porc cu galuste si chimen
Eram broken, mi-era foame de carne si opinia mea generala despre lume era “scarbosenia pamantului – vai capu’ nostru”. Asa ca m-am dus unde mi-e bine. M-am luat in brate singura si mi-am facut mancare cu purcel.
Zice-asa: o bucata de pulpa de porc se taie in bucati potrivite. Se iubesc bucatile cu o mana de chimen si o lingura de boia de calitate, se sareaza, se pipereaza si se incing pe fund de cratita, in grasimea lor ajutata de nitel ulei pentru gatit (va rog, spuneti-mi ca ati dat dracului-pomana uleiul rafinat, la plastic). Se adauga o ceapa tocata marunt, cativa catei de usturoi si doua cani de supa de legume parfumata cu dafin si cimbru. Ca de nu… macar doua cani cu apa sa fie in loc de supa aia. Mai departe si dupa asa prrreludiu, se mocneste pe foc treaba, sa zic ca vreo 20 de minute.
Vine si prazul: hola, fetelor, v-a mai zis cineva ca sunteti “bucatele”? Partie, ca ma arunc intre voi, asa tocat cum ma vedeti. Cert este ca pe langa el se strecoara si doi ardei grasi, si niste morcovi odiosi. Orgiastica treaba se termina pana sa bata ceasu’ fix un ceas, dupa ce-am tot completat zeama cu apa fiarta cand a scazut, iar spre final am incorporat doua linguri de passata de rosii si o (juma de) lingurita de otet balsamic. Ei, si chiar inainte sa se traga mancarea de pe foc, cand nicio rasturnare de situatie nu mai parea posibila, apar din trecutul recent niste galuste cam pasive (din doua oua, 5-6 linguri de faina, o lingurita de ulei de masline si vrei doua de apa rece), care galuste fusesera fierte separat, in apa cu sare.
PS: Purtati manusi, faceti partie in zapada din inima, ce se topeste, nici n-a fost.
tags: galuste, papricas, porc, traditional 8 comments »
January 29th, 2014 at 1:42 pm
Vreau de nu stiu cat timp sa renunt la uleiul dracului, ala la sticla de plastic, numai ca nu stiu cu ce sa il inlocuiesc cand prajesc, calesc. La cuptor am mai folosit grasime de gasca (se mai gaseste inca in Lidl, e din seria de bunatati de Craciun), in tigaie, unt, dar pentru unele retete trebuie ulei. Stiam ca se poate folosi la prajit ulei de masline “ne-extravirgin”, dar daca tot e rafinat…
January 29th, 2014 at 1:53 pm
Denisa, uleiul de samburi de struguri e ok pentru gatit. Mai e si Olisana, de la Costa D’Oro (amestec de ulei de samburi de struguri cu rapita, orez, porumb si susan). Si mai e si uleiul de cocos (pentru prajituri, sotat, perpelit la temperatura nu foarte mare). Chiar si uleiul virgin de masline e mai bun. Uleiurile rafinate sunt, chipurile, mai stabile la caldura, dar sunt unul din cele mai procesate alimente out there, presupusele lor beneficii sunt mult mai mici decat neajunsurile.
January 29th, 2014 at 3:02 pm
ulei de susan!
January 29th, 2014 at 6:28 pm
Ulei de floarea soarelui nerafinat sau ulei de porumb.
Eu ma aprovizionez de aici: http://www.uleiuri-naturale.ro/
February 2nd, 2014 at 10:08 am
[…] Eu nu știu ce se întâmplă cu lumea. Ia să mă duc eu la cratiță, unde-mi șade bine… Azi încerc o rețetă de la Easy Peasy. […]
February 13th, 2014 at 2:13 pm
Eu recomand uleiul de cocos. Il folosesc la absolut orice. Eu sunt in plin regim keto, care-mi permite sa mananc oua in toate felurile facute si declar cu mana pe inima ca cea mai bun omleta este facuta in ulei de cocos. Singurele uleiuri care nu devin toxice prin prajire sunt de samburi de struguri, de cocos si de sofranel.
February 19th, 2014 at 4:16 pm
Hop si eu 🙂 Ce inseamna boia de calitate (asta intrucat este unul din condimentele la care apelez cel mai des)? Multumesc!
February 19th, 2014 at 4:17 pm
in capul meu, inseamna boia artizanala, facuta de om, nu cumparata de la magazin, in plic branduit:))