM). De aici incolo, mai subti cu amestecatul. Puneti voi si niste zucchini taiat cuburi. Plus doi morcovi rondele si niste mazare congelata. Lasati tigaia pe foc mediu-mic, sa fiarba lejer vreo 20 de minute. Dupa care 20-25 de minute, trageti de pe foc si gustati. Sare, piper. Ar trebui sa fie gata.
Acum facem asa: luam doua rosii si le taiem felii. Le asternem peste paella. Luam o mana de masline kalamata si le nimerim si pe ele prin zona. Ei si da, abia acum, dupa ce am stins focul, punem capac peste mancarea noastra fierbinte si uitam de ea vreo 10 minute. Timp in care se semi-cook si rosiile, se amesteca aromele si se “usuca” orezul de tot.
Patrunjel verde pe deasupra si e gata de pozat mancat. O adevarata minunatie. Se mananca cu lingura de pomana.
Pe langa ca miroase intr-un mare fel, are si calitatea de a nu fi terci. Legumele se pastreaza in gusturile lor, lintea aia e magica, magica va zic, in combinatie cu de toatele… Chiar e o bucurie de mancare, in fel si chip. Marturisesc ca am facut si niste piept de pui la cuptor ca “garnitura” la paella, ca na, you know me, nu renunt la carnea mea:)). Daca faceti asa si voi, gatiti carnea simplu, doar cu sare, fara alte mirodenii. Vreti sa va bucurati din plin de bogatia de gusturi din paella, fara sa alterati cu alte alea. Nu va las pana nu incercati. Alaturi de megatocana, aceasta paella e acolo sus sus in top si trebuie, trebuie facuta musai macar o data.
Hai cu saptamana buna, cu mancare buna, cu stare de spirit buna si cu bunavointa pentru toti si toate:)
PS: Cumparati-va, neaparat azi, o perche de ochelari de soare. Aflati ce e ala meta-habit si dezvoltati unul. Fiti din cale afara de superficiali minim cinci minute pe zi.
tags: cina, dinner, legume, linte, orez, paella, vegetarian 32 comments »
April 8th, 2013 at 11:25 am
and you used the dslr <3
April 8th, 2013 at 11:28 am
Da ma, culmea tupeului:)))
April 8th, 2013 at 11:28 am
unde e porcuuuuu?
April 8th, 2013 at 11:36 am
elena, azi n-avem porc. nu plange, si maine e o zi:))
April 8th, 2013 at 11:51 am
macar un crevete…ceva! u break my heart!
April 8th, 2013 at 11:52 am
fa tu chestia asta fara porc si crevete si mai vorbim;) nicio emotie nu am. o sa leshini de placere.
April 8th, 2013 at 2:54 pm
Draga mea,
Multumesc de reteta, eram disperata ca nu stiam ce sa gatesc astazi.
Eu sint din aia boring care nu maninca carne si reteta asta arata minunat.
Multumesc
Liliana
April 10th, 2013 at 3:44 pm
Acum o savurez, foarte buna a iesit. Mersi.
April 10th, 2013 at 3:49 pm
bravo bravo:D vad ca a prins. m-ati crezut, mwahahahhahaha
April 13th, 2013 at 12:12 pm
Am si eu o intebare existentiala: lintea aia trebuie pusa uscata sau din cutie? Ca stiu ca are timp diferit de fierbere fata de orez (cam dublu). Nu se terciueste orezul? Bine, am ceva de mare calitate de la italieni :).
A, si daca nu am tigaie din inox, pot sa o fac intr-o oala mare din inox (10 l)? Desi nu va mai fi paella (literal tigaie in spaniola), ci oallella…
May 7th, 2013 at 1:39 pm
nu știu cum va ieși paella (pentru că SIGUR o s-o reproduc) însă articolul tău e delicios. Săru’mâna pentru masă 🙂
June 5th, 2013 at 4:32 pm
Te-am gasit din nou ulei!
June 5th, 2013 at 4:32 pm
uite uleiu’!
June 5th, 2013 at 4:34 pm
Ulei de masline nesimtit, iar te-am gasit! 😀 😀 😀
June 5th, 2013 at 4:35 pm
un fursec ,o maslina, o atentie, ceva? apropo de maslina… ULEEEIII!!!!
June 5th, 2013 at 4:36 pm
te fac o salata uleiosule?
June 5th, 2013 at 4:38 pm
Gasit si eu, number five. for the oil game.
June 5th, 2013 at 4:39 pm
Gasit ulei again!
June 5th, 2013 at 4:41 pm
Niste ulei, se legăna, într-o tigaie măricică …
June 5th, 2013 at 4:42 pm
Ulei maslinos pentru salate gustos!
June 5th, 2013 at 4:43 pm
Yes! Ulei si shrimp…duo bingo!
June 5th, 2013 at 4:44 pm
ulei de masline – checked!
June 5th, 2013 at 4:50 pm
Bun uleiul!
June 5th, 2013 at 5:06 pm
Te-am gasit din nou, uleiosule!!!! 🙂
June 5th, 2013 at 5:07 pm
Cine cauta bine, ulei gaseste!
June 5th, 2013 at 5:11 pm
uleiul nostru cel de toate salatele
June 5th, 2013 at 7:07 pm
si credeai a te poti ascunde dupa boabele de orez , mai uleiule ?? tzeapaaaa!!! te-am gasit si aici !
June 5th, 2013 at 8:00 pm
Ia uite si aici ulei! 🙂
June 5th, 2013 at 8:45 pm
olio, olio!
June 5th, 2013 at 9:03 pm
Uleeeei!
June 5th, 2013 at 10:08 pm
ulei si aici..:)
April 7th, 2015 at 3:35 pm
Ieri am mancat paella si nu mi-a ajuns. Cautam o reteta simpla ca sa ma porcesc si uite ce bine a picat. Multumesc Ana.