ragu alla bolognese
No pasta, no joy. Prea mult a trecut de cand n-am mai gatit paste si desi I cheated cu Vapiano de cateva ori, musai se impunea o recuperare acasa, wtf. Asa ca aseara am pus mana de-am facut un fel de ragu adaptat, va zic eu mai incolo ce-am “sarit” din reteta originala.
Pai pancetta nu aveam, dar aveam una bucata sunca de casa afumata, o minunatie. Acu’ ce sa va zic, la ragu ala de la mama lui nu se foloseste afumatura, noroc ca a casa di Pufix suntem din cale-afara de flexibili atunci cand e vorba de retete, cam ca la gimnastica ritmica asa. Cum ziceam, am taiat sunca de casa cubulete si am calit-o in putin ulei de masline. Am adaugat, sa zic, vreo doua linguri de morcov, telina si ceapa, tocate marunt. Le-am amestecat bine pana s-au aurit frumusel pe toate partile. Pe urma am pus carnea tocata de vita, cred ca vreo 300g sau asa ceva.
Carnea se caleste la foc iute, despartind-o bine cu furculita ca sa nu ramana bulgari. Odata perpelita si ea, am turnat peste o conserva de rosii taiate. Sare, piper, busuioc, un paharel mic de vin rosu si gata, lasam sa fiarba la foc mic, mai completand din cand in cand cu suc de rosii sau apa. Aici era momentul cand reteta aia adevarata zicea sa punem un pahar de lapte in compozitie, dar cum Pufix the man nu prea are voie lapte, am zis sa skip it. Dupa cum nici timpul de fierbere (3-4 ore!!!) nu l-am respectat, ca n-am atata rabdare cat sa ma uit la o fiertura cu orele. Ragu alla bolognese e un sos bun de mancat cu ceva paste late: tagliatelle, fetuccine sau papardelle, nu spaghetti.
Eu zic ca pana la urma a iesit ce trebuie, desi pana la final mi se facuse foarte foarte rau de la mirosul unui peste pe care-l aveam la cuptor (hachitze de gravida, deh), asa ca n-am apucat sa gust mancarea, vedem azi la pranz ce si cum. Enjoy!
tags: carne tocata, lunch, pasta, paste, pranz, ragu, rosii 9 comments »
January 11th, 2011 at 1:30 pm
pai update: a fost bun, chiar si pe negustate. vorba lui Pufix – proud husband care este: “pufi, tu si cand ti-e rau faci mancare buna”. awww <3
January 11th, 2011 at 2:53 pm
ah, ce dragut e el! si eu ii dau dreptate 🙂
January 11th, 2011 at 6:46 pm
Nici eu nu am avut niciodata rabdare sa fierb sosul asta atatea ore dar parca nici nu ii vad rostul.Arata delicios,mi-ai facut pofta de lasagna!
January 11th, 2011 at 9:18 pm
lavinia, eu am facut o singura data lasagna, prima reteta de pe blog, si de-atunci am zis ca nu mai fac:p asta pentru ca am insistat sa fierb foile de lasagna desi scria foarte clar pe pachet ca nu se fierb. si pe urma m-am chinuit juma’ de ora sa le dezlipesc. si pe urma am mai fiert un pachet. mda:))))
January 11th, 2011 at 9:26 pm
uhm, lasagna sigur nu ma risc prea curand sa incerc, dar deja poftesc la acest ragu care nu pare imposibil de facut.
sper ca te simti mai bine acum:)
January 11th, 2011 at 11:37 pm
:D.Tocmai am citit postul tau cu lasagna!Singurul motiv pentru care nu as mai face e ca imi e frica sa nu o mananc pe toata!
January 12th, 2011 at 1:46 am
vorba lui Pufix – proud husband care este: “pufi, tu si cand ti-e rau faci mancare buna” – D’awwww, that is so sweet! 🙂
Arata super bine pastele, dar dupa ce m-am uitat la comments… mi-ati facut pofta de lasagna 😀 Must solve this problem in the weekend 😀
January 12th, 2011 at 12:55 pm
Pentru lasagna (daca nu e home made) recomand un restaurant cat mai italienesc posibil. Ideal cu bucatar din peninsula. Lasagna mancata pe la tratorii si ristorante din Bucuresti n-are nici o treaba cu ce am mancat eu acu multi ani facut de manutele amicului Piero, ca la mama lui acasa, in Sicilia.
January 12th, 2011 at 6:34 pm
In cazul meu de craioveanca ce ma aflu, nu prea am mari posibilitati sa gasesc ceva interesant in oras. Home made lasagna cu home made ragu si home made bechamel. Si nu stiu daca e in reteta dar pun si mult supermarket bought cascaval :)) Ar trebui mozarella probabil 😀