Cand ai o saptamana haotica si un frigider plin de leftover barbeque de la Cornu, faci ce poti. In cazul de fata, niste noodles cu porc si legume. Pe scurt:

Vinete, dovlecel si ardei rosu, taiate bastonase si perpelite bine la wok. Adaugat fasole verde si mazare din congelator…

… plus o mana de seminte de floarea soarelul si dovleac. Plus doua bucati gratar de porc, taiate felii subtiri.

Si-apoi niste noodles de orez dati in clocot cu apa si sare, sos de soia si ceva condimente of your choice. Scurt si la obiect. La pachet, in cutiuta frumoasa de la Daiso. Enjoy!

Dragilor, suntem pe picior de plecare spre Cornu, unde ne asteapta gratar in gasca, cu pui si porc si mici  si costite,  si legume marinate, si salata de cartofi, si scrumbie si icre si salata verde cu multa ceapa si ridichi… Va las pana diseara cu aceasta dovada ca meniul e facut pentru a fi incalcat, macar din cand in cand. Have a good w/e:)

O cina de mare caracter si spectacol, gata in cateva minute, unde cateva = sub zece si putin peste cinci. Motivul pentru care se face asa repede este ca cineva a fost harnica ieri si a pus frumos carnea de porc la marinat in punga, cu ghimbir proaspat ras, sos de soia, catei de usturoi, chilli pisati, foi de dafin, boabe de coriandru si niste piper verde.

Azi n-am mai avut decat de desertat continutul pungii in tigaie, cu o lingura de ulei de susan si ceva seminte, tot de susan. Am adaugat doua linguri de sos de soia si am prajit frumos carnea pe toate partile.

Apoi am dat-o deoparte si in aceeasi tigaie am calit niste broccoli si fasole verde din congelator, cu unt si usturoi. Cand legumele sunt moi, dar inainte sa-si modifice culoarea (trebuie sa ramana asa verzi si crunchy, nu moi si maro), se trag intr-o parte a tigaii si in cealalta se sparge un ou. Se amesteca bine si cand se coaguleaza cat de cat, se trag si legumele la loc peste el. Si gata. Mi-a luat mai mult sa scriu post-ul asta decat gatitul in sine, nu-i asa ca e cool?:)

I just had the perfect dinner, P E R F E C T I tell you! Cine-ar fi crezut ca dupa atatea paste cu pui, cu peste, cu fructe de mare, veggie pasta si paste cu carne de vita, tot the good old pork makes pasta perfect:) De la inceput:

Tiny tiny bucatele de porc, carnita slaba fara grasime, tavalite prin faina, sarate si piperate, se prajesc in tigaie cu ceapa si boia pana se auresc pe toate partile. Se adauga ciupercile taiate in jumatati, vin  rosu cat sa le acopere si o foaie de dafin. Se fierbe mancarea la foc foarte mic si se drege cu boia, smantana dulce, sare si piper cand e aproape gata. Se serveste cu pasta of your choice.

Sosul delicios de paprika si vin si smantana dulce face totul, absolut genial! Si gata in no time. Ma rog, more like 30 minutes or so. Happy happy!

Friptura perfecta este de porc si, credeti-ma,  nu este deloc greu de facut. In fact, e cam cel mai simplu lucru pe care il poti face in bucatarie si precis ma repet cand spun asta. Pentru friptura de Craciun e nevoie de o bucata intreaga de carne, bunaoara un muschi file sau un cotlet fara os. Facem asa:

Punem bucata de carne in tava (fara sa indepartam stratul subtire de grasime de deasupra) si pregatim miresmele: piper verde maruntit in mojar, paprika, usturoi, oregano si cimbru, pe care le scufundam in ulei de masline cat sa capete o consistenta pastoasa. Cu pasta asta ungem carnea. Completam zeama din tava cu vin si putina apa, apoi dam la cuptorul preincalzit la 200+ grade pret de zece minute. Pe urma dam focul mic si lasam friptura sa se rumeasca 50-80 de minute, mai stropind din cand in cand cu zeama si avand grija sa nu ni se faca scrum crusta de mirodenii.

Odata carnea gata, din zeama facem gravy de pus peste piure, iar friptura noastra absolut perfecta o mancam fie calda, cu sos, fie rece, feliata si cu mustar. Nu-i Craciun fara friptura, iar daca faceti cum v-am invatat, bine o sa va para!:) Bonus, daca faceti ca mine, mai gustati si din vin cat se rumeneste carnea. V-am pupat! Cheers:)

Duminica e ziua cand, pe principiul dansez pentru tine, gatesc pentru mama. Nu e deloc usor, I tell you:) E un client greu de multumit si cu criticile la el, asa ca deocamdata strategia e sa limitam inventiile si Pufix sa faca mamaliga. Si sa nu comitem vreun condiment dubios oriental in ce fac eu acolo, ca nu este deloc apreciat. Prin urmare, duminica gatim romaneste, caldut si moale, not too spicy, not too sweet, asa, ca acasa. Ca si cum romanii au mostenit pamantul si fac cu el ce au invatat de mici.

Duminica asta am inceput cu niste ciuperci la frigare, cu unt, cascaval afumat si sare grunjoasa. Apoi am trecut la un soi de tochitura, care nu avea neaparat toate ingredientele necesare, dar a fost pana la urma foarte gustoasa. Am calit un morcov si o jumatate de ceapa rosie, tocate grosier (cu noul meu “satar” din colectia de cutite periculos de ascutite pe care le-a primit Pufix de la babaci de ziua lui de nume - what were they thinking?:))). Apoi am adaugat in tigaie bucatelele de porc, pui si cabanos, pe care in prealabil le pudrasem cu faina, boia si cimbru si le amestecasem vartos.

Cand carnita era aproape gata, am adaugat piureul de rosii si am potrivit cu sare, piper, niste catei de usturoi si doua-trei foi de dafin. Am fiert-o la foc mic, pana la epuizare.

Tochitura se mananca cu mamaliga si oua ochiuri, iar daca va place, puteti pune alaturi si un botz de branza de burduf. Acuma, ce sa va zic, mamei i-a placut. Which is good enough for me!:)

Asa cum va povesteam, nu mai vreau sa cumpar mezeluri. Slaninuta impanata cu usturoi de la sibieni e still allowed, dar atat! Am zis! Si ca sa vedeti ca nu-i vrajeala, mi-am facut in weekend mezeluri de casa, despre care am numai cuvinte de lauda. Testate pe un esantion carcotas, deci reprezentativ, mezelurilor de casa marca proprie le lipsesc aditivii, conservantii si osanza cu care se fabrica industrial astfel de preparate. Pe langa foarte gustoasa rulada de pui cu urda pe care v-am aratat-o luni, am mai prestat si pate din ficatei de pui si un fel de muschi file de purcel, varianta smoke free.

Secretul la mezelurile astea de casa este sa folositi din abundenta mirodeniile, pentru ca, nefiind grase sau afumate, riscam sa ne iasa asa, fade. Am citit ca e o idee buna sa lasi materia prima (in cazul de fata, ficateii si carnea de porc) sa se patrunda de arome in apa rece cu ierburi si condimente. Eu am folosit boabe de piper verde, foaie de dafin, paprika, oregano, fulgi de usturoi, sare de mare, piper cayenne si cimbru. Am fiert carnea la foc foarte mic, apoi am transferat-o intr-o tava cu hartie de copt si am lasat-o sa se usuce incet in cuptor. Dupa ce s-a racit putin, am taiat-o felii foarte subtiri, cu un cutit bine ascutit. Cat despre pateul de pui, am pus in minirobotul meu Braun ficateii fierti cu condimente, o mana de marar, sare (pentru ca nu-i bine sa se puna la fiert, se intareste ficatul), piperul verde boabe cu care au fiert, putina zeama si unt la temperatura camerei. Se amesteca totul pana rezulta un pate omogen si delicios:)

Mezelurile de casa nu tin foarte mult, insa nu-i o problema, pentru ca oricum se mananca imediat:p, cu urda buna, ceapa rosie si ardei gras, pe paine neagra cu seminte.

vasul de yena mi s-a parut intotdeauna o treaba foarte babeasca asa, ceva din arsenalul gospodinei preistorice fara imaginatie, dar cu grija la vesela. pentru ca vasul de yena e pretios si se poate crapa usor daca nu e tratat corect. cand eram mica mama a crapat odata un vas de yena, pentru ca a pus cred ca lichid rece peste el cald. si m-a marcat aceasta experienta intr-atat, incat nu am folosit vasul de yena in viata mea adulta.

pana ieri, cand, primindu-l cadou, m-am infipt in el razbunatoare si am facut o mancare geniala, ati auzit, GENIALA, atat prin gustul deosebit, suculent, al rezultatului, cat si prin simplitatea pana la penibil a gatelii in sine. si anume, se pun in vasul de yena: muschi de porc taiat frumos felii groase, fasole verde de tot, morcovi noi intregi si felii de rosii. peste care turnam un amestec lichid format din ulei de masline, vin alb, cimbru, usturoi pisat, piper si sare. cat sa acopere legumele si carnea cam pana la jumate.

intr-o ora asa (sau poate mai putin?) avem o mancare frumoasa, buna, de vis.  la care merg cartofi noi la cuptor (desi, wtf, cu ce nu merg cartofii noi la cuptor:)). rejoice in propria lene si incercati acest fel de mancare. obligatoriu in vas de yena!

saptamana trecuta mi-au venit frumoasele carti de bucate comandate de pe amazon (more on that later:D) si din sute si sute de retete minunate mi-a sarit in ochi aceasta, ii spun ei Scotch Eggs, dar de fapt is niste oua fierte in casuta de carne. nerecomandate cardiacilor sau celor care tin diete.

sa incepem, zic. amestecam carnea tocata de porc cu ceapa verde si condimente (cimbru, cayenne pepper, sare)

daca vrem ca amestecul sa aiba o textura mai smooth, putem sa-l trecem printr-un food processor. luam o mana de carne si facem asa un fel de turtita. in centrul ei punem oul fiert tare si dat in prealabil prin faina. apoi ii facem hainuta. e important sa fie complet acoperit.

guguloiul astfel format se da prin ou batut si apoi prin pesmet.

se prajeste (din pacate) in mult ulei, care sa acopere “chifteaua”. m-am gandit initial cum sa fac sa fie mai dietetic, dar honestly, nu cred ca iese daca puneti prea putin ulei. o sa se crape sigur hanuta de carne si nu o sa fie yummy. asa ca am zis “to hell with it” si am depasit momentul:)) wtf, nu e ca si cum mananc asa every day:p

side dish pentru asta: o salata usor acida. in cazul nostru, o rosie gigant, foarte yummy si, vorba unei colege, 100% naturala! si pentru ca era foarte tarziu si nu mai judecam limpede, ne-am tras in cap si niste cartofi noi prajiti, cu branza rasa peste. mda…