Thank God! Ce saptamana bulversanata! Ce faceti de 1 mai? Eu am in plan o sesiune de sala (yep, ne-am refacut abonamentul, sa vedeti ce fit o sa fim, invidia internetului:)), un maraton de filme la cinema, un lunch cu Boo (just us girls) si a cooking session cu mama duminica. Dap, nu mergem la mare. Voi?

Cand ai o saptamana haotica si un frigider plin de leftover barbeque de la Cornu, faci ce poti. In cazul de fata, niste noodles cu porc si legume. Pe scurt:

Vinete, dovlecel si ardei rosu, taiate bastonase si perpelite bine la wok. Adaugat fasole verde si mazare din congelator…

… plus o mana de seminte de floarea soarelul si dovleac. Plus doua bucati gratar de porc, taiate felii subtiri.

Si-apoi niste noodles de orez dati in clocot cu apa si sare, sos de soia si ceva condimente of your choice. Scurt si la obiect. La pachet, in cutiuta frumoasa de la Daiso. Enjoy!

Sau izbanda blogeritelor antisociale (and by that I mean Mazi and me:) asupra lor insele (si dap, I googled the correct usage of insami, insasi, insele:)). De la inceput:

A fost ideea lui Redhead sa ne intalnim la o inghetata, iar noi nu doar ca nu ne-am opus, dar am si purces sa ne organizam in grup compact de gospodine cool pentru marea intalnire. Dupa o lupta sustinuta cu sistemul (afurisitele de joburi puneau bete in roate marii adunari), am gasit in sfarsit o zi carea parea sa work for everybody: ieri. Cateva fete s-au pierdut pe drum, dar speram sa make it data viitoare. In cele din urma ne-am strans sapte: Mazette, Misaki, Ada, Denisa, Delice, Redhead (Smaranda) & me.

Ne-am intalnit la Galleron, in spate la Ateneu. Un loc dragut, manjit all over de serviciile jenante (vaaai, am uitat sa va spun, nu mai avem supa de ciuperci – la o ora dupa ce fusese comandata supa cu pricina, etc. etc., nu ma starniti…). Inghetata a fost Betty Ice (exact ce nu ne doream), grosolana si prea dulce. Compania in schimb a fost lovely! Lovely lovely! Nu ne-au ajuns cele trei ore petrecute impreuna sa dezbatem sumedenia de topic-uri de interes pentru de-alde noi (cum se cresc puii industrial;  este sau nu soia modificata genetic; ce stim despre fabrica H&M de la Caracal – consultanta free of charge via sweet Delice, aceasta guru a hainelor exquisite, unice, deosebite, much like her; ce mananca japonezii – tutorial sarmant, marca Misaki; amintiri din copilarie – everybody; una alta; verzi si uscate). S-a lasat cu prada de razboi – draga de Redhead ne-a adus lacramioare iar mie – o bentita pufoasa, very much in synch cu my inner self (treaba e ca imi vine mereu sa pet motul de puf, ceea ce poate parea ciudat cand privesti din afara:)). Eu am daruit masa cu o cutie de bomboane cu cafea de la LeManoir, pe care am golit-o mai cu forta asa, din motive egoiste (vroiam musai frumoasa cutie:)). Mazi si cu mine, doua dude, am vorbit in continuu, se vede ca nu prea mai iesim din casa. Fetelor, iertati-ne, data viitoare ne lipim gurile cu scotch. Caci da, o sa fie definitely o data viitoare, de vreme ce inca nu am inteles exact cum e cu puii, si cu soia, si cu Japonia si cu H&M si mai ales, nu m-am saturat deloc sa va cunosc, ba din contra, vreau si mai tare.

Mai jos cateva poze (Mazette nu ne-a lasat s-o tragem in poza:p, nu pe de-a-ntregul at least, ci doar her sexy balamuc shoes:)).

Thank you all for coming si abia astept urmatoarea noastra intalnire:)

Chatty Cookie

Din seria “minunile internetului”, duminica mi-am intalnit una din cele mai dragi si mai vechi prietene ale blogului meu, pe Zazuza, romanca pripasita prin Austria si ambasadoare a napolitanelor Manner. Titlu de onoare (Manner sunt napolitanele mele preferate), pe care i-l acord astazi fara  prea mult fuss (napolitanele-s demult mancate:)), cu incantare maxima la adresa intalnirii noastre, calda si autentica exact asa cum speram sa fie. Ce-am mancat? Pai eternele briose sarate ale lui Pufix, o frittata de legume pufoasa si alte una alta de brunch, ca sa nu ne laudam singuri, luati de-aici post-ul incrucisat de pe  Gulaschsuppe.

Si by the way, Zaz, reteta de frittata de duminica asta goes something like this: bacon, ciuperci, vinete, zucchini, ardei rosu, usturoi verde taiat marunt – calite in ulei de masline. Puse pe fundul unui vas de yena, turnat peste ele oua batute bine cu putin lapte. Sare, piper si la cuptor cu ea vreo 20-30 de minute (pe incercatelea cu furculita).

Ce-am vorbit? Va zic doar ca, much like in real life, ne apropiem pe intrernet de oamenii care ne seamana in valori si conceptii, respingandu-i pe cei ale caror preferinte sunt la capatul celalalt al constiintei noastre. Si tot ca in viata reala, when it’s right, it’s effortless si timpul trece repede, conversatia curge lin intre oameni care parca s-ar cunoaste de cand lumea. Cam asa:)

Maine urmeaza un alt episod al minunilor pe internet, intalnirea la inghetata cu gospodinele mele fidele, pe care o astept cu freamat de anticipatie si despre care o sa va povestesc tot saptamana asta, care, sa nu ziceti ca nu v-am anuntat, e mai mult cu socializare decat cu mancare:))

Duminica am fost sa mancam la Vulturul. N-a fost soare, asa ca pozele-s cam meh, ce sa zic, meritau o lumina mai buna, dar cum nu vreau s-o mai lalai, o sa va povestesc asa, cu vorbe, despre toate bunatatile pe care le-am “testat”. Acum si cu alte ocazii.

Inteleg ca unii din voi stiu locul. Pentru ceilalti, Vulturul e un restaurant de cartier pe care sigur n-o sa-l vedeti din prima daca o luati asa frumusel cu masina spre Carrfeour Militari, insa odata ajunsi acolo, o sa va placa mancarea de-o sa innebuniti si o sa va mirati, I bet, de preturile mai mult decat decente. Zic ca-i greu de reperat pentru ca e situat pe un fel de alee (Intrarea Blejoi) care se deschide asa oblic din Iuliu Maniu. Ca sa ajungeti faceti asa: treceti de statia de metrou Pacii si o tineti tot inainte, spre zona comerciala Militari. Lasati in urma pe partea dreapta un service Mazda, ceva dealer Suzuki si apoi o benzinarie Petrom. Imediat dupa asta o sa vedeti in fata un mic teren viran – gen parcare. Acolo va opriti si intoarceti capul, pentru ca asa, cumva in spate, pe aleea oblica de care va ziceam, este Vulturul.

Acuma, you know me, nu ma dau in vant dupa restaurante. Mananc in oras din pura necesitate. Nu ma duc in restaurante unde nu-mi place mancarea, nici daca-s cele mai frumoase-aur-pe-pereti locuri. Mi se pare ca mancarea din majoritatea restaurantelor e prea sarata, prea impersonala, prea multa sau prea putina, prea scumpa si, cel mai adesea, prea putin aducatoare de satisfactie. Fara sa fiu chitroasa (for lack of a better word:), mi se intampla de multe ori sa ma gandesc, precum femeile de varsta a treia: pffff, pai daca faceam eu acasa asta iesea mult mai bine si nici nu costa atata. Oh well, cand mancam la Vulturul, n-am niciodata senzatia asta ca I got screwed. Si va povestesc imediat de ce.

Un trademark pentru Vulturul e modul in care servesc ciorbele, care by the way, sunt geniale toate si costa fabuloasa suma de 5 lei. Comanzi ce vrei si esti servit in cca 3-5 minute, direct din supiera, cu ciorba sau supa care pare facuta in casa de o bunica priceputa si contine de regula o bucata intreaga de carne. In alte restaurante, si nu zic ca in toate, ciorbele asa-zise de pui, porc, vacuta sau perisoare au la baza aceeasi zeama, facuta la gramada, si abia inainte sa ti le aduca in farfurie iti arunca in ele cubulete de carne fiarta mai stiu eu cand – dupa cum ai cerut: daca-i ciorba de pui, vine puiul in zeama, daca-i de vaca, vaca. Si tot asa, you get my point. La Vulturul fiecare ciorba e de ce scrie: ciorba de pui a la grec e fiarta cu carnea de pui, ciorba de vacuta e alta zeama, fiarta cu carne de vacuta si cu os, ciorba de perisoare e cu afumatura si leustean proaspat… Nu exista ciorba universala customizata on the spot cand ti-o cere clientul. Apoi, imi place ca atunci cand ti se pune zeama aburinda in farfurie, poti sa eviti risipa sau umflatul in exces spunandu-i ospatarului sa se opreasca din turnat cand vrei tu. La ciorba vin chifle foarte bune.

Dupa ciorba vine felul doi, unde ai pe alese din multe, va zic, multe feluri. Mancare gatita (ciulama, tocanita, valdostana, escalop, sarmale, etc. etc.), gratare, peste, chiar si ceva specialitati internationale pe care insa nu le-am incercat niciodata, pentru ca prefer in astfel de localuri sa comand mancare romaneasca traditionala sau porceala de care nu prea vedem acasa:) Stiu ca citeam at some point un post al cuiva, nu mai stiu unde, care facea de cacao snitelistii, adica pe cei care se duc la restaurant ca sa manance snitel cu cartofi prajiti. Inteleg point-ul si nu-l contrazic, vreau doar sa zic ca noi mancam asa de rar snitel cu cartofi prajiti, incat duminica asta exact asta am comandat, ma rog, variatiuni pe tema data.

Eu mi-am comandat snitel de porc cu cartofi taranesti si salata de varza murata (geniala!). S-au mai pus pe masa un snitel Palermo (un soi de snitel zburlit, cu pane facut cu cascaval), un snitel de pui cu pilaf sarbesc, tochitura cu mamaliga si escalop.

Am gustat din toate, bun. Am baut diverse, am mancat papanasi la desert si am platit pe tot acest dezmat in jur de 30 de lei de persoana.

Ce-am mai mancat la Vulturul cu alte ocazii: ciorba de burta, saramura de crap (excelenta!, dar din categoria mancarurilor mai scumpe de pe meniu), ciulama de pui cu ciuperci si mamaliga, pulpa de porc la tava cu piure, cotlet cu varza murata si ceva specialitate Vulturul a carei denumire nu mi-o mai amintesc, dar sigur stiu oamenii de-acolo sa va recomande. Plus, desigur, papanasi si profiterol.

On the downside (ca intotdeauna exista un downside), nu e un loc fancy. E modest, dar curat. Are mai multe saloane si in weekend sunt nunti sau botezuri in cel putin unul din ele, asa ca s-ar putea sa fie galagie, uneori de factura manelistica, depinde de beneficiarii evenimentului:p Va recomand sa stati pe una din terase si sa nu veniti cu asteptari de setup elegant cu servete albe de damasc si oliviere de argit. Nu o sa aveti parte de asta la Vulturul, dar o sa mancati o mancare buna, la un pret corect, servita intr-o maniera respectuoasa, ca intr-un restaurant de pe vremuri, de ospatari imbracati in camasa alba si vesta neagra. De unde si expresia “costum de chelner”:) Enjoy!

Later edit: La sugestia lui Pufix, o sa dau “pisici” la cronicile de restaurante. Pe sistemul stars, Vulturul este, in opinia mea, un restaurant de “4 pisici”. Pisicile se dau in primul rand pentru mancare si servicii.

Sambata trecuta a fost ziua socrului meu, tata de Pufix-the-man si sef de clan. A implinit o varsta venerabila si it makes me wonder daca noi, la aceeasi varsta, o sa fim macar pe jumatate asa de smecheri:) Probably not:p Anyway, un prilej foarte bun sa luam o gura de aer, unde-s dealurile verzi si muntele mai aproape, in frumoasa asezare Cornu, de care voi poate ca v-ati plictisit deja, dar eu o gasesc altfel de fiecare data. Cu exceptia pozelor cu gratarul, care arata mai mult sau mai putin la fel tot timpul, descopar tot felul de dracii si vietati de care ma minunez precum un autocar de copii americani in excursie la tara (oh, the rooster, oh, the bunny:)) Asa si eu: vaaai, o albina.

Ei bine, spre surpriza generala, de data asta n-am facut gratar, ne-a asteptat mama soacra cu pui la capac (foarte tare frate) si am venit si noi cu un tort amandina de la cofetaria Piticot (pe care, by the way, v-o recomand cu caldura, fac treaba tare buna si au tot felul de torturi simpatice, in forma de arici sau mai stiu eu ce alte alea, toate proaspete si grozav de bune).

Brutaria de la Pucheni are o noua copertina galbena, asa ca acum o sa va fie mai usor s-o recunoasteti daca aveti drum pe DN1 spre Ploiesti.

Altfel, totu-i in regula la Cornu. Florile sunt la locul lor…

… pisicile de asemenea.

Si Pufix e un sensibil, in caz ca mai aveati vreun dubiu!

Weekendul asta se-anunta plin, cu un botez, o intalnire cu draga de Zazuza si un pranz la Vulturul duminica, cu review coming your way, ca de cand ma tin sa va povestesc de locul asta. Saptamana viitoare o sa fie subtire cu gatitul, cred ca va fiu meniu general “20 minutes or less”. Va doresc soare si by the way, abia astept inghetata de luni, cu fetele care s-au aratat doritoare:D 

Nu va plictisesc mult azi, ca din doua vorbe am terminat mancarea. Somonul e dry-fried la tigaie, sosul se face topind o lingura de unt intr-o ulcica, amestecand niste verdeturi tocate si stingand cu zeama de lamaie din belsug, apoi balacind micile si grasunele capere in toata aceasta chestie. Alaturi, niste salata verde cu lamaie. Tzac pac. Acuma, asa cum ne cunoasteti voi, credeti ca ne-am saturat cu asta?:))

Am facut duminica o supa tare buna de mazare galbena uscata, cu sunca afumata (bad bad, stiu, dar mai gresim). Ca toate boabele, si mazarea uscata trebuie lasata la inmuiat in apa rece, de preferat peste noapte, sau macar cateva ceasuri. Cand e gata de executat, ne-apucam si calim un morcov si o ceapa rosie, tocate marunt marunt. Cu putin ulei de masline si inabusind cu putina apa.

Adaugam o cana de mazare uscata si cubulete de sunca afumata, amestecam bine, acoperim cu apa si fierbem la foc mic vreme lunga, sa se inmoaie mazarea si sa-si lase sunca gustul. Cand e aproape gata, turnam suc de rosii peste (cam o ceasca, asa) si mai fierbem putin. N-am pus verdeata in supa asta, spre bucuria barbatului casei. M-am gandit ca e o mancare zdravana, de hulpavait cu paine, fara timp de prosteala. Totally not diet, dar asa de buna ca Pufix-the-man a cerut refill. Enjoy!:)

Dragele mele, la sugestia lui Redhead, cu bucurie primita de mine, ziseram sa ne vedem some time next week la o inghetata in oras(ul Bucuresti). Cine vrea sa ni se alature, sa execute un comment la acest anunt (nu uitati sa completati in formularul de comment campul cu adresa de mail) si o sa ne organizam frumusel cu o circulara la toata lumea inscrisa, ca sa rafinam detalii precum ora, locul si ce culoare de garoafa va purta fiecare la rever. Eu imi iau urechile care m-au consacrat, si oricum imi stiti moaca supra-expusa in poze aici si pe Facebook:D Va pup si abia astept sa va cunosc!

Cookie

Cand e asa urat afara, de nu-ti vine sa te dai jos din pat de teama sa nu te uzi la sosete (si sa nu aud comentarii depreciative la adresa acelora dintre noi care dorm cu sosete in picioare:p), nu-i nimic care sa te umple de energie mai tare decat slave-aritul in bucatarie la niste pseudo-briose, semi-omlete. Bune si aromate cu ierburi diverse, aceste delicioase muffin frittatas va vor incalzi oasele si va vor bucura spiritul, din pacate intr-atat incat va veti dori sa va frecati pe burta si sa go back to bed mai degraba decat sa luati traficul in freza in drum spre serviciu. Dar oh well, asta-i viata, gotta have muffins I always say.

Pregatirea de santier: rosii, ceapa verde si zucchini, taiate mititel si calite in tigaie cu nitel ulei de masline, sare si piper. Cat sa fie moi, dar nu flescaite. Peste ele presaram cu generozitate verdeturi: busuioc, coriandru si menta. 

Pentru sase briose batem bine in castron 4 oua mari (5 daca-s mai micute), cu putina apa minerala ca sa iasa mai fluffy (sa zic, o lingura). Incorporam in compozitia cu pricina 1 lingura de faina de porumb din aceea rasnita fin, adaugam apoi legumele calite si radem putina branza (eu am folosit emmentaler, dar cred ca merge orice varietate de branza tare). Turnam minunatia in forma de briose, unsa bine cu ulei de masline, si dam la cuptor la foc mic, cca 5-10 minute.

Stati cu ochii pe ele, pentru ca at some point, cand vi se va parea ca lucrurile arata grozav, veti avea supriza si panica de a constata ca au plecat la plimbare, revarsandu-se peste gaurica aferenta si invadandu-se intre ele ceva de groaza. Nu va speriati, este normal si se rezolva. Le scoateti atunci din cuptor si le aduceti pe calea cea buna folosind o lingura de lemn, apoi stingeti cuptorul si le bagati la loc (e cald inca si ele se vor coagula in continuare). Se servesc calde, cu crema de branza si paine proaspata. Foarte bune, merg pe lista mea de favorites:) Enjoy!