LIDL: Naie, ai fost vreodată în Spania?
Eu: Ntz.
LIDL: Vrei să te duci?
Eu: Păi da, desigur.
LIDL: Dar să știi că tre’ să dai frâu liber imaginației.
Eu: Noroc că am.

Ei, vă dați seama că nu a fost fix așa 🙂 Nu vă mai plictisesc acum cu detalii, doar vă zic că atunci când a venit provocarea caliente de la LIDL, eu având, default, în sangre, un cârnat chorizo (ñam ñam), am zis: Desafío aceptado! Which is Spanish for Challenge accepted!, știți – cineva și-a făcut temele :-).

Așa. Și pentru că noi, aici, la fabrica easy peasy, luăm provocările foarte în serios, m-am hotărât să îmi ofer în această frumoasă dimineață de primăvară o experiență cu adevărat… iberică. Vestido în hanoracul de duminică și cu spiritele foarte sus, am împachetat frumos scăunelul roșu pliant, pliantul LIDL cu Săptămâna iberică și un tutu împrumutat de la Iepu’, și mi-am luat potecuța către LIDL, ca să gusto și gura mea niște bunătăți de origine. Numai că, după ce am stat la o coadă lungă formată din mine și prietenii mei imaginari, am văzut în pliant că de-abia din 20 abril intră în schemă fiesta culinară Sol&Mar, cu paella, șuncă Serrano Gran Reserva, gazpacho, tortilla, brânza Manchego, creveții, iubițelul chorizo și, mă rog, încă 545 de alte chestiuni ultra delicioase care se vând la LIDL în Săptămâna iberică. Și ca să nu trec toată situația la capitolul pierderi, am improvizat o ședință foto neprofesionistă, cu titlul “Tengo peasy fácil en playa de estacionamiento”. Adică gen easy peasy, cea mai tare din parcare.

După cum se vede, nu m-am descurcat chiar foarte… spaniol așa. Din fericire pentru noi toți, joi, pe 23 aprilie, are loc un eveniment de degustación organizat de LIDL, la care întâmplare vom mânca (foarte mult) și un fotograf (def. om ciudat care, dintr-un motiv de asemenea ciudat, face poze cu aparatul, NU cu iPhone-ul) va scoate la iveală la mujer din noi, de pe sub țoale roșii și machiaj profesionist. Prin noi înțeleg eu (cum altfel, moț:-)) și o cititoare care o să-mi spună aicișa sau pe facebook care e felul ei de mâncare preferat, gustat în Spania cea adevărată, sau măcar în Spania din capul ei. La mine e easy peasy, I heart paella. Șiiiiii gambas al ajillo. Și, desigur, migas de ce-o fi.  Și huevos rotos. Și paella, am zis paella?

PE SCURT: Hai să-mi ziceți și voi ce vă face cu ochiul din vitrina cu jamon, iar pe 21 vă zic eu cine e my plus one la marele dezmăț culinar cu poze martor, ce se întâmplă joi într-o celebră grădină cu gutui din București. Mâncăm, povestim, ne ferchezuim, ne pozăm în timp ce mâncăm, pe urmă mâncăm și pe urmă mâncăm, știți. Lăsați un comment dacă vreți să ne cunoaștem mai bine în contextul unei super experiențe oferite de LIDL Romania.

Continuará… Cum ar veni, to be continued.

_

Săptămâna iberică se întâmplă la LIDL, între 20 aprilie și 3 mai. 

Buna dimineata de frig si brrr! Citez din propriul status de pe facebook, pentru ca este, simply put, o capodopera:)))) Zice asa: “In fiecare zi de aprilie, luni, 5°C, ploaie, vaj emotional, cafea proasta, de la automat, cos pe frunte, par tzutzulug, o mie si una de nopti, toate proaste, planuri de viitor care nu depasesc niciodata hartia, 700 de grame in plus pe cantar si tot atatea motive de ingrijorare, ei da, in fiecare zi de-asta, ceva frumos va asteapta, right around the corner:) Share the beauty, spread the love ♥”.

De ce, ma veti intreba, sunt atat de bine dispusa? Pai, bunaoara pentru ca stiu ca voi manca la pranz chestia asta. De mult n-am mai “investit” atat intr-o mancare si cu maxima incantare va anunt ca intra direct la favorite. O “viagra gospodinei”, aceasta paella vegetariana are sa va trezeasca simturi pe care nu stiati ca le aveti. O sa vreti sa va iubiti cu tigaia. O sa va sune la usa vecini de palier, comatos de pofticiosi. O sa va reinnoiti juramintele cu partenerul. Ce mai, intreaga viata vi se va schimba, daca si numai daca va veti preda complet in fata fabuloasei mancari care este ea. All hail my veggie paella! Da da da!

Inainte sa intram in subiect, pentru ca mi-a aruncat-o Simona Tache la fileu aseara, hai sa vedem ce face din paella… paella si nu orez cu chestii in el. Cel putin in acceptiunea mea, de calator in Spania doar cu imaginatia, deocamdata.

1. Orezul. Sa fie unul cu bob mediu, rotund. Sa nu fie colosal, cu bob lung, salbatic, basmati sau brun. Se accepta Arborio, din lipsa de altceva. Orezul asta rotund si mic absoarbe bine lichidul si ramane relativ ferm. Intr-o paella care-i gata, orezul trebuie sa fie uscat si sa se separe, spre deosebire de un cremos, mucilaginos risotto, de exemplu.
2. Tigaia. Deoarece fac paella de doua ori pe an, nu mi-am luat o tigaie speciala. Dar folosesc un bun substitut. Care bun substitut trebuie sa fie larg (diametru mare), putin adanc (in niciun caz wok) si din inox sau aluminiu. Nu din fonta, ca retine prea multa caldura. Si sub nicio forma din teflon (ca livreaza o chestie fara gust). Orezul trebuie sa se poata aranja pe fundul tigaii in strat subtire.
3. Cand faceti paella, nu puneti NICIODATA capac peste tigaie. Asta pana la coada. Dupa ce stingeti focul, atunci da, ii trageti in cap capac si o lasati sa se inabuse vreo zece minute. Dar cat sta focul aprins, gatiti numai si numai descoperit.
4. O paella nu se amesteca vartos. O sa vedeti cand povestesc reteta ca amestecatul orezului e minimal spre deloc.
5. O paella se face cu supa buna, concentrata, si, eventual cu alcool. Cu apa nu va iesi ce trebuie.
6. Final point: paella este, ultimately, un orez cu chestii in el. The sky’s the limit! Fiti creativi! Experimentati! Nu va fie frica sa puneti in paella voastra ce cu gandul ganditi. O sa fie bine;)

Asa. Si acum reteta.

Se pun la sotat pe foc mediu, cu niscai ulei de masline si intr-o tigaie numa’ buna (ce povesteam mai sus), in ordine:

– o ceapa mica si o bucata de praz, taiate rondele – 5 minute, amestecand continuu

– doi catei de usturoi, un ardei rosu taiat fashii sau jumatati de rondele (nush’, zau, cum sa le zic:)), un ardei verde taiat fix la fel – cca inca 6 minute

Cand sunt patrunse legumele astea si incep sa arate mai putin crudele, se adauga o cescuta de linte rosie si o ploaie de orez (sa zicem, o juma’ de cana?). Se mai adauga doua foi de dafin, o jumatate de lingurita de turmeric, un varf de cutit de piper cayenne si o lingurita de boia dulce.

Cam doua minute le rascolim pe astea inainte sa le stingem cu o cana zdravana de supa clara, clocotita si concentrata, de legume (am trisat cu un cub de supa bio Alnatura, de la DM). De aici incolo, mai subti cu amestecatul. Puneti voi si niste zucchini taiat cuburi. Plus doi morcovi rondele si niste mazare congelata. Lasati tigaia pe foc mediu-mic, sa fiarba lejer vreo 20 de minute. Dupa care 20-25 de minute, trageti de pe foc si gustati. Sare, piper. Ar trebui sa fie gata.

Acum facem asa: luam doua rosii si le taiem felii. Le asternem peste paella. Luam o mana de masline kalamata si le nimerim si pe ele prin zona. Ei si da, abia acum, dupa ce am stins focul, punem capac peste mancarea noastra fierbinte si uitam de ea vreo 10 minute. Timp in care se semi-cook si rosiile, se amesteca aromele si se “usuca” orezul de tot.

Patrunjel verde pe deasupra si e gata de pozat mancat. O adevarata minunatie. Se mananca cu lingura de pomana.

Pe langa ca miroase intr-un mare fel, are si calitatea de a nu fi terci. Legumele se pastreaza in gusturile lor, lintea aia e magica, magica va zic, in combinatie cu de toatele… Chiar e o bucurie de mancare, in fel si chip. Marturisesc ca am facut si niste piept de pui la cuptor ca “garnitura” la paella, ca na, you know me, nu renunt la carnea mea:)). Daca faceti asa si voi, gatiti carnea simplu, doar cu sare, fara alte mirodenii. Vreti sa va bucurati din plin de bogatia de gusturi din paella, fara sa alterati cu alte alea. Nu va las pana nu incercati. Alaturi de megatocana, aceasta paella e acolo sus sus in top si trebuie, trebuie facuta musai macar o data.

Hai cu saptamana buna, cu mancare buna, cu stare de spirit buna si cu bunavointa pentru toti si toate:)

PS: Cumparati-va, neaparat azi, o perche de ochelari de soare. Aflati ce e ala meta-habit si dezvoltati unul. Fiti din cale afara de superficiali minim cinci minute pe zi.

Cand ai zece oameni la masa si ai pierdut deja juma’ de zi in oras in cautarea unui aspirator cu functie “animal care”, pentru ca vanzatorii din Domo si Media Galaxy cred ca asta inseamna un aspirator care are grija de animale, cand joaca Olanda cu Spania si este important ca Iker Casillas sa stie ca esti alaturi de el, cand cea mai mare oala din dotare are doar vreo 6l, cand caracatita Paul si-o cere, in numele suratelor ei subactvatice, si, in fine, cand o parte din musafiri nu mananca fructe de mare, nu-ti raman de facut decat doua lucruri: paella si paella. Cu peste, pui si fructe de mare. Si respectiv cu pui, carnati si chorizo. Asa ca:

– “robotesti” o ceapa mare, un ardei verde si unul rosu, o legatura de patrunjel si cateva tulpini de telina; separat tai un ardei rosu in rondele si pisezi doi catei de usturoi; toate astea le pui la calit cu ulei de masline in cea mai mare oala posibila, de preferat cu pereti de teflon

– cand legumele sunt moi, versi un kilogram de orez peste ele si faci doi litri de supa vegetala din cuburi organice (no time for the real deal); pui intai un litru si-apoi adaugi din cand in cand zeama, cand scade prea tare; pui o lingura zdravana de turmeric si cateva firisoare de sofran si lasi la fiert;

– iei trei tigai si: intr-una perpelesti bucati de pui cu carnati si chorizo, in alta – somon si pui si in a treia – fructe de mare congelate, fara ulei, doar cu o lamaie stoarsa deasupra

– cand orezul e aproape gata, adaugi o conserva de rosii si mazare congelata dupa gust; mai lasi putin pe foc, cat sa se inmoaie si mazarea

– la coada, scoti jumatate din compozitia cu orez intr-un wok sau o tigaie imensa si versi peste ea tigaia cu pui, carnati si chorizo; in ce-a ramas in oala initiala torni fructele de mare, somonul si puiul; amesteci totul cu grija, decorezi cu felii de lamaie, asezonezi cu sare, piper si, daca vrei, chilli, si tadaa, ai mancare buna pentru zece flamanzi.

Si n-ai pierdut decat prima repriza, cand oricum nu s-a dat niciun gol. Si, ma rog, tu ai vrea sa se ajunga la 11m ca sa ai prim plan pe poarta Spaniei cat mai des, dar caracatita Paul si asistenta ei, Emilia, zic otherwise. Asa ca la sfarsit, cand e 1-0, te bucuri ca ai mancat paella si iti mai dau si doua lacrimi in coltul ochiului de bucuria capitanului Spaniei:p Oricum, se cheama ca mission accomplished. Burtile sunt pline, inimile ar salta de bucurie daca n-ar fi primit putin mai devreme o injectie cu colesterol si cu totii suntem pregatiti pentru ziua de luni, fara caractita Paul, fara fotbal, dar cu aceeasi dedicatie pentru mancare buna si toate celelalte lucruri minunate pe care ni le ofera viata. O saptamana grozava tuturor!

You know me: nu prea ma sparg in instructiuni si retete, pentru ca de cele mai multe ori chiar nu e nevoie sa urmezi o reteta ca sa-ti iasa ceva grozav de bun de mancare. Ei bine, cand e vorba de paella marturisesc ca ma uit in cartea de bucate. Sunt atatea ingrediente care se gatesc pretty much separat si se amesteca la sfarsit cu toatele ca sa iasa minunatia! Si mi-e teama sa nu uit ceva, sa nu overcook ceva sau sa nu pun ceva care ar strica tot echilibrul. Asa ca va recomand si voua sa stick to the recipe si asta e varianta de paella care-mi place mie.

Aveti nevoie de piept de pui, orice cocktail de fructe de mare si peste, orez, doua rosii bine coapte, tocate marunt, mazare congelata, ardei rosu, galben si verde, morcov si ceapa, sofran, turmeric, boia dulce, usturoi, lamaie, ulei de masline, supa clara de pui sau de peste. Bun. Acuma, caliti frumos puiul in tigaie cu sare, turmeric si boia dulce, pana devine auriu pe toate partile. Dati la o parte puiul si in “zeama” ramasa caliti ceapa cu morcovul, usturoiul si ardeiul tricolor, apoi adaugati piureul de rosii. Puneti orez cam o cescuta pentru fiecare mancau. Stingeti cu supa si adaugati sofranul. Lasati sa fiarba inabusit pret de 20 de minute. La coada adaugati in aceasta ordine mazarea, bucatile de pui si, in fine, fructele de mare (care daca au fost prefierte si congelate trebuie calite usor in prealabil, dar cu grija sa nu le overcook). Potriviti cu sare si piper, stingeti focul si lasati sa-si traga ce-a mai ramas din zeama pret de vreo doua minute. Serviti cu felii de lamaie.

O paella buna nu trebuie sa arate nici ca un pilaf, nici ca un orez care se alege bob cu bob ca la salata. If anything, are o consistenta de risotto, boabele sunt separate, dar mancarea nu este uscata. Ce-ar fi facut reteta asta even better ar fi fost o bucata zdravana de carnat chorizo, mental note for next time:)